DECIZIE Nr.
134 din 20 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 190 din 20 martie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie
ridicată de Aurica Bardaşu în Dosarul nr. 1.143/32/2006 al Curţii de Apel Bacău
-Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă,
pentru autorul excepţiei, apărătorul ales, cu delegaţie la dosar. Procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul ales arată că autorul excepţiei este
internat în spital, sens în care formulează o cerere de acordare a unui nou
termen de judecată pentru a putea oferi acestuia din urmă posibilitatea de a se
prezenta personal în faţa Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen de judecată, apreciind că, prin prezenţa apărătorului ales,
autorului excepţiei i s-a respectat dreptul la apărare.
Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al
art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea cererii formulate.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul ales al autorului excepţiei solicită
admiterea acesteia, deoarece dispoziţiile legale criticate nu conferă
suficiente garanţii în vederea respectării dreptului la un proces echitabil. In
opinia sa, pentru a se putea dispune de către instanţa română măsura arestării
preventive în vederea extrădării, ar trebui să existe probe temeinice de
vinovăţie şi indicii potrivit cărora lăsarea în libertate prezintă pericol
pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens,
arată că nu există identitate instituţională între arestarea preventivă dispusă
în temeiul Codului de procedură penală român şi arestarea preventivă dispusă în
vederea extrădării potrivit Legii nr. 302/2004. Absenţa verificării de către
statul român a temeiniciei arestării preventive dispuse ca urmare a existenţei
unei hotărâri judecătoreşti de condamnare de către un stat al Uniunii Europene
nu este o chestiune aleatorie, ci reprezintă expresia firească a
bunei-credinţe, în scopul cooperării judiciare internaţionale în materie
penală. De aceea, controlul formal exercitat de instanţa română se rezumă la
condiţiile de regularitate a arestării, persoana extrădată urmând să îşi
exercite dreptul la apărare şi eventual să conteste legalitatea şi temeinicia
măsurii privative de libertate în faţa instanţei din statul care a dispus-o.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.143/32/2006, Curtea de Apel Bacău- Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Aurica Bardaşu în dosarul de mai sus având ca
obiect soluţionarea unei cereri de extrădare pasivă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 17 referitoare la cetăţenii români în
străinătate şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un
proces echitabil, deoarece instanţa judecătorească din România se supune fără
niciun fel de cenzură unui mandat de arestare emis în străinătate în lipsa şi
fără citarea resortisantului.
Curtea de Apel Bacău - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile art.
19 din Legea fundamentală şi cu convenţiile internaţionale la care România este parte.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, dacă
instanţa de judecată competentă să se pronunţe asupra îndeplinirii condiţiilor
de extrădare s-ar pronunţa şi asupra temeiniciei urmăririi penale sau a
condamnării ori asupra oportunităţii luării acestei măsuri, s-ar aduce atingere
prevederilor art. 19 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora, „Prin
derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi
în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile
legii şi pe bază de reciprocitate."
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerea apărătorului
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, modificată şi completată prin Legea nr.
224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au
următorul conţinut:
„Curtea de apel nu
este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării
pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii
extrădării."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele: Procedura extrădării pasive prevăzută în Legea nr.
302/2004 este expresia firească a normei constituţionale potrivit căreia cetăţenii
români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România
este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate - art. 19 alin. (2). Aşa fiind,
reglementarea procedurii de judecată a unui astfel de incident este, în
conformitate cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, în sarcina
legiuitorului român, evident cu respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale care implică, între altele, şi dreptul la un proces echitabil. De
altfel, art. 241
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 instituie motive obligatorii de refuz
al extrădării, potrivit cărora:
„(1) Extrădarea va fi refuzată dacă:
a) nu a fost respectat
dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4
noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în
domeniu, ratificat de România."
Aceasta este însă o problemă ce ţine de aplicarea
legii, fiind de resortul instanţei de judecată de drept comun, competentă să
soluţioneze cererea de extrădare, şi nu intră în sfera de competenţă a
instanţei de contencios constituţional.
In sfârşit, ca urmare a apartenenţei la statul român,
cetăţenii români din străinătate, în temeiul art. 17 din Constituţie, se bucură
de protecţia statului. Aceasta presupune existenţa unor acorduri şi convenţii
care permit o colaborare juridică conformă cu normele general admise ale
dreptului internaţional. Altfel spus, protecţia invocată de autorul excepţiei
nu poate fi convertită într-o cauză de impunitate pentru faptele antisociale
comise pe teritoriul unui stat străin, instanţa română fiind datoare să
verifice numai dacă sunt întrunite condiţiile extrădării şi nicidecum să se
pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea
străină şi nici asupra oportunităţii extrădării. In caz contrar, s-ar aduce
atingere principiului referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor
penale. Aceasta presupune, pentru România, că, după aderarea la Uniunea
Europeană, mandatul european de arestare este cheia de boltă a cooperării judiciare care
implementează principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor represive. De
altfel, ca urmare a Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie
2002, s-a urmărit, pe de o parte, instituirea unei proceduri simplificate care să înlocuiască procedura formală şi
greoaie de extrădare prevăzută de documentele internaţionale, iar, pe de altă
parte, transformarea Uniunii Europene într-o zonă liberă a securităţii şi
justiţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Aurica Bardaşu
în Dosarul nr. 1.143/32/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru