Decizia Nr.1386 din 20.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400¹ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cămin în Dosarul nr. 1.300/198/2009 al Judecătoriei Brezoi şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.303D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.025D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400¹ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Mateescu în Dosarul nr. 16.201/306/2009 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.025D/2010 la Dosarul nr. 3.303D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 6 ianuarie 2010 şi 24 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.300/198/2009 şi nr. 16.201/306/2009, Judecătoria Brezoi şi Judecătoria Sibiu - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400¹ din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Ion Cămin şi de Constantin Mateescu în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare, respectiv împotriva unor bunuri proprietate comună.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 400¹ din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 974 şi 976 din Codul civil, sunt neconstituţionale, deoarece orice persoană poate promova o cerere de partaj împotriva unor coproprietari, chiar împotriva voinţei acestora, deşi acţiunea de partaj, prin care se tinde către modificarea şi limitarea dreptului de proprietate, nu poate aparţine decât coproprietarilor. Astfel, dreptul de dispoziţie, ca atribut al dreptului de proprietate, este transferat unei terţe persoane, deşi este un atribut exclusiv al proprietarului.De asemenea, se mai apreciază că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât persoana care deţine în coproprietate bunuri alături de o persoană supusă unei executări silite este obligată să suporte o împărţeală forţată a bunurilor aflate în indiviziune, cu consecinţe potenţial nefavorabile din punct de vedere economic.Judecătoria Brezoi opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Judecătoria Sibiu - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul garantării dreptului de proprietate şi nici garanţiile referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 400¹ din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut: „Împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii textului de lege criticat din perspectiva art. 44 din Constituţie s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 1.233 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Decizia nr. 590 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 iunie 2008, sau Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003.Astfel, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 400¹ din Codul de procedură civilă asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecăţii, iar pe de altă parte, permit creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Aşadar, existenţa proprietăţii comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărţeală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparţin exclusiv debitorului urmărit.Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil.Aşa fiind, Curtea a reţinut că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puşi în acest mod la adăpost de riscul de a fi obligaţi să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.Atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor amintite sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi 21, Curtea observă că nu se arată în ce constă contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu acestea, or Curtea nu poate formula propriile critici la care apoi să şi răspundă.Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece nu s-a evidenţiat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are aplicabilitate în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400¹ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cămin în Dosarul nr. 1.300/198/2009 al Judecătoriei Brezoi şi de Constantin Mateescu în Dosarul nr. 16.201/306/2009 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu