DECIZIE   Nr. 139 din 13 iulie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 513 din 19 octombrie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ileana Nicoleta Rata in Dosarul nr. 2.355/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal raspund Ileana Nicoleta Rata, personal si asistata de avocat Gabriela Ghita, si Dora Andriu, personal si asistata de avocat Nicoleta Stan.
    Cauza fiind in stare de judecata, Ileana Nicoleta Rata, prin avocat, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Se arata ca art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, limitand drepturile partii civile si ale partii responsabile civilmente de a declara apel numai cu privire la latura civila a procesului penal, incalca art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie. Se apreciaza ca, in temeiul acestor dispozitii constitutionale, toate partile din procesul penal au drepturi egale in apararea intereselor lor, orice restrangere a drepturilor fiind posibila doar potrivit art. 49 din Constitutie. Se mai arata ca impiedicarea partii civile de a dovedi intinderea vinovatiei inculpatului conduce la imposibilitatea stabilirii corecte a situatiei de fapt si de drept reale, iar faptul ca titularul actiunii penale este statul, prin Ministerul Public, nu este suficient pentru ocrotirea intereselor legitime ale partii vatamate sau partii civile, deoarece Parchetul poate comite erori de apreciere din cauze obiective si subiective.
    Avocatul inculpatei Dora Andriu solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Se apreciaza ca prevederile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala nu incalca art. 21 si 49 din Constitutie, deoarece partile interesate pot exercita toate caile de atac pentru apararea drepturilor lor. Se considera ca prevederile criticate ca neconstitutionale sunt in concordanta cu dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la dreptul la un "proces echitabil".
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, aratand ca asupra constitutionalitatii art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 45 din 14 martie 2000 si ca nu exista motive care sa justifice schimbarea acestei jurisprudente.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 10 martie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 2.355/1999, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ileana Nicoleta Rata, parte civila in recursul declarat impotriva Deciziei penale nr. 161/A din 20 aprilie 1999 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, care prevede dreptul partii civile, in procesul penal, de a declara apel si, respectiv, recurs numai in ceea ce priveste latura civila, iar nu si in ceea ce priveste latura penala, este contrar art. 21 din Constitutie, potrivit caruia orice persoana indiferent de calitatea ei, are dreptul de a se adresa justitiei. In consecinta, se apreciaza ca toate partile din procesul penal trebuie sa aiba drepturi egale in apararea intereselor lor, deoarece orice restrangere a drepturilor constitutionale nu se poate face decat in conditiile art. 49 din Constitutie. Se mai arata ca dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) limiteaza drepturile partii civile si ale partii responsabile civilmente de a declara apel numai cu privire la latura civila a procesului, eliminandu-se astfel dreptul persoanei vatamate constituite ca parte civila de a invoca, sustine si dovedi eroarea comisa de prima instanta cu privire la corecta apreciere a vinovatiei penale a inculpatului. In continuare se sustine ca impiedicarea partii civile de a dovedi intinderea vinovatiei inculpatului conduce la imposibilitatea stabilirii corecte a situatiei de fapt si de drept reale, iar faptul ca titularul actiunii penale este statul, prin Ministerul Public, nu este suficient pentru ocrotirea intereselor legitime ale partii vatamate sau ale partii civile, deoarece Parchetul poate comite erori de apreciere din cauze obiective si subiective.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece art. 21 din Constitutie nu face nici o distinctie in raport cu calitatea persoanelor din procesul penal, impunandu-se concluzia ca toate acestea trebuie sa aiba sanse egale in exercitarea drepturilor lor. Or, dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala permit partii civile dreptul de a declara apel numai in ceea ce priveste latura civila, limitandu-se astfel posibilitatea acesteia de a invoca, sustine si dovedi eventualele erori referitoare la aprecierea vinovatiei inculpatului, chiar daca probele invocate de aceasta sunt esentiale pentru solutionarea cauzei.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca art. 21 din Constitutie, invocat in sustinerea neconstitutionalitatii textului criticat, "...prin generalitatea formularii sale, permite oricarei persoane accesul la justitie. El permite, de asemenea, accesul la justitie pentru apararea oricarui drept sau libertate si a oricarui interes legitim, indiferent daca acesta rezulta din Constitutie sau din alte legi", instantele fiind astfel obligate sa ocroteasca numai ce este legitim. Se arata ca, in cadrul procesului penal, actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a persoanei care a savarsit fapta prevazuta de legea penala, precum si a persoanei care raspunde civil de actele faptuitorului, iar partea civila poate declara apel numai in ceea ce priveste latura civila, pentru ca aceasta reprezinta interesul sau legitim in proces. Se arata ca acest sistem se regaseste si in alte legislatii, fiind mentionat in acest sens Codul de procedura penala francez. In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia instanta nu tine cont de probele, argumentele si exceptiile formulate de partea civila in proces, se apreciaza ca aceasta este neintemeiata, intrucat in Codul de procedura penala nu se regaseste o astfel de interdictie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, al caror continut este urmatorul: "Pot face apel: [...]
    d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura civila [...]."
    Critica de neconstitutionalitate consta in aceea ca dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, care prevad dreptul partii civile, in procesul penal, de a declara apel si, respectiv, recurs numai in ceea ce priveste latura civila, iar nu si in ceea ce priveste latura penala, incalca prevederile art. 21 si 49 din Constitutie.
    Textele constitutionale care se considera ca sunt incalcate prin dispozitiile de lege criticate prevad:
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza a fi respinsa.
    Art. 362 din Codul de procedura penala prevede persoanele care pot face apel impotriva sentintelor penale pronuntate in prima instanta, printre acestea, la alin. 1 lit. d), numarandu-se partea civila si partea civilmente responsabila, dar numai in ceea ce priveste latura civila a cauzei, atat in cauzele in care urmarirea penala si desfasurarea judecatii se indeplinesc din oficiu, cat si in cele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila. In aplicarea art. 130 din Constitutie privind rolul Ministerului Public procurorul este titularul actiunii publice in procesul penal, ca reprezentant al intereselor generale ale societatii. In acest context interdictia partii civile de a ataca latura penala a cauzei nu duce la o limitare a accesului acesteia la justitie. Instanta de control judiciar sesizata de partea civila nu poate fi impiedicata de a constata, atunci cand este cazul, ca inculpatul a fost gresit achitat pentru motivul ca fapta imputata nu exista sau ca aceasta nu a fost savarsita de el. Aceasta constatare produce efecte numai asupra actiunii civile care va fi admisa, cea penala ramanand definitiva prin achitarea inculpatului. Contrarietatea de hotarari poate fi insa inlaturata prin exercitarea cailor extraordinare de atac.
    Pe de alta parte insa, avand deplina capacitate procesuala in tot ceea ce priveste actiunea civila, partea civila si partea responsabila civilmente vor putea discuta in apelurile sau, dupa caz, in recursurile lor si aspectele penale ale hotararii atacate, daca de modul in care au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile. Astfel, in caz de achitare, instanta are obligatia de a se pronunta asupra laturii civile, deci de a solutiona actiunea civila integral. Aceasta inseamna determinarea existentei unui fapt civil generator de prejudicii, in conditiile art. 998 si urmatoarele din Codul civil. De altfel, in art. 346 din Codul de procedura penala se dispune ca, in caz de achitare sau de incetare a procesului penal, instanta se pronunta, prin aceeasi sentinta, si asupra actiunii civile.
    Dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala reprezinta deopotriva si reflectarea prevederilor art. 128 din Constitutie, care stabilesc ca "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", adica potrivit normelor de procedura. De aceea Curtea Constitutionala considera ca instituirea unor reguli privind accesul la justitie nu contravine, asa cum sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prevederilor art. 21 din Constitutie, atata timp cat partilor interesate le este asigurata utilizarea cailor de atac.
    Totodata Curtea constata ca ratiunile pe care se intemeiaza interdictia partii civile de a ataca latura penala in cadrul procesului penal se regasesc si in legislatia straina. Astfel, in dreptul belgian partea civila nu poate urmari anularea unei achitari decat relativ la interesele sale civile (art. 412 din Codul de instructie penala belgiana). In dreptul german, chiar si atunci cand procurorul nu intelege sa actioneze, interesul legitim, al partii civile poate forta si interventia, alaturata, a procurorului (Legea pentru protectia victimei din 1987). In Italia actiunea civila poate privi numai interesele civile (art. 74 din Codul de procedura penala italian).
    Pentru argumentele mai sus aratate nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala contravin art. 49 din Constitutie.
    De altfel asupra constitutionalitatii prevederilor art. 362 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat, cu opinia separata a patru judecatori, si prin Decizia nr. 45 din 14 martie 2000.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ileana Nicoleta Rata in Dosarul nr. 2.355/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 iulie 2000.

        PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                     LUCIAN MIHAI

                            Magistrat asistent,
                            Gabriela Dragomirescu