DECIZIE   Nr. 1359 din 27 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 859 din 10 decembrie 2009

Ioan Vida                                          - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Petre Lăzăroiu                                 -judecător

Puskas Valentin Zoltan                    -judecător

Ion Predescu                                    -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Augustin Zegrean                             -judecător

Marinela Mincă                                - procuror

Benke Karoly                                   - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin.  (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Mitei Munteanu în Dosarul nr. 1.427/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 8 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/90/2008, Tribunalul Vâlcea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Mitei Munteanu trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul legal criticat este neconstituţional, întrucât foloseşte noţiunea de „stabilire" a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor de către contribuabil, şi nu de către organul fiscal competent. Prin urmare, este încălcat accesul liber la o activitate economică a contribuabilului, pentru că orice declaraţie a acestuia poate fi interpretată ca o acţiune de stabilire a unor obligaţii care să poată atrage răspunderea sa penală, chiar dacă stabilirea acelor obligaţii se face de către celălalt subiect al raportului juridic fiscal. Se mai arată că textul legal criticat nu ar trebui să se limiteze numai la „obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate" acestui buget, ci trebuie să vizeze obţinerea acestor sume de bani de la bugetul de stat în orice mod, în caz contrar creanţele asupra statului nu ar mai fi garantate. In final, se arată că prevederea criticată instituie o prezumţie de dobândire ilicită a averii.

Tribunalul Vâlcea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:

„(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (8) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că libertatea economică presupune accesul liber al unei persoane la o activitate economică, însă o atare libertate nu poate fi absolutizată, în sensul că şi aceasta cunoaşte limite şi restrângeri. De altfel, textul art. 45 din Constituţie prevede că libertatea economică se exercită în condiţiile legii. Prin urmare, legiuitorul are îndreptăţirea constituţională de a stabili limitele în care o persoană îşi poate exercita acest drept constituţional şi, în acelaşi timp, să prevadă sancţiuni pentru încălcările legii pe care aceasta le săvârşeşte cu ocazia exercitării acestui drept. In acest sens, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 incriminează stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat. Astfel, este evident că libertatea economică nu este un drept absolut, încălcarea cadrului legislativ prevăzut putând atrage sancţionarea penală a făptuitorului.

Referitor la susţinerea autorului excepţiei în sensul că orice declaraţie a sa poate fi interpretată ca o acţiune de stabilire a unor obligaţii care poate atrage răspunderea sa penală, în condiţiile în care stabilirea în concret a acelor obligaţii se face de către celălalt subiect al raportului juridic fiscal, Curtea constată că neconstituţionalitatea textului criticat nu poate fi demonstrată printr-o interpretare pro causa a acestuia. Autorul excepţiei, în mod intenţionat, dă o interpretare subiectivă şi confuză normei incriminatoare, fără a ţine cont de interpretarea teleologică şi sistemică a dispoziţiei legale criticate.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 44 alin. (1) din Constituţie, se reţine că se contestă faptul că rezultatul care determină incidenţa normei penale este mult prea circumscris numai cu privire la unele mijloace tehnice prin care au loc retrageri din bugetul public naţional. Or, se constată că legiuitorul, prin incriminarea realizată, a dorit tocmai prevenirea şi pedepsirea faptelor care au ca rezultat „obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat", în alte situaţii legiuitorul putând alege aplicarea unei norme cu caracter contravenţional. Prevenirea şi sancţionarea fenomenului infracţional presupune incriminarea unor fapte care lezează valori sociale de o anumită importanţă, şi nu incriminarea penală a tuturor faptelor care au ca rezultat încălcarea legii indiferent de pericolul lor social.

Referitor la pretinsa instituire a prezumţiei caracterului ilicit al dobândirii averii, se reţine că această susţinere este lipsită de orice suport juridic. Textul legal criticat este suficient de precis şi clar pentru a se observa cu uşurinţă că sancţiunea penală se aplică doar în condiţiile în care organele competente stabilesc că sumele de bani dobândite de către contribuabil de la bugetul de stat au fost rezultatul unei acţiuni de stabilire cu rea-credinţă a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor de către acesta. Deci, contribuabilul nu trebuie să demonstreze dobândirea licită a averii sale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Mitei Munteanu în Dosarul nr. 1.427/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly