DECIZIE Nr. 139 din 19 noiembrie 1996
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 7 din 20 ianuarie 1997
Ioan Muraru - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Ioan Deleanu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol, solutionarea recursului declarat de Barleanu Ion impotriva Deciziei
Curtii Constitutionale nr. 103 din 1 octombrie 1996.
La apelul nominal partile au fost lipsa.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele completului acorda cuvantul
reprezentantului Ministerului Public care solicita respingerea recursului,
decizia atacata fiind temeinica si legala.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 103 din 1 octombrie 1996 Curtea Constitutionala a respins
ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2
lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, modificata prin
Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei,
a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii de Conturi, invocata de Barleanu Ion in
Dosarul nr. 1.975/1995 al Curtii de Apel Bacau.
Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut, in esenta, ca Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990, desi anterioara Constitutiei, a
stabilit anumite conditii si limite de exercitare a dreptului persoanei
vatamate, printre care si excluderea de la controlul instantei de contencios a
actelor de comandament cu caracter militar, ce nu contravin art. 21 si art. 48
alin. (1) din legea fundamentala. S-a constatat, totodata, ca limitele
exercitarii dreptului respectiv nu sunt de natura sa obstructioneze exercitiul
acestuia, ele privind numai situatii justificate prin interesul evident public
la care se refera.
Prin recursul declarat impotriva sus-mentionatei decizii se invoca, in
esenta, urmatoarele motive:
- Curtea a fost influentata in pronuntarea deciziei de punctul de vedere al
Guvernului, respectiv al Ministerului de Interne, vinovat de trecerea sa
abuziva in rezerva la 15 decembrie 1991.
- ordinul prin care s-a dispus aceasta masura nu reprezinta un act de
comandament cu caracter militar, deoarece legiuitorul a inteles sa excluda de
la controlul judiciar numai "actele si documentele secrete de organizare
si mobilizare a fortelor armate", si nu altele;
- ordinul de trecere a sa in rezerva fiind emis la 18 decembrie 1991, dar
cu efect de la 15 decembrie 1991, este retroactiv, deci ilegal;
- prin Decizia nr. 103/1996 s-a retinut ca, potrivit alin. (2) al art. 48
din Constitutie, limitele dreptului prevazut de alin. (1) al aceluiasi articol
se stabilesc prin lege organica, or, "avand in vedere ca este vorba de
unitati militare, trebuiau prevazute in mod expres de o lege speciala si nu de
o lege organica", cum este Legea nr. 29/1990;
- dispozitiile art. 21 din Constitutie trebuie sa prevaleze asupra oricaror
alte legi, fie ele si organice, si nu invers;
- sunt incalcate si prevederile art. 16 din Constitutie, deoarece se
asigura liberul acces la justitie doar pentru civili, iar pentru militari, nu;
- Legea nr. 29/1990 este, sub unele aspecte, depasita, in cauza
aplicandu-se, in consecinta, art. 150 din Constitutie in virtutea caruia legile
ce contravin acesteia nu isi mai pastreaza valabilitatea; pe acest temei, art.
2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 este abrogat implicit;
- in sfarsit, este invocata Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale, ratificata prin Legea nr. 30/1994, art. 6 al
acesteia prevazand ca orice persoana are dreptul la judecarea sa, in mod
echitabil, de catre o instanta judecatoreasca si impartiala prevazuta de lege;
or, potrivit art. 20 din Constitutie, dispozitiile conventiei prevaleaza asupra
normelor din dreptul intern.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit
de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
precum si prevederile ce fac obiectul exceptiei raportate la dispozitiile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, retine:
Potrivit art. 24 alin. (3) din aceasta lege, Curtea Constitutionala este
obligata sa comunice incheierea prin care a fost sesizata fiecarei Camere a
Parlamentului si Guvernului, indicandu-le data pana la care pot sa depuna
punctul lor de vedere. In speta, completul de fond s-a conformat acestor
prevederi legale, iar din imprejurarea ca solutia pronuntata coincide cu
punctul de vedere al Guvernului nu se poate trage concluzia ca adoptarea
acesteia a fost influentata de opinia exprimata, astfel cum neintemeiat se
sustine de recurent, avand in vedere principiul constitutional al independentei
judecatorilor. De altfel, punctele de vedere comunicate de autoritatile publice
sus-mentionate nu au caracter obligatoriu pentru Curte, ele reprezentand
exclusiv opiniile autoritatilor respective in legatura cu exceptia invocata,
iar, potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, judecata are loc si pe
baza raportului intocmit in cauza, a incheierii de sesizare, a probelor
administrate, a sustinerilor partilor si a reprezentantului Ministerului
Public. Asa fiind, primul motiv de recurs este nefondat.
Critica facuta in sensul ca ordinul ministrului de interne de trecere in
rezerva a unui militar nu trebuie considerat un act de comandament cu caracter
militar nu poate fi primita, deoarece, fiind o problema de interpretare si
aplicare a legii, aceasta excede atributiilor Curtii Constitutionale care,
potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 si urmatoarele din Legea
nr. 47/1992, hotaraste, in drept, numai asupra constitutionalitatii unei legi
sau ordonante, iar nu si cu privire la modul de interpretare si aplicare a
dispozitiilor legale, chestiuni ce sunt de competenta exclusiva a instantelor
judecatoresti.
Pentru aceleasi considerente, critica recurentului potrivit careia ordinul
de trecere in rezerva este retroactiv, deci ilegal, fiind emis la 18 decembrie
1991, dar cu efect de la 15 decembrie 1991, nu poate fi primita, intrucat art.
15 alin. (2) din Constitutie, care prevede ca legea dispune numai pentru
viitor, nu-si gaseste aplicarea in speta, dispozitiile sale referindu-se
exclusiv la acte cu caracter normativ.
Sustinerea recurentului ca pentru problemele cu caracter militar limitele
dreptului inscris in art. 48 alin. (1) din Constitutie trebuiau stabilite
printr-o lege speciala este, de asemenea, neintemeiata, intrucat, potrivit
prevederilor alin. (2) al aceluiasi articol, conditiile si limitele exercitarii
acestui drept se stabilesc prin lege organica, fara a se face vreo deosebire in
raport cu materia pe care o reglementeaza. De altfel, legea speciala nu
constituie o categorie constitutionala in raport cu art. 72 alin. (1) din legea
fundamentala.
Critica adusa deciziei completului de fond in sensul ca dispozitiile art. 2
lit. b) din Legea nr. 29/1990 contravin prevederilor art. 21 din Constitutie
care prevaleaza asupra oricaror alte legi, inclusiv a celor organice, nu poate
fi primita, deoarece, astfel cum s-a retinut, nu este de atributul Curtii
Constitutionale sa stabileasca daca actul atacat este sau nu un act de
comandament cu caracter militar. Competenta de a decide acest lucru apartine exclusiv
instantei de contencios administrativ iar, ulterior, in functie de solutie, se
poate stabili daca partea are acces la o actiune intemeiata pe Legea nr.
29/1990 sau la recursul special reglementat de art. 4 din aceeasi lege, dupa
epuizarea cailor administrativ-jurisdictionale.
Nici critica potrivit careia prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr.
29/1990 contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie nu este
intemeiata, deoarece, asa cum rezulta din practica sa jurisdictionala, Curtea
Constitutionala a statuat ca principiul egalitatii in drepturi nu inseamna eo
ipso aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii care, prin specificul lor,
sunt diferite. Astfel, se justifica existenta unor tratamente juridice diferite
intre civili, carora li se aplica Codul muncii, si intre militari, pentru care
reglementarile sunt cu totul altele, dat fiind specificul acestui sector, in
general, si al conditiilor trecerii in rezerva, in special. Este vorba deci de
reglementari diferite pentru situatii diferite, astfel incat principiul
egalitatii nu este afectat. In acest sens, Curtea Constitutionala s-a
pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, si prin
Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994.
Motivul de recurs, potrivit caruia dispozitiile art. 2 lit. b) din Legea
nr. 29/1990 sunt abrogate implicit, de asemenea, nu poate fi primit. Se retine
ca prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie nu sunt incidente in cauza,
deoarece Legea nr. 29/1990 a fost modificata prin Legea nr. 59/1993, ceea ce
"dovedeste intentia legiuitorului de a o mentine in vigoare si de a o face
aplicabila, in integritatea ei" - asa cum s-a statuat prin Decizia Curtii
Constitutionale nr. 39 din 5 aprilie 1995 cu referire la legile
preconstitutionale modificate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, decizie
retinuta si de completul de fond. Aceasta nu inseamna insa ca este exclusa
obligatia Consiliului Legislativ de a examina, in temeiul art. 150 alin. (2)
din Constitutie, conformitatea Legii contenciosului administrativ cu
Constitutia si sa faca Parlamentului propuneri corespunzatoare.
In fine, este neintemeiat si ultimul motiv de recurs prin care se sustine
ca dispozitiile criticate sub aspectul constitutionalitatii incalca art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
situatie in care sunt incidente prevederile art. 20 din Constitutie, conform
carora reglementarile internationale prevaleaza asupra normelor de drept
intern. Conventia invocata a fost ratificata de Romania prin Legea nr. 30 din
18 mai 1994 si, potrivit art. 15 din Constitutie, aceasta se aplica numai
pentru viitor. Mai mult, art. 3 din legea de ratificare prevede ca sesizarea
organismelor internationale se poate face numai in cauzele in care violarea
drepturilor garantate prin conventie a intervenit dupa intrarea acesteia in
vigoare pentru Romania. In speta, faptele pretins ilegale, de care se plange
recurentul, au avut loc in anul 1991 si, cum art. 20 din Constitutie se refera
la pactele si tratatele la care Romania este parte, calitate ce se dobandeste
numai dupa ratificare, este evident ca prevederile conventiei invocate,
adoptata in anul 1994, nu sunt aplicabile retroactiv.
Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din
Constitutie, precum si cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale
art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Barleanu Ion impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 103 din 1 octombrie 1996.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 19 noiembrie 1996.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Constantin Burada