DECIZIE Nr.
1362 din 21 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii si ale art. 3041 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 855 din 21 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Daniela
Claudia Prihoi în Dosarul nr. 6.291/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia -
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale si care formează obiectul
Dosarului nr. 2.186D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul si în Dosarele
nr. 2.187D-2.231 D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarelor nr.
2.187D-2.231D/2010 la Dosarul nr. 2.186D/2010, având în vedere că acestea au un
obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.187D- 2.231D/2010 la
Dosarul nr. 2.186D/2010 care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 4 si 18 martie 2010, 19, 26, 29
aprilie 2010, 10 si 20 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 6.291/107/2008, nr.
3.333/107/2008, nr. 5.057/107/2008, nr. 5.071/107/2008, nr. 5.024/107/2008, nr. 5.025/107/2008, nr. 5.109/107/2008, nr.
5.570/107/2008, nr. 7.213/107/2008,4, nr. 4.986/107/2008, nr. 4.993/107/2008,
nr. 5.002/107/2008, nr. 5.105/107/2008, nr. 5.079/107/2008, nr. 4.995/107/2008,
nr. 5.012/107/2008, nr. 5.006/107/2008, nr. 5.180/107/2008, nr. 5.226/107/2008,
nr. 6.290/107/2008, nr. 6.027/107/2008, nr. 5.172/107/2008, nr. 5.235/107/2008,
nr. 5.301/107/2008, nr. 5.296/107/2008, nr. 5.578/107/2008, nr. 6.018/107/2008,
nr. 4.974/107/2008, nr. 5.576/107/2008, nr. 5.292/107/2008, nr. 5.262/107/2008,
nr. 5.252/107/2008, nr. 5.210/107/2008, nr. 5.230/107/2008, nr. 3.335/107/2008,
nr. 6.026/107/2008, nr. 5.102/107/2008, nr. 5.001/107/2008, nr. 5.018/107/2008,
nr. 4.990/107/2008, nr. 4.978/107/2008, nr. 4.971/107/2008, nr. 3.357/107/2008, nr. 5.032/107/2008, nr. 5.304/107/2008 şi nr.
5.245/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă
şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii şi art. 3041
din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost invocată de Daniela Claudia Prihoi,
Gheorghe Cibu, Valentina Angela Iepure, Ana Damian, Adriana Dorina Mârza,
Marian Agliţa, Nicolae Dogar, Nataşa Mioara Muntean, Sandu Frăţilă, Magdalena
Goţia Tripon, Dumitru Iosif Frăţilă, Vasile Bişboaca, Maria Paşcu, Florian
Bolea, Gheorghe Cibu, Ion Stoia, Ioan Cornel Deac, Ana Corneea, Rodica Borşa,
Daniela Claudia Prihoi, Angela Rotaru, Maria Bota, Roland Salber, Florin Bolea,
Ioan Tămaş, Silviu Puiu Popa, Ioan Florin Vârzole, Silvia Vodă, Alexandru Liviu
Negoţiu, Niculae Cibu, Vasile Bişboaca, Mihai Cotarlea, Dana Manuela Păcurar,
Viorica Todescu, Aurica Tripşa, Angela Rotaru, Călin Brezeştian, Nicolae Şuteu,
Mihai Rasa, Vasile Filip, Adam Mihăescu, Viorica Mercurean, Ioan Bişboaca, Ana
Maria Negoţiu, Ioan Russet Sfârlează şi Ovidiu Puşcaş, în dosare având ca
obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin prevederile art. 287 din Legea nr.
53/2003 angajatorii sunt discriminaţi şi defavorizaţi în raport cu angajaţii,
însă, în mod paradoxal, şi angajatul poate fi discriminat atunci când
majoritatea înscrisurilor care pot duce la aflarea adevărului şi la justa
soluţionare a cauzei se află la angajator, dar acesta nu le depune în faţa
instanţei, care va putea pronunţa astfel o soluţie greşită. Se arată că
intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecată
este prea scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să
se achite de sarcina probei care îi revine, conchizându-se că din nou poate
interveni aceeaşi situaţie paradoxală în care cel discriminat va fi angajatul.
Se arată în acest sens că, dacă angajatorul nu depune dovezile până la prima zi
de înfăţişare, decade din dreptul de a solicita ulterior administrarea
probaţiunii, ceea ce înseamnă că angajatul nu va putea propune probe în
combaterea eventualelor probe pe care le-ar fi solicitat angajatorul în
termenul prevăzut de lege. Prin urmare, angajatul nu va
beneficia de dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, se
arată că acestea creează o diferenţă între cei care pot folosi, în cursul
proceselor în care sunt părţi, şi calea de atac a apelului şi cei care pot
introduce doar calea de atac a recursului. Astfel, deşi art. 304 din Codul de
procedură civilă enumera motivele de nelegalitate pentru care se poate exercita
calea de atac a recursului, art. 3041 din acelaşi cod prevede că, atunci când o hotărâre nu poate fi
atacată cu apel, instanţa poate să examineze cauza sub toate aspectele şi nu
prin limitare la cele menţionate în art. 304.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte
de muncă şi asigurări sociale apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie art. 287 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit
cărora „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta
fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de
înfăţişare".
De asemenea, formează obiect al excepţiei şi
dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, care prevăd că „Recursul
declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu
apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa
putând să examineze cauza sub toate aspectele".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că prevederile art. 287 din Codul muncii au
mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu aceleaşi
prevederi constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, sau prin Decizia nr. 82 din 5
februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2008, Curtea,
respingând excepţia, a reţinut că dispoziţiile criticate sunt norme care
stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării
probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă.
Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a
legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi
urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă.
Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil
atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau
alta. Astfel, „salariatul şi angajatorul sunt două părţi ale conflictului de
muncă, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferită
justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat.
Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe
pertinente pentru elucidarea conflictului şi, pentru stabilirea drepturilor şi
obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, este necesară şi firească
obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe".
De altfel, Curtea a statuat în mod constant că
reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită
prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau
procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere
a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni
exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală
măsură ocrotite.
Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege
criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, absenţa lui
prelungind starea de conflict dintre angajat şi angajator, ceea ce ar genera o
stare de incertitudine în ceea ce priveşte raporturile de muncă, afectându-le
astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze.
Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţă
în care se încearcă acreditarea ideii că, prin discriminarea şi defavorizarea
angajatorilor (care, pentru considerentele mai sus arătate, nu poate fi
reţinută), textul de lege criticat determină o discriminare a angajatului.
Asupra dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă,
instanţa constituţională s-a pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 351 din 2
mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, reţinând că
„justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a
caracterului nedevolutiv al recursului ţine de deosebirile esenţiale existente
între cele două situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situaţia în
care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub
toate aspectele legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima
instanţă, examinată de o instanţă de control judiciar, la un grad de
jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret
şi limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunţate în apel.
In situaţia în care părţilor nu le este deschisă calea de atac a apelului,
apare firesc ca instanţa să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă
judecăţii.
Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului
activ al judecătorului, conform căruia instanţa are îndatorirea să stăruie prin
toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea
adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a
legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, este menită să
asigure părţilor o judecată echitabilă şi să conducă instanţa la cercetarea şi
aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice modificarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată şi argumentele
pe care aceasta s-a fondat îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă,
excepţie invocată de Daniela Claudia Prihoi, Gheorghe Cibu, Valentina Angela
Iepure, Ana Damian, Adriana Dorina Mârza, Marian Agliţa, Nicolae Dogar, Nataşa
Mioara Muntean, Sandu Frăţilă, Magdalena Goţia Tripon, Dumitru Iosif Frăţilă,
Vasile Bişboacă, Maria Paşcu, Florian Bolea, Gheorghe Cibu, Ion Stoia, Ioan
Cornel Deac, Ana Corneea, Rodica Borşa, Daniela Claudia Prihoi, Angela Rotam,
Maria Bota, Roland Salber, Florin Bolea, Ioan Tămaş, Silviu Puiu Popa, Ioan
Florin Vârzole, Silvia Vodă, Alexandru Liviu Negoţiu, Niculae Cibu, Vasile
Bişboacă, Mihai Cotârlea, Dana Manuela Păcurar, Viorica Todescu, Aurica Tripşa,
Angela Rotaru, Călin Brezeştian, Nicolae Şuteu, Mihai Rasa, Vasile Filip, Adam
Mihăescu, Viorica Mercurean, Ioan Bişboacă, Ana Maria Negotiu, Ioan Russet
Sfârlează si Ovidiu Puscas în dosarele nr. 6.291/107/2008, nr. 3.333/107/2008,
nr.5.057/107/2008, nr. 5.071/107/2008, nr.
5.024/107/2008, nr. 5.025/107/2008, nr. 5.109/107/2008, nr. 5.570/107/2008, nr.
7.213/107/2008, nr. 4.986/107/2008, nr. 4.993/107/2008, nr. 5.002/107/2008, nr.
5.105/107/2008, nr. 5.079/107/2008, nr. 4.995/107/2008, nr. 5.012/107/2008, nr.
5.006/107/2008, nr. 5.180/107/2008, nr. 5.226/107/2008, nr. 6.290/107/2008, nr.
6.027/107/2008, nr. 5.172/107/2008, nr. 5.235/107/2008, nr. 5.301/107/2008, nr.
5.296/107/2008, nr. 5.578/107/2008, nr. 6.018/107/2008, nr. 4.974/107/2008, nr.
5.576/107/2008, nr. 5.292/107/2008, nr. 5.262/107/2008, nr. 5.252/107/2008, nr.
5.210/107/2008, nr. 5.230/107/2008, nr. 3.335/107/2008, nr. 6.026/107/2008, nr.
5.102/107/2008, nr. 5.001/107/2008, nr. 5.018/107/2008, nr. 4.990/107/2008, nr.
4.978/107/2008, nr. 4.971/107/2008, nr.
3.357/107/2008, nr. 5.032/107/2008, nr. 5.304/107/2008 şi nr. 5.245/107/2008
ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae