DECIZIE Nr.
137 din 20 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992
privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi si ale art. 4 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activitatii
jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre
instantele judecatoresti
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 251 din 16 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2)
din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii de Conturi şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003
privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a
personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti,
excepţie ridicată din oficiu de către Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ si fiscal
în Dosarul nr. 3.678/45/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aceasta
vizează aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele
judecătoreşti.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.678/45/2006, Curtea de Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 şi
art. 4 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003. Excepţia a fost ridicată din oficiu de către instanţa de judecată
în cadrul soluţionării unui recurs împotriva sentinţei civile a Tribunalului
Vaslui prin care s-a admis sesizarea formulată de Camera de Conturi Vaslui - Direcţia de control financiar ulterior
pentru stabilirea răspunderii juridice în vederea recuperării prejudiciului de
la Lupaşcu Viorica - salariată
a Consiliului Local al Comunei Ştefan cel Mare, judeţul Vaslui.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de
judecată susţine că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 legiuitorul nu a pus de acord
dispoziţiile Legii nr. 94/1992 cu prevederile din Constituţie şi nici din Codul de procedură
civilă. Astfel, dispoziţiile din capitolul IV din Legea
nr. 94/1992 au rămas, formal, neabrogate, deşi funcţia
jurisdictional pe care o
exercitase anterior Curtea de Conturi a încetat, iar noul cadru de soluţionare
a litigiilor născute din activitatea Curţii de Conturi nu permite instanţelor judecătoreşti ordinare să se conducă
după aceleaşi reguli. Completul format din 3 consilieri de conturi are o compunere schimbătoare, iar nici Legea
nr. 94/1992, nici Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 nu stabilesc măsura în care actul acestui complet este considerat actul
instituţiei în cadrul căreia acesta a fost constituit şi, mai ales, care este
poziţia procesuală a Curţii de Conturi. Cum art. 140 din Constituţie priveşte exclusiv instituţia Curţii de Conturi, dispoziţia
legală care permite ca sesizarea instanţei de judecată să se facă de către o
structură ad-hoc, fără corespondent în organigrama Curţii de Conturi, şi să
acţioneze independent de aceasta este neconstituţională din moment ce legea nu
obligă Curtea de Conturi să-şi însuşească acţiunea completului şi să figureze
în proces alături de acesta. Pe de altă parte, se încalcă şi principiul
separaţiei puterilor în stat, întrucât se permite unei instituţii din sistemul
puterii executive să aibă cu puterea judecătorească aceeaşi relaţie funcţională
pe care o avea cu o structură - colegiul jurisdictional
-, parte componentă a Curţii de Conturi. Totodată,
faptul transmiterii raportului întocmit de către completul format din cei 3 consilieri de conturi pentru valorificarea
din punct de vedere juridic a constatărilor făcute într-o procedură
administrativă echivalează cu plasarea instanţei de contencios administrativ în
postura de instrument juridic al uneia din părţi, respectiv al Curţii de
Conturi, căreia i se cere să acţioneze asemenea organelor chemate a îndeplini
funcţia de jurisdictional pe
care aceasta o exercitase până la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 117/2003.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
117/2003 este inadmisibilă,
potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât această ordonanţă şi-a încetat aplicabilitatea ca urmare a
realizării obiectivului său de reglementare - preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor
Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti.
Referitor la dispoziţiile art. 31
alin. (2) din Legea nr. 94/1992, apreciază că acestea
sunt constituţionale. Astfel, Curtea de Conturi este o autoritate publică
autonomă, având, potrivit art. 140 din Constituţie, rolul de a exercita controlul asupra modului de
formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului
şi ale sectorului public, iar dispoziţiile legale criticate nu împiedică
părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de
toate garanţiile procesuale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2),ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr.
94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de
Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
117/2003 privind preluarea
activităţii jurisdictionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de
către instanţele judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 752 din 24 octombrie 2003.
Legea nr. 94/1992 a fost
abrogată prin art. 76 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2006 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 525 din 19 iunie 2006, însă prin Decizia Curţii
Constituţionale nr. 544/2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din
30 iunie 2006, s-a constatat că această ordonanţă de
urgenţă este neconstituţională.
Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 sunt în
vigoare şi au următorul cuprins: „Asupra rapoartelor, completul, astfel
format, pronunţă încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie
sesizarea Colegiului jurisdictional al Curţii sau, după caz, a colegiului jurisdictional al camerei de
conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii."
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii
jurisdictionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către
instanţele judecătoreşti a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 49/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, dispoziţiile art. 4 având următorul cuprins: „După intrarea in vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă, investirea instanţelor judecătoreşti, competente potrivit
art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin
încheierea completelor din cadrul Curţii de Conturi, precum si prin alte
modalităţi prevăzute de lege."
Instanţa de judecată susţine că textele legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei
şi echilibrului puterilor, ale art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 140 alin. (1) privind Curtea de Conturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că instanţa de judecată critică, în esenţă, posibilitatea de sesizare a
instanţelor judecătoreşti de către un complet format din 3 consilieri de conturi din cadrul Curţii
de Conturi, printr-o încheiere.
Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât activitatea completului din cadrul Curţii de
Conturi nu este o activitate de judecată, de înfăptuire a justiţiei, specifică
doar instanţelor judecătoreşti, aşa cum prevede art. 124
din Constituţie, ci această structură din cadrul
Curţii de Conturi, denumită de legiuitor complet, are doar posibilitatea de a sesiza instanţele de judecată în
vederea stabilirii răspunderii juridice potrivit legii. Ca atare, principiul
separaţiei puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin.
(4) din Legea fundamentală, nu este încălcat de
dispoziţiile legale criticate, nefiind vorba de nicio
imixtiune între puterile statului.
Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 140 alin. (1) teza finală din Constituţie,
litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi sunt soluţionate de către
instanţele judecătoreşti specializate, iar faptul că o structură din cadrul
Curţii de Conturi, denumită complet, sesizează instanţele judecătoreşti
competente a stabili răspunderea juridică nu echivalează cu o încălcare a
prevederilor constituţionale sus-menţionate.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1) din Constituţie referitoare la
accesul liber la justiţie, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată,
întrucât dispoziţiile legale criticate nu împiedică părţile interesate de a se
adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor
legitime.
Referitor la celelalte aspecte invocate în motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume, pe de-o parte, cele privind necorelarea Legii nr. 94/1992 cu
Codul de procedură civilă şi cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, iar, pe de altă parte, cele
privind interpretarea şi aplicarea legii, Curtea constată că acestea nu pot fi
examinate, întrucât sunt de competenţa legiuitorului, respectiv a instanţelor
de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea
activităţii jurisdictionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de
către instanţele judecătoreşti, excepţie ridicată din oficiu de către Curtea de
Apel laşi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.678/45/2006.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean