DECIZIE Nr.
134 din 21 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 alin. 2 teza a doua, art. 403
alin. 4 teza a patra si art. 7231 alin. 3 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 215 din 9 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 teza a
doua, art. 403 alin. 4 teza a patra şi art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de loan Adrian Târnăvean şi Dorina Târnăvean
în Dosarul nr. 1.492/2005 al Judecătoriei Sighişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 13 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.492/2005, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4
teza a patra şi
art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de loan Adrian Târnăvean şi Dorjna Târnăvean.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că prevederile art. 3731 alin. 2 teza a doua din Codul de
procedură civilă aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, întrucât încheierea de admitere a
cererii de încuviinţare a
executării silite, pronunţată fără citarea părţilor, nu poate fi
supusă cenzurii instanţei de control judiciar. Acelaşi text constituţional este încălcat
şi de dispoziţiile art. 403 alin. 4 teza a patra din
Codul de procedură civilă, întrucât, în condiţiile în care fiecare act de executare este
susceptibil de a fi atacat cu contestaţie la executare, debitorul poate fi obligat la plata mai multor cauţiuni în cadrul aceleiaşi proceduri execuţionale. In acest mod creditorul are la dispoziţie mai multe garanţii, fapt ce afectează echilibrul procesual dintre părţi şi principiul
egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
Dispoziţiile art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă vin în contradicţie
cu principiul garantării
proprietăţii private,
debitorul fiind obligat să
indisponibilizeze o sumă de
bani consistentă, achitată drept cauţiune, pe o perioadă nedeterminată, care
poate dura mai mulţi ani.
Judecătoria Sighişoara apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă drepturile protejate constituţional ale debitorului, întrucât reglementarea executării silite, în ansamblul său, conferă suficiente garanţii
care au fost concepute pentru respectarea intereselor acestuia.
Avocatul Poporului arată că excepţia de
neconstitu-ţionalitate este
neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină
concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 3731 alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4 teza a patra şi art. 7231 alin. 3 din Codul
de procedură civilă, dispoziţii care au următorul
conţinut:
- Art. 3731 alin. 2 teza a doua: „Încheierea
prin care preşedintele
instanţei admite
cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac.";
- Art. 403 alin. 4 teza
a patra: „Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul.";
- Art. 7231
alin. 3: „Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata
despăgubirii
cuvenite, până
la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate
acestea, cauţiunea
se eliberează de
îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii
adverse la despăgubiri
pentru prejudiciile cauzate."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii, art. 21 privitoare la accesul
liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate
privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 3731
din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată. Faptul că încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă nici unei căi de
atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale
referitoare la liberul acces la justiţie. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Textul constituţional lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia
din urmă să excepteze de la exercitarea lor anumite
hotărâri judecătoreşti, aşa cum a
procedat prin art. 3731 din Codul de procedură civilă, fără a se putea afirma că, procedând astfel, ar contraveni dispoziţiei constituţionale.
De altfel, reglementarea actuală nu lipseşte partea
interesată de dreptul de a
ataca încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, iar faptul că exerciţiul acestui
drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al accesului liber la justiţie. Astfel, art. 399 alin. 21 din Codul de procedură civilă prevede în mod expres că, „după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a
dispus învestirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviinţarea executării, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale". Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea
de tergiversare a executării
silite, prin exercitarea abuzivă a unei atare căi
de atac, şi să realizeze un spor de celeritate în
realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut,
prin Decizia nr. 128 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 24 mai
2005, că această cauţiune constituie o garanţie în favoarea creditorului pentru prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale şi a întârzierii executării unor obligaţii stabilite prin titlul executoriu. Textul de lege criticat nu conţine măsuri discriminatorii ce ar contraveni principiului egalităţii în faţa legii, întrucât măsura instituită
prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a
persoanelor care o solicită,
acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă contravine principiului garantării proprietăţii
private, se constată că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, eliberarea cauţiunii în maximum 30 de zile după soluţionarea
fondului cauzei, prin hotărâre
irevocabilă, dacă partea interesată nu a formulat cerere pentru obligarea părţii adverse la
plata de despăgubiri pentru
prejudiciile cauzate, reprezintă o garanţie a
ocrotirii dreptului de proprietate, legea instituind în mod expres termenul în
care debitorul îşi poate
recupera suma plătită cu titlu de cauţiune.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 3731
alin. 2 teza a doua, art. 403 alin. 4 teza a patra şi art. 7231 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de loan Adrian Târnăvean şi Dorina Târnăvean
în Dosarul nr. 1.492/2005 al Judecătoriei Sighişoara.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu