Decizia Nr.1378 din 18.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi a celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 şi art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Mihael-Cătălin Florea în Dosarul nr. 620/201/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 467D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.483/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 620/201/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi a celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 şi art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Mihael-Cătălin Florea într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii civile pronunţate de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu Ionela-Raluca Florea şi Autoritatea tutelară a Consiliului Local al comunei Moţăţei, judeţul Dolj.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în principal, că prin conţinutul art. 1 alin. 2 din Codul familiei se pleacă de la o premisă de inegalitate a celor doi părinţi în faţa legii, dezavantajându-l în mod evident pe tată, acest text fiind în mod evident neconstituţional. În ceea ce priveşte art. 38 alin. 4 din Codul familiei, apreciază că această normă legală este lipsită de precizie şi claritate, ceea ce creează o situaţie de inaccesibilitate şi confuzii în interpretarea legii. Cu privire la art. 42 alin. 1 din Codul familiei, se susţine că acesta cuprinde prevederi limitative, contrare art. 6 lit. h) şi art. 24 din Legea nr. 272/2004, în sensul că restrânge posibilitatea ascultării copilului doar la cei care au împlinit vârsta de 10 ani, ceea ce încalcă dreptul la exprimare, la informare şi la opinia asupra intereselor personale ale unor copii sub această vârstă, dar care au o înzestrare şi dezvoltare „spiritual-intelectivă“ adecvate formulării unor opinii.În sfârşit, autorul excepţiei consideră ca fiind neconstituţionale şi prevederile art. 23 şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, în măsura în care nu stabilesc criterii clare de determinare a discernământului sau a gradului de maturitate cerute de lege pentru a putea fi ascultat copilul sau luate în considerare opiniile sale.Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar textele de lege criticate nu aduc atingere normelor constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi cele ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 şi art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală, art. 26 alin. (1) referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 48 alin. (1) referitoare la familie, precum şi celor ale art. 49 alin. (1) privind protecţia copiilor şi a tinerilor.Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Codul familiei a fost abrogat prin art. 230 lit. m) din noul Cod civil - Legea nr. 287/2009, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.Cu toate acestea, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a statuat că „se poate solicita controlul de constituţionalitate numai al acelor dispoziţii legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor, legi sau ordonanţe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constituţionalităţii legii aplicabile în cauza dedusă judecăţii instanţei de fond, ca modalitate de acces la justiţie, implică în mod necesar asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesuală. Condiţia ca dispoziţia legală criticată pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei este, evident, necesară, dar şi suficientă“.În aceste condiţii, Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor legale cu care a fost sesizată, întrucât acestea şiau produs efectele faţă de autorul excepţiei, potrivit principiului tempus regit actum.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în concret, susţinerile autorului vizează deficienţe de reglementare a textelor de lege criticate, apreciind că acestea sunt lipsite de precizie şi claritate, ceea ce creează o situaţie de inaccesibilitate şi confuzii de interpretare a legii.Totodată, apreciază că normele legale criticate cuprind prevederi limitative, în sensul că restrâng posibilitatea ascultării copilului doar la cei care au împlinit vârsta de 10 ani, iar prevederile cuprinse în Legea nr. 272/2004 sunt neconstituţionale, în măsura în care nu stabilesc criterii clare de determinare a discernământului sau gradului de maturitate a copilului pentru ca acesta să fie ascultat şi să fie luate în considerare opiniile sale.Curtea observă că autorul excepţiei este nemulţumit de soluţia legislativă existentă, iar critica de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea prevederilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.De altfel, analizând criticile formulate, Curtea observă că titlul IV din cartea a II-a a noului Cod civil, intitulat „Autoritatea părintească“, reglementează, în mare parte, unele din aspectele invocate de către autorul excepţiei. De asemenea, prin art. 264 cuprins în titlul I din cartea a II-a al aceluiaşi cod se stipulează că, în procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei. Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere şi de a primi orice informaţie, potrivit cu vârsta sa, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte. Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta şi cu gradul său de maturitate.Aşa fiind, Curtea constată că prin noua reglementare a Codului civil îşi găsesc rezolvare criticile autorului excepţiei.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 2, art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi a celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 23, art. 24 alin. (1), art. 31 şi art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Mihael-Cătălin Florea în Dosarul nr. 620/201/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora