Decizia Nr.1330 din 11.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 239 alin. 1 şi 5 şi art. 272¹ din Codul penal, excepţie ridicată de Bogdan Petru în Dosarul nr. 4.856/296/2010 al Judecătoriei Satu Mare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.685D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.856/296/2010, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 239 alin. 1 şi 4 şi art. 272¹ din Codul penal, excepţie ridicată de Bogdan Petru într-o cauză penală în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de textele legale criticate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece cele două infracţiuni incriminează aceeaşi activitate infracţională, şi anume ameninţarea, în speţă a unui procuror şi a unor poliţişti. Acest fapt este de natură a crea confuzie cu privire la regimul sancţionator, ceea ce face ca norma juridică să fie lipsită de claritate şi previzibilitate. Astfel, judecătorul cauzei se va afla în dificultate, fiind pus a opta între mai multe variante posibile.Judecătoria Satu Mare opinează că cele două texte incriminează aceeaşi activitate infracţională, fapt care este de natură a crea confuzie cu privire la regimul sancţionator. Totodată, raportat la cele două variante de încadrare, se reduce posibilitatea justiţiabilului de a prevedea consecinţele săvârşirii unor fapte de acest gen.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituţionale, deoarece incriminează două infracţiuni deosebite care ocrotesc relaţii sociale distincte şi au subiecte pasive diferite: funcţionar public, respectiv judecător, procuror sau organ de cercetare penală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 239 alin. 1 şi 4 - Ultrajul şi art. 272¹ - Sfidarea organelor judiciare, ambele din Codul penal. Se constată însă că, în ce priveşte art. 239 din Codul penal, critica autorului vizează, pe lângă alin. 1, alin. 5, şi nicidecum alin. 4, aşa cum din eroare s-a menţionat atât în notele scrise, cât şi în încheierea instanţei. Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa în prezenta cauză asupra dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 5 şi art. 272¹, ambele din Codul penal, care au următorul conţinut:– Art. 239 alin. 1 şi 5: „Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. [...]Dacă faptele prevăzute în alin. 1-4 sunt săvârşite împotriva unui judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, poliţist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate.“; – Art. 272¹: „Întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, poliţist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei.“ Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 8 decembrie 2008, s-a introdus alin. 5 al art. 239 din Codul penal şi prin art. 272¹ din acelaşi cod s-a incriminat o nouă faptă penală de sfidare a organelor judiciare. Autorul excepţiei susţine că, pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 239 alin. 1 şi 5 şi, respectiv, art. 272¹ din Codul penal, elementul material constă, în speţă, în ameninţarea unor magistraţi ori poliţişti. Or, de vreme ce fapta comisă este identică, regimul sancţionator diferit devine ilogic şi afectează dreptul la un proces echitabil al persoanelor cercetate pentru aceste infracţiuni. Pe cale de consecinţă, normele contestate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, fiind create premisele unei reale confuzii cu privire la sancţiunea ce urmează a fi aplicată. Curtea constată că nu poate fi primită critica autorului excepţiei, întrucât cele două infracţiuni sunt diferite. Chiar dacă elementul material constă într-o acţiune de ameninţare la adresa unui magistrat, este de observat că obiectul juridic generic al celor două infracţiuni diferă. Astfel, în ce priveşte fapta de ultraj, incriminarea are în vedere protejarea relaţiilor sociale referitoare la prestigiul autorităţii făcând parte din titlul V - Infracţiuni contra autorităţii, iar în ce priveşte fapta de sfidare a organelor judiciare, incriminarea a fost generată de protecţia relaţiilor sociale care guvernează actul de înfăptuire a justiţiei făcând parte din titlul VI - Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege cap. II - Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei. Se reţine aşadar că legiuitorul, în acord cu exigenţele constituţionale referitoare la edictarea normelor penale, a urmărit, aşa cum rezultă şi din preambulul ordonanţei de urgenţă care a introdus textele contestate, să ia măsurile necesare ce se impuneau pentru a preveni faptele prin care se aducea atingere autorităţii, pe de o parte, şi înfăptuirii justiţiei, pe de altă parte, fapte de natură să afecteze imaginea publică a organelor judiciare şi a unor reprezentanţi ai autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul ordinii şi siguranţei publice, precum şi încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, prin acţiuni de natură a sfida organele judiciare sau reprezentanţii unor autorităţi publice. Astfel, majorarea pedepselor în cazul infracţiunii de ultraj comise împotriva unui judecător, procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, poliţist, jandarm ori militar urmăreşte apărarea respectului autorităţii de stat şi protejarea persoanelor cu atribuţii importante în realizarea actului de justiţie, cu consecinţa directă a asigurării unei bune desfăşurări a cursului unui proces. În ce priveşte infracţiunea de sfidare a organelor judiciare, este de observat că, în acest caz, subiect pasiv poate fi numai judecătorul, procurorul, organul de cercetare penală, poliţistul sau jandarmul şi fapta constă în sancţionarea manifestărilor jignitoare, dispreţuitoare la adresa acestora atunci când sunt săvârşite numai în timpul unor proceduri judiciare. Prin urmare, ceea ce se protejează prin art. 272¹ din Codul penal nu este autoritatea de stat sau reputaţia reprezentanţilor autorităţii judiciare, ci respectul şi solemnitatea procedurilor judiciare. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că textele nu sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 1 şi 5 şi art. 272¹ din Codul penal, excepţie ridicată de Bogdan Petru în Dosarul nr. 4.856/296/2010 al Judecătoriei Satu Mare. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru