DECIZIE Nr.
1342 din 22 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 844 din 7 decembrie 2009
Nicolae Cochinescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi art. 31 din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Tahiprod" - S.R.L, din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr.
3.155/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.155/90/2008, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi art. 31 din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Tahiprod" - S.R.L, din Râmnicu Vâlcea într-o cauză comercială
privind procedura insolvenţei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd obligaţia creditorului
care solicită deschiderea procedurii insolvenţei de a dovedi printr-un titlu
executoriu caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei sale şi faptul că s-a
adresat în prealabil executorului judecătoresc, iar acesta a constatat că
debitorul nu are posibilitatea să îşi plătească datoria.
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 şi art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 359 din 21 aprilie 2006, modificate şi completate prin Legea nr. 277/2009
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi
pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 486 din 14 iulie 2009, având următorul cuprins:
- Art. 3 pct. 1: „In înţelesul prezentei legi,
termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. insolvenţa este
acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi
exigibile:
a)insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci
când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de
unul sau mai mulţi creditori;
b)insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte
că debitorul nu va putea plăti, la scadenţă, datoriile exigibile angajate, cu
fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;";
- Art. 31: „(1) Orice creditor îndreptăţit să
solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui
debitor prezumat în insolvenţa poate introduce o cerere introductivă, în care
va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b)existenţa unei garanţii reale, constituite de
către debitor sau instituite potrivit legii;
c)existenţa unor măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului;
d)declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare.
(2)Creditorul va anexa documentele justificative ale
creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
(3)Dacă între momentul înregistrării cererii de
către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de
către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din
oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea
acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1)
referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a
creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea
valorii-prag prevăzute de prezenta lege.
(4)Dacă există o cerere de deschidere a procedurii
insolvenţei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri formulate de
creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se
conexează la cererea formulată de debitor.
(5)Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar,
celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la
acelaşi dosar."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 16 privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 21 privind accesul
liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege
criticate prin Decizia nr. 346/2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 259 din 2 aprilie 2008. Cu acel prilej, Curte a reţinut
că procedura specială a insolvenţei nu poate fi folosită în mod arbitrar,
deoarece legea prevede condiţii stricte pentru introducerea cererii de
deschidere a procedurii, legate de caracterul cert, lichid şi exigibil al
creanţelor, precum şi de starea de insolvenţa reală a debitorului. Introducerea
cererii nu determină automat deschiderea procedurii insolvenţei, iar debitorul
se poate apăra faţă de orice solicitare în acest sens, beneficiind de toate
mijloacele şi garanţiile procedurale legale care condiţionează desfăşurarea unui
proces echitabil. El poate contesta şi dovedi inexistenţa stării de insolvenţa,
iar dacă judecătorul-sindic va constata că nu este în insolvenţa va trebui să
respingă cererea creditorului, continuând procedura numai când constată
netemeinicia contestaţiei. Totodată, Curtea a arătat că procedura prevăzută de
textele de lege criticate a fost instituită de legiuitor tocmai ca un mijloc de
constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de plată,
modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în
condiţiile în care, în ceea ce îl priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe
certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate
al titularilor unor asemenea creanţe, încălcat prin refuzul de executare din
partea debitorilor rău-platnici.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei,
potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate ar trebui modificate „în sensul
de a deveni mult mai restrictive", Curtea constată că aceasta nu poate fi
primită, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tahiprod" -
S.R.L, din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 3.155/90/2008 al Tribunalului Vâlcea -
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie
2009.
PREŞEDINTE,
NICOLAE COCHINESCU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean