DECIZIE Nr.
1377 din 26 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 71 din 27 ianuarie 2011
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii,
excepţie ridicată de Răzvan Ion Leon Şeptilici Andrieş în Dosarul nr.
7.429/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 987D/2010 al
Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, domnul Mihai Ionescu, în
calitate de consilier juridic. Se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
992D/2010 şi nr. 994D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de Gheorghe Huluţă şi Dumitru Ionescu în
dosarele nr. 6.376/2/2009 şi, respectiv, nr. 8.161/2/2009 ale Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde domnul Gheorghe Huluţă,
constatându-se lipsa celuilalt autor al excepţiei, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită. De asemenea, şi în aceste dosare răspunde,
pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, domnul
Mihai Ionescu, în calitate de consilier juridic.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a
cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 992D/2010 şi nr. 994D/2010
la Dosarul nr. 987D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul părţilor.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate ce formează
obiectul Dosarului nr. 992D/2010 solicită admiterea acesteia, pentru motivele
prezentate în notele scrise aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată. Arată că, în opinia sa, actul normativ criticat nu afectează regimul instituţiilor
fundamentale ale statului şi nici drepturi sau libertăţi prevăzute de Legea
fundamentală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că nu se justifică
reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 24 februarie 2010, 25 martie 2010
şi 10 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 7.429/2/2009, nr. 6.376/2/2009 şi
nr.' 8.161/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la
propriul dosar şi deconspirarea Securităţii. Excepţia
a fost ridicată de Răzvan Ion Leon Şeptilici Andrieş, Gheorghe Huluţă şi,
respectiv, Dumitru Ionescu în cauze având ca obiect acţiuni în constatare. In
motivările excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că ordonanţa
criticată este neconstituţională întrucât afectează drepturi şi libertăţi
fundamentale prevăzute în Constituţie. In acest sens, se arată că în cursul
procedurii desfăşurate persoanele verificate nu pot fi asistate de un avocat,
încălcându-li-se astfel dreptul la apărare. De asemenea, se precizează că, prin
confuzia introdusă între funcţia de anchetă şi cea de judecată exercitate de
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ordonanţa de urgenţă
contravine principiilor de drept în conformitate cu care justiţia trebuie să
fie imparţială, iar procesul trebuie să fie echitabil. Or, imparţialitatea
Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii poate fi
pusă la îndoială, iar dezbaterile nu se bucură de publicitate şi
contradictorialitate. Totodată, se arată că la data emiterii ordonanţei de
urgenţă nu exista o situaţie extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi
amânată, iar Guvernul nu a motivat urgenţa cu care aceasta a fost emisă „decât
printr-o exprimare alambicată, lipsită de o coerenţă cu valoare juridică".
Se mai susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a fost emisă cu
încălcarea art. 108 alin. (3) din Constituţie. In acest sens, se precizează că
„încălcarea constă în aceea că la baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
24/2008 nu stă o lege de abilitare, ci Constituţia României, în concret art.
115 alin. (4)", or, „Constituţia nu este o lege specială de abilitare şi
nu poate fi asimilată acesteia". Se mai susţine că sunt nesocotite şi
prevederile art. 124 alin. (1) şi (3) din Constituţie, întrucât hotărârile
judecătoreşti se pronunţă „în numele legii şi nicidecum în numele
ordonanţei". In opinia unuia dintre autorii excepţiei, art. 8 alin. (1)
lit. a) şi art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă contravin art. 58 alin.
(1) din Legea fundamentală, întrucât, prin posibilitatea dată Consiliului
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce acţiuni în constatarea calităţii de
lucrător sau de colaborator al Securităţii, acesta se subrogă instituţiei
Avocatului Poporului, creată special pentru apărarea drepturilor şi
libertăţilor persoanelor fizice. Prin stabilirea competenţei exclusive a
Secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti în ce priveşte
soluţionarea acestei acţiuni se creează o inegalitate de tratament juridic, ca
urmare a imposibilităţii persoanei verificate de a-şi exercita dreptul la
apărare la o instanţă de judecată apropiată de domiciliul său.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
neputându-se reţine criticile formulate de autorii acesteia.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind
accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu
modificări şi completări, prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie
2008.
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
actul normativ criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 16 care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2) care prevede dreptul
de acces liber la justiţie, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul
Avocatului Poporului, art. 108 alin. (3) care stabileşte că ordonanţele se emit
în temeiul unei legi speciale de abilitare, art. 115 alin. (4) şi (6) care
reglementează condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă,
art. 124 alin. (1) şi (3) potrivit căruia justiţia se înfăptuieşte în numele
legii, iar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii şi art. 126
referitor la instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a mai format obiectul
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din
Legea fundamentală şi din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 795 din
20 noiembrie 2009, Curtea a reţinut că ordonanţa de urgenţă criticată nu
reglementează în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,
iar prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 430
din 24 iunie 2009, instanţa de contencios constituţional a constatat că, în
condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau
colaborator al Securităţii
este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu
recurs, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, nu
se poate reţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece procedura
de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea,
contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile beneficiind
de posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă
pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. Cu privire
la critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului egalităţii în faţa
legii ca urmare a stabilirii competenţei exclusive a Secţiei de contencios
administrativ a Curţii de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte soluţionarea
acestei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii,
Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, că este
neîntemeiată, întrucât norma criticată se aplică tuturor persoanelor care intră
sub incidenţa acesteia, fără să instituie privilegii sau discriminări pe
criterii arbitrare.
De asemenea, prin Decizia nr. 220 din 9 martie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, Curtea a constatat că nu poate reţine
nici critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din
Constituţie, întrucât la momentul emiterii ordonanţei de urgenţă criticate au
fost îndeplinite condiţiile impuse de textul constituţional invocat: existenţa
unei situaţii extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi
motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei. In ceea ce priveşte invocarea
dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a observat că
este lipsită de incidenţă în cauză, în formularea acestei critici făcându-se
confuzie între regimul adoptării ordonanţelor simple, care se emit în temeiul
unei legi speciale de abilitare, şi regimul adoptării celor de urgenţă, care
pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din
Constituţie, cu respectarea condiţiilor amintite mai sus. Totodată, Curtea a
constatat că nu este întemeiată susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 24/2008 ar fi contrară dispoziţiilor art. 124 alin. (1) din
Constituţie, care prevăd că justiţia se înfăptuieşte în numele legii,
„nicidecum în numele ordonanţei". Aceasta, deoarece noţiunea de
„lege" este utilizată de textul constituţional în sens larg, legislatorul
constituant neavând în vedere exclusiv semnificaţia restrânsă, de act adoptat
de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, ci referindu-se la
ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern.
In fine, Curtea constată că este neîntemeiată critica
referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu
privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi
libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea
calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii nu reprezintă, astfel
cum susţin 2 dintre autorii excepţiei, o substituire a acestuia în atribuţiile
Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice,
determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi
funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său
constituţional. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr.
35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, „în
exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie
autorităţilor publice".
Intrucât nu au fost evidenţiate elemente noi, se impune
menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, care îşi
păstrează valabilitatea şi în prezentele cauze conexate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii,
excepţie ridicată de Răzvan Ion Leon Şeptilici Andrieş, Gheorghe Huluţă şi
Dumitru Ionescu în dosarele nr. 7.429/2/2009, nr. 6.376/2/2009 şi, respectiv,
nr. 8.161/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu