DECIZIE Nr.
1338 din 19 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 574 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 855 din 21 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Cristina Toma -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 574 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valmet
Production" - S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 5.146/243/2009 al
Judecătoriei Hunedoara.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 5.146/243/2009, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 574
alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Valmet Production" - S.R.L. din Hunedoara într-o cauză civilă
având ca obiect „alte cereri - echivalare a valorii lucrului imposibil de
realizat".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că dispoziţiile art. 574 din
Codul de procedură civilă dau posibilitatea creditorului de a solicita atât
executarea silită directă (prin predarea bunului în natură), cât şi executarea
silită indirectă (prin echivalent), iar debitorul, în cazul în care doreşte să
solicite suspendarea executării silite, este obligat în două rânduri să
consemneze valoarea bunului la o instituţie bancară, îngrădindu-i-se, astfel,
accesul liber la justiţie.
Autorul consideră că prevederile de lege criticate
conferă creditorului un drept de opţiune între a executa în natură sau prin
echivalent, în situaţia predării silite a bunurilor mobile. Mai arată că
dispoziţiile art. 576 din Codul de procedură civilă dau posibilitatea
executorului judecătoresc de a ridica bunul urmărit de la debitor sau de la
orice persoană la care se află bunul respectiv. Aşadar, dacă bunul respectiv se
află în detenţia sau posesia altei persoane, o atare situaţie nu reprezintă o
imposibilitate în sensul prevăzut de art. 574 din Codul de procedură civilă.
Apreciază că este încălcat astfel principiul egalităţii armelor, respectiv
prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Judecătoria Hunedoara apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Arată în acest sens că
acestea nu fac referire la un drept de opţiune a creditorului între executarea
în natură şi cea prin echivalent, precum şi că legiuitorul are deplină
libertate constituţională în a reglementa procedura de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 574 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă,
având următorul cuprins: „Dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă
urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilităţii
predării acestuia, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili
această sumă prin hotărâre dată cu citarea părţilor.
Hotărârea este executorie şi este supusă recursului.
Suspendarea executării acestei hotărâri nu se va putea obţine decât cu
consemnarea sumei stabilite. Dispoziţiile art. 428 sunt aplicabile în mod
corespunzător".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 574 din
Codul de procedură civilă prevăd că instanţa de executare, în cazul în care
executarea în natură a obligaţiei nu este posibilă, iar în titlul executoriu nu
s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită, la cererea creditorului, va proceda
la stabilirea sumei ce urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului.
Ca urmare, nu poate fi reţinută argumentarea autorului excepţiei în sensul că
textul de lege criticat ar consacra un drept de opţiune al creditorului între
executarea în natură şi executarea prin echivalent. Executarea silită prin
echivalent se referă exclusiv la situaţia imposibilităţii predării bunului.
Evident că titlul executoriu se referă la obligarea debitorului de a preda
lucrul în cauză, iar numai în cazul imposibilităţii predării acestuia, instanţa
de executare va stabili, la cererea creditorului, suma ce va fi plătită ca
echivalent al valorii bunului în cauză.
De asemenea, din analiza textului de lege criticat, nu
rezultă că debitorul, în cazul în care doreşte să solicite suspendarea
executării silite, este obligat în două rânduri să consemneze valoarea bunului
la o instituţie bancară, astfel încât, nici sub acest aspect, nu poate fi
reţinută neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 574 din Codul de procedură
civilă. Dimpotrivă, în cadrul contestaţiei la executare, ce reprezintă ultima
fază procesuală, debitorul nu poate contesta decât suma stabilită de instanţă ca echivalent al lucrului, iar
nu şi obligarea acestuia de a preda bunul. După cum se poate observa,
stabilirea de către instanţă a echivalentului valorii lucrului rezultă din
chiar imposibilitatea predării acestuia de către debitor, iar consemnarea de
către debitor a sumei stabilite de instanţă este o consecinţă firească a
faptului că hotărârea primei instanţe este executorie. Nu rezultă însă
obligaţia debitorului, în cazul în care solicită suspendarea executării silite,
de a consemna de două ori această sumă.
In ceea ce priveşte interpretarea pe care autorul
excepţiei o dă dispoziţiilor art. 574 din Codul de procedură civilă, prin
raportare la cele ale art. 576 din acelaşi cod, respectiv concluziile
fundamentate pe această interpretare, acestea nu constituie veritabile critici
de neconstituţionalitate, ci, eventual, apărări de fond în cauza supusă
judecăţii, motiv pentru care, în privinţa acestora, excepţia de
neconstituţionalitate nu poate fi primită.
Aşa cum Curtea Constituţională a statuat în numeroase
rânduri, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale
prin care justiţia se înfăptuieşte. In ceea ce priveşte compatibilitatea unor
proceduri speciale sau a particularităţilor procedurale pentru exercitarea
drepturilor procesuale ale părţilor cu principiul liberului acces la justiţie,
este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de
desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Este, de altfel, o
soluţie care rezultă în mod categoric din dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi
art. 129 din Constituţie. Principiul liberului acces la justiţie presupune
posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza procedurile, în
formele şi în modalităţile instituite de lege. Intrucât dispoziţiile art. 574
din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 21 din
Constituţie, invocate de autorul excepţiei, excepţia de neconstituţionalitate
urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 574 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valmet
Production" - S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 5.146/243/2009 al
Judecătoriei Hunedoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma