Decizia Nr.1373 din 18.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1307 din Codul civil, excepţie ridicată de Olimpia Beatrice Ionescu-Martiş în Dosarul nr. 20.767/233/2009 al Judecătoriei Galaţi, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 86D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 20.767/233/2009, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1307 din Codul civil, excepţie ridicată de Olimpia Beatrice Ionescu-Martiş într-o cauză având ca obiect anularea unui act.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 1307 din Codul civil sunt neconstituţionale, deoarece interzic vânzarea între soţi. În acest context, arată că prin această normă legală se creează o discriminare nejustificată în funcţie de calitatea de soţi a părţilor din contract, neexistând niciun motiv temeinic pentru instituirea acestei interdicţii. Totodată, se invocă şi înfrângerea principiului libertăţii contractuale, creându-se astfel o incapacitate specială de vânzare-cumpărare, fără a exista un motiv în acest sens.Judecătoria Galaţi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanţă cu normele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1307 din Codul civil sunt constituţionale şi nu contravin art. 16 din Constituţie. În acest sens, apreciază că interdicţia vânzării între soţi are menirea să apere principiul revocabilităţii donaţiilor între soţi şi, totodată, să îi ocrotească pe moştenitorii şi creditorii soţului vânzător.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1307 din Codul civil, potrivit cărora „(1) Vânzarea nu se poate face între soţi decât pentru cauză de lichidare, şi anume:1. când, în caz de separaţie de patrimonii, unul dintre soţi dă celuilalt, drept plata unei datorii, o avere a sa;2. când bărbatul cedează femeii, chiar neseparată, din averea sa, pentru o cauză legitimă, precum pentru un imobil ce era dator să-i cumpere cu bani dotali, sau pentru o sumă ce-i datora;3. când femeia cedează bărbatului său, din avutul său propriu, drept plata unei sume promisă bărbatului ca dotă.(2) În toate cazurile moştenitorii rezervatari ai părţilor contractante au drept de a ataca asemenea operaţii, dacă ele ascund beneficii indirecte.“Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, reglementarea legală criticată a fost abrogată expres ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod civil, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a statuat însă că „se poate solicita controlul de constituţionalitate numai al acelor dispoziţii legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor, legi sau ordonanţe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constituţionalităţii legii aplicabile în cauza dedusă judecăţii instanţei de fond, ca modalitate de acces la justiţie, implică în mod necesar asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesuală. Condiţia ca dispoziţia legală criticată pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei este, evident, necesară, dar şi suficientă.“ De asemenea, potrivit art. 102 alin. (1) din cap. VII secţiunea 1 intitulată „Dispoziţii tranzitorii şi de punere în aplicare a cărţii a V-a «Despre obligaţii» a Codului civil“ din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa“. În aceste condiţii, Curtea va analiza constituţionalitatea prevederilor art. 1307 din Codul civil, întrucât şi-au produs efectele faţă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit principiului tempus regit actum. Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, precum şi a celor ale art. 44 alin. (2) referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privată, indiferent de titular. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în cauza dedusă controlului de constituţionalitate, între soţi a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism, contract ce încalcă prevederile art. 1307 din Codul civil. În speţă, Curtea reţine că autorul excepţiei, nemulţumit de soluţia legislativă existentă, solicită modificarea textului de lege, întrucât prin norma legală criticată se creează o „discriminare nejustificată în funcţie de calitatea de soţi a părţilor din contract, neexistând niciun motiv temeinic pentru instituirea acestei interdicţii“. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea prevederilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1307 din Codul civil este inadmisibilă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1307 din Codul civil, excepţie ridicată de Olimpia Beatrice Ionescu-Martiş în Dosarul nr. 20.767/233/2009 al Judecătoriei Galaţi. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora