DECIZIE   Nr. 1347 din 9 decembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 884 din 29 decembrie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Mihaela Ionescu                    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lacto Distribution" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.536/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei. In acest sens, arată că la dosar autorul excepţiei, reprezentat de S.C.A. Tănasă şi Asociaţii S.P.R.L, a comunicat o adresă prin care solicită un nou termen de judecată pentru pregătirea apărării.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată formulată de autorul excepţiei, întrucât acesta a avut suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea, de vreme ce încheierea de sesizare a Curţii este din data de 12 septembrie 2008.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorul excepţiei de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere că încheierea de sesizare este din data de 12 septembrie 2008, astfel încât autorul excepţiei a avut suficient timp pentru pregătirea apărării.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 12 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 11.536/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Lacto Distribution" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză ce are ca obiect o acţiune în rezoluţiune a unui contract.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 969 din Codul civil permit ca persoane private să stabilească convenţii care să aibă putere de lege, prin aceasta voinţa legiuitorului fiind înfrântă, aducându-se astfel atingere dreptului de legiferare al Parlamentului. Totodată, cât priveşte prevederile art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, consideră că orice transfer de proprietate determinat de o altă cauză decât voinţa părţilor sau executarea silită reprezintă o încălcare a principiului garantării dreptului de proprietate.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că art. 969 din Codul civil reglementează forţa obligatorie a convenţiilor legal făcute, în raporturile dintre părţi, potrivit principiului pacta sunt servanda. Prin aceasta nu se conferă vreunei persoane private dreptul de legiferare, drept rezervat constituţional Parlamentului României. Totodată, consideră că articolele 1020 şi 1021 din Codul civil nu încalcă dreptul de proprietate garantat constituţional şi nu reglementează un transfer al dreptului de proprietate în afara voinţei părţilor, deoarece, potrivit alineatului ultim al art. 1021 din Codul civil, „desfiinţarea trebuie să se ceară de către parte înaintea justiţiei, ceea ce implică existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile ce constituie titlu executoriu potrivit legii".

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că acestea, instituind norme privind efectul convenţiilor şi condiţiile în care aceste convenţii pot înceta, nu conţin prevederi de natură să antreneze o restrângere a dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, constituie expresia aplicării principiilor constituţionale în materia dreptului de proprietate. Instituind reguli privind puterea obligatorie a contractelor civile, legiuitorul a avut în vedere asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice dintre părţile contractante. Totodată, apreciază că nu se poate susţine că principiul libertăţii actelor juridice ar încălca rolul de unică autoritate legiuitoare a Parlamentului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, cu următorul conţinut:

- Art. 969: „(1) Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

(2) Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.";

-   Art. 1020: „Condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său.";

- Art. 1021: „Intr-acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese. Desfiinţarea trebuie să se ceară înaintea justiţiei, care, după circumstanţe, poate acorda un termen părţii acţionate."

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 61 referitoare la rolul şi structura Parlamentului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate consacră, pe de o parte, două principii importante ale dreptului civil român - principiul forţei obligatorii a convenţiilor civile „pacta sunt servanda" şi principiul libertăţii contractuale (art. 969), iar, pe de altă parte, reglementează două forme de sancţionare a neexecutării obligaţiei de către o parte contractuală, şi anume rezoluţiunea sau rezilierea contractului (art. 1020 şi art. 1021).

Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate de autor, Curtea reţine că acestea nu pot fi primite, textele de lege criticate nefiind contrare principiului garantării proprietăţii private şi rolului de unică autoritate legiuitoare a Parlamentului, pentru următoarele considerente:

Incheierea unui contract fiind guvernată de principiul libertăţii contractuale, părţile pot să determine, prin voinţa lor, clauzele contractuale şi efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei cauze morale şi licite.

Totodată, prin reglementarea în cuprinsul articolelor 1020 şi 1021 din Codul civil a unor sancţiuni pentru neexecutarea unor obligaţii contractuale, se recunoaşte părţii care şi-a executat sau este gata să-şi execute obligaţiile posibilitatea de a alege între executarea silită şi încetarea contractului prin rezoluţiune sau reziliere, legiuitorul realizând, astfel, un echilibru între principiul forţei obligatorii a contractului şi principiul executării în natură şi cu bună-credinţă a obligaţiilor asumate.

Garanţia acestui echilibru este dată tocmai de competenţa instanţelor judecătoreşti, reglementată prin teza ultimă a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilităţii părţii creditoare de a cere rezoluţiunea, în situaţia în care contractul este cu executare uno ictu, sau rezilierea, în cazul în care contractul este cu executare succesivă, prin acordarea unui termen de graţie, prin respingerea acţiunii în situaţiile în care apreciază că este posibilă executarea în natură a obligaţiilor debitorului şi prin respingerea acţiunii când debitorul şi-a executat obligaţiile în cursul procesului.

Aşa fiind, textele de lege criticate constituie expresia aplicării principiului constituţional al garantării dreptului de proprietate şi rezultatul voinţei părţilor contractante, în limitele legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lacto Distribution" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.536/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu