DECIZIE   Nr. 137 din 22 octombrie 1998

privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 397, 399, 400 si 403 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 489 din 18 decembrie 1998

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 397, 399, 400 si 403 din Codul de procedura penala, ridicata de Rogojina Mihai in Dosarul nr. 223/1998 al Curtii de Apel Suceava.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 15 octombrie 1998, in lipsa partii si in prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 22 octombrie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 20 mai 1998, Curtea de Apel Suceava a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 397, 399, 400 si 403 din Codul de procedura penala, ridicata de Rogojina Mihai. In motivarea exceptiei, se arata ca textele legale criticate incalca dispozitiile constitutionale ale art. 125 care stabilesc ca justitia se realizeaza prin instantele judecatoresti prevazute de lege, si ale art. 128 privind folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti. Potrivit acestor dispozitii constitutionale, folosirea cailor de atac trebuie facuta numai la instanta judecatoreasca si in nici un caz prin administrarea, in prealabil, de probe de catre Ministerul Public. Or, conform textelor criticate, Ministerul Public este acela care face verificari si administreaza probe, desi numai instanta judecatoreasca trebuie sa desfasoare astfel de activitati.
    Exprimandu-si opinia, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 397, 399, 400 si 403 din Codul de procedura penala nu sunt neconstitutionale. In baza textelor constitutionale, invocate in cauza, justitia se realizeaza de instantele judecatoresti, iar competenta si procedura de judecata sunt cele stabilite de lege. In ce priveste caile de atac, acestea se exercita in conditiile legii. In cazul revizuirii, conform art. 397, 399, 400 si 403 din Codul de procedura penala, cererea de revizuire se adreseaza procurorului, care asculta, daca este cazul, persoana care solicita revizuirea si efectueaza, cand este necesar, cercetarile care se impun, dupa care trimite lucrarile efectuate la instanta competenta sa solutioneze cauza. Potrivit art. 403 din Codul de procedura penala, instanta poate insa verifica oricare dintre probele pe care se intemeiaza cererea sau poate, cand este necesar, sa administreze probe noi. Rezulta ca, prin verificarea tuturor probelor si administrarea unor probe noi, atunci cand e necesar, instanta este aceea care administreaza intregul probator. Rezulta ca prevederile legale atacate ca neconstitutionale nu sunt de natura sa lezeze drepturile revizuentului, intrucat rezultatul verificarii este supus controlului instantei.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Textele criticate reglementeaza activitatea procesuala in scopul solutionarii cererilor de revizuire introduse de persoane condamnate, in vederea desfiintarii hotararilor de condamnare. Si in cazul revizuirii, justitia se infaptuieste tot de instantele judecatoresti, asa cum cere art. 125 din Constitutie, iar nu de procuror, care, in calitate de organ de urmarire penala, efectueaza numai cercetari prealabile, pentru a ajuta aflarea adevarului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Textele din Codul de procedura penala criticate ca neconstitutionale prevad:
    "Art. 397
    Cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la parchetul de pe langa instanta care a judecat cauza in prima instanta.
    Cererea se face in scris, cu aratarea cazului de revizuire pe care se intemeiaza si a mijloacelor de proba in dovedirea acestuia.
    Daca cererea nu indeplineste conditiile aratate in alin. 2, procurorul cheama persoana care a facut cererea in vederea completarii sau precizarii acesteia."
    "Art. 399
    Dupa introducerea cererii de revizuire procurorul asculta, daca este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicita revizuirea. In cazul cand este necesara efectuarea de cercetari pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanta.
    Totodata, procurorul cere, daca este necesar, dosarul cauzei.
    Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penala. Dispozitiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.
    Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni si curge de la data introducerii cererii de revizuire.
    Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul inainteaza intregul material impreuna cu concluziile sale instantei competente."
    "Art. 400
    In tot timpul efectuarii actelor de cercetare, procurorul ierarhic superior poate dispune suspendarea executarii hotararii, in limitele cererii de revizuire."
    "Art. 403
    Instanta, ascultand concluziile procurorului si ale partilor, examineaza daca cererea de revizuire este facuta in conditiile prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu. Instanta poate verifica oricare dintre probele pe care se intemeiaza cererea sau poate, cand este necesar, sa administreze probe noi.
    Persoanele prevazute in art. 394 lit. b) si d) nu pot fi ascultate ca martori in cauza supusa revizuirii.
    Instanta, in baza celor constatate, dispune prin incheiere admiterea in principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.
    Cand cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat sau cand condamnatul care a facut cererea ori in favoarea caruia s-a facut revizuirea a decedat dupa introducerea cererii, prin derogare de la dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. g), procedura de revizuire isi va urma cursul, iar in cazul admiterii in principiu, dupa rejudecarea cauzei, instanta va hotari potrivit dispozitiilor din art. 13 alin. 2 si 3, care se aplica in mod corespunzator".
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca dispozitiile legale mentionate, potrivit carora parchetul face verificari si administreaza probe, desi aceste probe ar trebui administrate doar de instanta, contravin prevederilor art. 125 din Constitutie, in special celor din alin. (1), care consacra principiul ca "justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege."
    Aceasta critica nu este intemeiata. Prezenta procurorului si, in general, a organelor de urmarire penala in procedura revizuirii se explica prin specificul acestei cai de atac, al carei scop il constituie repararea erorilor judiciare cuprinse in hotarari penale definitive. Desi este indreptata impotriva hotararilor penale definitive, revizuirea are totusi un echivalent procesual in procedura prevazuta de art. 273 din Codul de procedura penala referitor la reluarea urmaririi penale in caz de redeschidere a acesteia, pentru situatii cand se dovedeste ca din eroare s-a dispus incetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala. Si in cazul revizuirii, redeschiderea urmaririi penale constituie un remediu contra unei erori judiciare care s-a produs la inceputul procesului penal, in faza urmaririi penale, dupa cum si in cazul revizuirii procesul penal este reluat, iar restabilirea adevarului duce la o alta solutionare a cauzei penale decat cea dispusa anterior. Spre deosebire de contestatia in anulare, calea de atac a revizuirii presupune reluarea procesului penal din faza de urmarire penala. Or, este firesc ca aceasta activitate sa fie desfasurata de organele de urmarire penala, deoarece parchetul, spre deosebire de instante, are posibilitati mai mari de investigare.
    Intreaga activitate desfasurata de procuror si, dupa caz, de organele de urmarire penala, precum si intregul probator administrat sunt supuse controlului instantei judecatoresti. Asa cum se prevede in art. 399 alin. ultim din Codul de procedura penala, dupa efectuarea cercetarilor, procurorul inainteaza intregul material impreuna cu concluziile sale instantei competente. Aceasta, potrivit dispozitiilor art. 403 din Codul de procedura penala, asculta concluziile procurorului si ale partilor, examineaza probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror si poate administra probe noi, iar in final dispune, prin incheiere, admiterea in principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.
    Din analiza acestor dispozitii legale, rezulta ca solutionarea cererii de revizuire se face de catre instantele judecatoresti si nu de catre Ministerul Public, care nu are rol de decizie, astfel incat textele criticate nu contravin prevederilor art. 125 din Constitutie.
    In sustinerea exceptiei se invoca si incalcarea prevederilor art. 128 din Constitutie, referitoare la folosirea cailor de atac in conditiile legii, fara a se arata insa in ce consta contrarietatea. In legatura cu aceasta sustinere, Curtea constata ca reglementarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti este atributul exclusiv al legiuitorului, iar textele criticate nu contravin acestor dispozitii constitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 397, 399, 400 si 403 din Codul de procedura penala, ridicata de Rogojina Mihai in Dosarul nr. 223/1998 al Curtii de Apel Suceava.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 octombrie 1998.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                                         Magistrat asistent,
                                         Gabriela Dragomirescu