DECIZIE Nr.
1321 din 13 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 770 din 11 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România -
Asociaţia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 1.887/2/2008 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea
intelectuală.
La apelul nominal se prezintă Societatea Română de
Televiziune, prin consilierul juridic Remus Codreanu, şi Societatea Comercială
„TV Antena 1" - S.A. din Bucureşti, prin avocatul Ştefania Ionescu,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Consilierul juridic solicită respingerea criticii de
neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât, prin invocarea
excepţiei, autorul tinde la modificarea textului de lege sub aspectul lărgirii
sferei hotărârilor judecătoreşti supuse căii extraordinare de atac a
contestaţiei în anulare.
Avocatul prezent susţine, de asemenea,
inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât, în
motivarea criticii, nu se arată în ce constă contrarietatea dintre dispoziţiile
procedurale şi cele constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.887/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională
pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 318 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi
Muzicologilor din România -Asociaţia pentru Drepturi de Autor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă
contravin dispoziţiilor art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 124 alin. (2) din
Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, întrucât limitează posibilitatea de a ataca o hotărâre
judecătorească cu contestaţie în anulare doar la situaţia în care acea hotărâre
a fost pronunţată în recurs, fiind eliminate în mod nelegal din aria de
aplicabilitate a dispoziţiei legale hotărârile pronunţate în apel, ca ultimă
cale de atac. Astfel, hotărârea pronunţată în apel, care are acelaşi efect
juridic ca şi cea pronunţată în recurs, fiind irevocabilă (de exemplu,
hotărârile pronunţate în temeiul alin. 9 al art. 1312 din Legea
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe), chiar dacă este
rezultatul unei erori materiale, potrivit art. 318 din Codul de procedură
civilă, nu poate fi atacată cu contestaţie în anulare. Astfel, se creează o
discriminare între persoanele care se judecă în recurs şi cele care se judecă
în apel, ca ultimă cale de atac.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază
că excepţia este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu contravin
prevederilor art. 16 şi art. 21 din Constituţie, cazurile şi condiţiile de
exercitare a unei căi extraordinare de atac putând fi prevăzute în mod
limitativ de către legiuitor, fără a fi afectat principiul egalităţii în faţa
legii şi a autorităţilor publice sau accesul liber la justiţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă, texte de lege
care au următorul conţinut: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi
atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli
materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în
parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare
sau de casare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2).
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul
de procedură civilă, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, s-a reţinut că
dispoziţiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează
contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se
poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor
pronunţate de instanţele de recurs.
Aşa cum rezultă în mod univoc din textul de lege
criticat, calea procedurală a contestaţiei în anulare specială poate fi
utilizată de părţile care au participat la soluţionarea recursului şi este
limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli
materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de
modificare sau de casare invocate de recurent. In ceea ce priveşte obiectul
contestaţiei în anulare specială, acesta este format dintr-o singură categorie
de hotărâri, respectiv doar hotărârile pronunţate de instanţele de recurs.
Curtea a constatat că pretinsa încălcare a art. 16 din
Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu poate fi reţinută,
deoarece reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în
situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie, şi anume părţilor
care au participat la soluţionarea recursului a cărui dezlegare este rezultatul
unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre
motivele de modificare sau de casare.
Textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile
art. 21 din Constituţie, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a
instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa
diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin
aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare
concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale
extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie, şi deci
poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege,
în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale
stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie,
republicată, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi
procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art.
129, care prevede că „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile
interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile
legii"atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii
competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a
căilor de atac.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1- 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România -Asociaţia pentru Drepturi
de Autor în Dosarul nr. 1.887/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu