DECIZIE Nr.
1379 din 26 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) si ale art. 11 alin. (1)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor
în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi ale art.
11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Guoyou în Dosarul nr.
11.743/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea ia act de prezenţa
domnului Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 11.743/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a art. 4 alin. (4) şi ale art. 11 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România. Excepţia a fost ridicată de Zheng Guoyou într-o cauză privind
soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt lipsite
de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în
înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor
Omului. Aceasta, deoarece normele criticate oferă posibilitatea ca Oficiul
Român pentru Imigrări să emită o decizie de returnare a străinului în acelaşi
moment în care îi comunică acestuia decizia de respingere a cererii de acordare
a regimului tolerării pe teritoriul României, aşadar înainte de expirarea
termenului legal de contestare a deciziei de respingere a cererii de menţinere
a regimului de tolerare şi înainte ca instanţa de judecată competentă să pronunţe
o hotărâre irevocabilă în cauza sa. O astfel de situaţie are drept consecinţă transformarea
dreptului la justiţie într-un drept formal şi iluzoriu, actul de justiţie fiind
golit de conţinutul său.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată, textele de lege criticate nefiind în
contradicţie cu normele fundamentale invocate în motivarea excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) şi ale art. 11
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de
lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 4 alin. (4) - Obligaţiile străinilor: [...]
„(4) Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt
obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi,
după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul
României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să depună
toate diligentele necesare pentru a ieşi din România până la expirarea acestei
perioade.";
- Art. 11 alin. (1) -
Dispoziţii generale privind şederea străinilor: [...]
„(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în
România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care
încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de
şedere.".
Autorul excepţiei invocă dispoziţiile art. 21 din
Constituţie privind accesul liber la justiţie şi ale art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
care consacră dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că a mai analizat textele de lege ce formează obiectul acesteia, din
perspectiva aceloraşi critici de neconstituţionalitate şi prin raportare la
aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale. Prin Decizia nr. 131 din
25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010, Curtea a
respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că
argumentele formulate de autorii acesteia constituie, în realitate, consecinţe
ale modalităţii de aplicare în practică a prevederilor legale criticate. Or,
lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii la speţe
individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecată învestite cu
soluţionarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepţiile de
neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodată,
Curtea a constatat că motivarea criticii se bazează şi pe lipsa din cuprinsul
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a unor prevederi care să
prevină posibilitatea apariţiei în practică a situaţiilor concrete descrise de
autorii excepţiei soluţionate prin decizia menţionată. Nici în cazul de faţă,
analog celui supus analizei Curţii Constituţionale cu acel prilej, instanţa de
contencios constituţional nu are competenţa de a examina astfel de critici,
întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunţă
numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată,
fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare,
şi în cauza de faţă se impune soluţia respingerii ca inadmisibilă a excepţiei
de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 11 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, excepţie ridicată de Zheng Guoyou în Dosarul nr. 11.743/2/2009 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu