DECIZIE Nr.
1340 din 9 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 si art. 399 alin. 1 teza
a doua raportat la art. 400 alin. 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 86 din 12 februarie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 şi art. 399 alin. 1 teza
a doua raportat la art. 400 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Transport Public Local Suceava" - S.A.
din Suceava în Dosarul nr. 2.938/314/2007 al Judecătoriei Suceava.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că, la dosarul cauzei, autorul excepţiei a depus o cerere de amânare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare.
Curtea respinge cererea de amânare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.938/314/2007, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399
alin. 3 şi art. 399 alin. 1 teza a doua raportat la art. 400 alin. 2 din Codul
de procedură civilă într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei
la executare formulate de către Societatea Comercială „Transport Public Local
Suceava" - S.A. din Suceava, autor al excepţiei de neconstituţionalitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor
art. 21, art. 24 şi art. 53 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu permit
invocarea unor motive de fond în cadrul contestaţiei la executare, atunci când
titlul executoriu este emis de o instanţă judecătorească. Totodată, se arată că fixarea competenţei judecării
contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului
executoriu deschide calea soluţionării în mod diferit a cererilor formulate,
ţinând cont de faptul că instanţa ce judecă contestaţia la executare poate fi
diferită faţă de cea care judecă contestaţiile prevăzute de art. 400 alin. 2
din Codul de procedură civila.
Judecătoria Suceava şi-a
exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată, întrucât în faza executării silite, după parcurgerea în tot sau
în parte a fazei de judecată, este justificat să nu se mai permită părţilor
discutarea fondului cauzei, temeinicia sau netemeinicia pretenţiilor supuse
judecăţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului' şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 399 alin. 3 şi art. 399 alin. 1 teza a doua
raportat la art. 400 alin. 2 din Codul de procedură civilă, texte care au
următorul cuprins:
- Art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă: „In
cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care
nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la
executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede
în acest scop o altă cale de atac";
- Art. 399 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură
civilă: „De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie
şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea
titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să
înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în
condiţiile prevăzute de lege";
- Art. 400 alin. 2 din Codul de procedură civilă: „Contestaţia
privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se
introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea
contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de
jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare."'
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale
art. 24' privind dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, în susţinerea
acesteia sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 1.109 din 16 octombrie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, Curtea Constituţională s-a pronunţat
în sensul constituţionalităţii art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă
în raport cu critici similare de constituţionalitate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
In raport cu dispoziţiile art. 400 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 33 din 11 ianuarie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din
22 februarie 2007, a statuat că „partea care
formulează o cerere de lămurire nu urmăreşte schimbarea soluţiei pronunţate de
instanţa de judecată, ci doar lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării
dispozitivului hotărârii judecătoreşti, iar instanţa care soluţionează o astfel
de cerere nu judecă fondul cauzei". In cauza de faţă, Curtea reţine că
normele legale criticate sunt norme de procedură pe care, în temeiul art. 126
alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are dreptul exclusiv de a le adopta. De
asemenea, ţine de aprecierea exclusivă a legiuitorului modul de aşezare a
competenţelor instanţelor judecătoreşti, în măsura în care nu încalcă
exigenţele constituţionale. Or, în speţă, Curtea nu poate reţine o atare
situaţie din moment ce chestiunile invocate ţin, mai degrabă, de aplicarea
legii. Astfel, faptul că instanţa competentă să judece contestaţia la executare
nu ţine cont sau nu aplică hotărârea pronunţată de instanţa în a cărei
competenţă intră judecarea contestaţiei privind lămurirea înţelesului',
întinderii sau aplicării titlului executoriu este o
chestiune de aplicare a legii, ce ţine exclusiv de
resortul instanţelor judecătoreşti. In consecinţă, Curtea nu poate reţine
motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei de
neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 alin. 3 şi art. 399 alin. 1 teza a doua raportat la art.
400 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Transport Public Local Suceava" - S.A. din Suceava în Dosarul
nr. 2.938/314/2007 al Judecătoriei Suceava.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu