DECIZIE Nr.
1352 din 10 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
apartinut cultelor religioase din Romania, ale art. II din Legea nr. 48/2004
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia
si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor
bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, precum si ale art. III din
titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si
justitiei, precum si unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 23 din 12 ianuarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 501/2002, prin raportare la art. VI alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 şi la
art. II din titlul II al Legii nr. 247/2005, ale art.
II din Legea nr. 48/2004 şi ale art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente,
raportate la art. VI alin. (4)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, excepţie ridicată de Istvan Jeno Kovacs şi Jolan
Kovacs în Dosarul nr. 17.975/211/2006 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
2 decembrie 2008, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având
nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 4 decembrie
2008 şi apoi la 10 decembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 17.975/211/2006, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind
retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din
România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, prin raportare la art. VI alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 şi la art. II din titlul II al Legii nr. 247/2005, ale art. II din Legea nr. 48/2004 şi ale art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, raportate
la art. VI alin.
(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, excepţie ridicată de Istvan Jeno Kovacs şi Jolan Kovacs.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că
prevederile de lege criticate contravin principiului securităţii juridice, ca o
parte componentă a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, datorită modificărilor succesive ale normelor care reglementează
restituirea imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase. Astfel, deşi
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 nu prevede niciun termen pentru
formularea acţiunilor împotriva actelor de înstrăinare a imobilelor care fac
obiectul acestei ordonanţe, legiuitorul a intervenit succesiv prin mai multe
acte normative, stabilind noi termene de prescripţie cu intervale foarte mari
între acestea. In opinia autorilor, în acest fel „este afectată soarta juridică
a celor care depind de depunerea în termen a cererilor de restituire a
imobilelor de către cei care pretind un drept de proprietate asupra
acestora".
Tribunalul Cluj - Secţia civilă consideră că excepţia este fondată, deoarece prevederile de lege
criticate contravin principiului securităţii juridice, ca o parte componentă a
dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege sunt constituţionale. In acest sens face referire la
jurisprudenţa Curţii cu privire la instituţia prescripţiei şi a termenelor în
general.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie următoarele prevederi de lege:
1. Art. 1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, republicată, în temeiul art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu
următorul conţinut: „In toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune
la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă,
în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a
acesteia. După acest termen nu se mai pot
formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale
drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de
comisie."
2. Art. II din Legea nr.
48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării
acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind
retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din
România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 262
din 25 martie 2004, potrivit căruia „Dreptul la acţiune prevăzut la titlul II art. VI alin. (4) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita şi în termen de 6 luni
de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
3. Art. III al titlului II -
„Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase
din România" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu următorul conţinut: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune prevăzut la art. 41 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 501/202, cu modificările şi completările ulterioare, se prescrie în
termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Textele constituţionale considerate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern,
art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile
omului şi art. 148 alin. (2) privitor la integrarea europeană. Este invocată şi
încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 1 din primul Protocol
adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în esenţă, critica autorului pune în discuţie problema încălcării
principiului securităţii raporturilor juridice, datorită modului de succedare a
prevederilor de lege ce reglementează
restituirea imobilelor care au aparţinut cultelor religioase.
I. Analizând aceste critici,
Curtea constată că prevederile art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt neconstituţionale, întrucât,
în lumina dispoziţiilor art. 11 şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie,
acestea contravin dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit
cărora: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod
public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă
independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra
încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.
[...]".
In aplicarea acestor dispoziţii Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată în Cazul „Brumărescu contra
României", 1999, a statuat că: „Dreptul la un proces echitabil în faţa unei
instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, trebuie interpretat în
lumina preambulului convenţiei, care enunţă preeminenţa dreptului ca element de
patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este
principiul securităţii raporturilor juridice, care susţine, între altele, că
soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie repusă în cauză."
Aceste considerente sunt pe deplin aplicabile şi în privinţa prevederilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005, întrucât stabilesc
un nou termen pentru retrocedarea imobilelor aparţinând cultelor religioase,
deşi prin reglementări anterioare au fost stabilite alte termene ce nu au fost
prorogate, ceea ce contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi
conceptului de „proces echitabil" impus de dispoziţiile art. 6 paragraful
1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, dispoziţii coroborate cu cele din preambulul Convenţiei.
II. In ceea ce priveşte
prevederile art. 1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000,
potrivit cărora cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) al
ordonanţei se pot depune în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a
legii de aprobare a acesteia, Curtea constată că acestea au scopul de a asigura
tocmai stabilitatea raporturilor juridice care privesc retrocedarea imobilelor,
astfel că excepţia referitoare la aceste prevederi urmează a fi respinsă ca
neîntemeiată.
III. In fine, Curtea observă că excepţia referitoare la
art. II din Legea nr. 48/2004
a rămas fără obiect, întrucât art. VI alin. (4) din
titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
184/2002, la care face trimitere acest text de lege, a
fost abrogat prin art. VI din titlul II al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, şi ca atare excepţia urmează a fi respinsă, ca fiind
inadmisibilă.
Pentru motivele expuse mai sus,
în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Istvan Jeno
Kovacs şi Jolan Kovacs în Dosarul nr. 17.975/211/2006 al Tribunalului Cluj -
Secţia civilă.
2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de aceiaşi autori
în acelaşi dosar.
3. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru
accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor
religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
501/2002, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu