DECIZIE   Nr. 1338 din 19 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 574 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 855 din 21 decembrie 2010

Augustin Zegrean                   - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Mircea Ştefan Minea             -judecător

Iulia Antoanella Motoc           -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan           -judecător

Cristina Toma                        - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 574 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valmet Production" - S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 5.146/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 2 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.146/243/2009, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 574 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valmet Production" - S.R.L. din Hunedoara într-o cauză civilă având ca obiect „alte cereri - echivalare a valorii lucrului imposibil de realizat".

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că dispoziţiile art. 574 din Codul de procedură civilă dau posibilitatea creditorului de a solicita atât executarea silită directă (prin predarea bunului în natură), cât şi executarea silită indirectă (prin echivalent), iar debitorul, în cazul în care doreşte să solicite suspendarea executării silite, este obligat în două rânduri să consemneze valoarea bunului la o instituţie bancară, îngrădindu-i-se, astfel, accesul liber la justiţie.

Autorul consideră că prevederile de lege criticate conferă creditorului un drept de opţiune între a executa în natură sau prin echivalent, în situaţia predării silite a bunurilor mobile. Mai arată că dispoziţiile art. 576 din Codul de procedură civilă dau posibilitatea executorului judecătoresc de a ridica bunul urmărit de la debitor sau de la orice persoană la care se află bunul respectiv. Aşadar, dacă bunul respectiv se află în detenţia sau posesia altei persoane, o atare situaţie nu reprezintă o imposibilitate în sensul prevăzut de art. 574 din Codul de procedură civilă. Apreciază că este încălcat astfel principiul egalităţii armelor, respectiv prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Judecătoria Hunedoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Arată în acest sens că acestea nu fac referire la un drept de opţiune a creditorului între executarea în natură şi cea prin echivalent, precum şi că legiuitorul are deplină libertate constituţională în a reglementa procedura de judecată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 574 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: „Dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilităţii predării acestuia, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părţilor.

Hotărârea este executorie şi este supusă recursului. Suspendarea executării acestei hotărâri nu se va putea obţine decât cu consemnarea sumei stabilite. Dispoziţiile art. 428 sunt aplicabile în mod corespunzător".

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 574 din Codul de procedură civilă prevăd că instanţa de executare, în cazul în care executarea în natură a obligaţiei nu este posibilă, iar în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită, la cererea creditorului, va proceda la stabilirea sumei ce urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului. Ca urmare, nu poate fi reţinută argumentarea autorului excepţiei în sensul că textul de lege criticat ar consacra un drept de opţiune al creditorului între executarea în natură şi executarea prin echivalent. Executarea silită prin echivalent se referă exclusiv la situaţia imposibilităţii predării bunului. Evident că titlul executoriu se referă la obligarea debitorului de a preda lucrul în cauză, iar numai în cazul imposibilităţii predării acestuia, instanţa de executare va stabili, la cererea creditorului, suma ce va fi plătită ca echivalent al valorii bunului în cauză.

De asemenea, din analiza textului de lege criticat, nu rezultă că debitorul, în cazul în care doreşte să solicite suspendarea executării silite, este obligat în două rânduri să consemneze valoarea bunului la o instituţie bancară, astfel încât, nici sub acest aspect, nu poate fi reţinută neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 574 din Codul de procedură civilă. Dimpotrivă, în cadrul contestaţiei la executare, ce reprezintă ultima fază procesuală, debitorul nu poate contesta decât suma stabilită de instanţă ca echivalent al lucrului, iar nu şi obligarea acestuia de a preda bunul. După cum se poate observa, stabilirea de către instanţă a echivalentului valorii lucrului rezultă din chiar imposibilitatea predării acestuia de către debitor, iar consemnarea de către debitor a sumei stabilite de instanţă este o consecinţă firească a faptului că hotărârea primei instanţe este executorie. Nu rezultă însă obligaţia debitorului, în cazul în care solicită suspendarea executării silite, de a consemna de două ori această sumă.

In ceea ce priveşte interpretarea pe care autorul excepţiei o dă dispoziţiilor art. 574 din Codul de procedură civilă, prin raportare la cele ale art. 576 din acelaşi cod, respectiv concluziile fundamentate pe această interpretare, acestea nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, eventual, apărări de fond în cauza supusă judecăţii, motiv pentru care, în privinţa acestora, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi primită.

Aşa cum Curtea Constituţională a statuat în numeroase rânduri, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte. In ceea ce priveşte compatibilitatea unor proceduri speciale sau a particularităţilor procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor cu principiul liberului acces la justiţie, este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Este, de altfel, o soluţie care rezultă în mod categoric din dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. Principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza procedurile, în formele şi în modalităţile instituite de lege. Intrucât dispoziţiile art. 574 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 574 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valmet Production" - S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 5.146/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma