DECIZIE   Nr. 132 din 26 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 377 din 11 iulie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Cristina Radu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Vlad in Dosarul nr. 10.259/2000 al Judecatoriei Oradea.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca dispozitiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, care prevad in mod expres dreptul inculpatilor aflati in stare de detinere de a li se comunica rechizitoriul, nu exclud comunicarea acestuia inculpatilor aflati in stare de libertate. In acest sens se arata ca toti inculpatii beneficiaza de aceleasi drepturi inca din faza urmaririi penale, deoarece, potrivit art. 250 din Codul de procedura penala, dupa punerea in miscare a actiunii penale organul de cercetare penala procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala fata de toti inculpatii, fara a distinge dupa cum se afla sau nu in stare de detentie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 ianuarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 10.259/2000, Judecatoria Oradea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Vlad.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca netrimiterea de copii de pe rechizitoriu tuturor inculpatilor din cauza, iar nu numai celor aflati in stare de detinere, contravine prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la dreptul la aparare, sustinandu-se ca "este obligatia statului, cel care organizeaza procesul penal, de a garanta dreptul la aparare si deci de a face un efort (admis numai in parte, discriminatoriu, fata de o categorie de inculpati, aflati in detentie) pentru comunicarea rechizitoriului". Se sustine, de asemenea, ca textul invocat contravine art. 23 alin. (5) din Constitutie, care prevede aducerea la cunostinta a invinuirii, a motivelor retinerii sau arestarii, precum si art. 6 pct. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Judecatoria Oradea, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece, "avand in vedere importanta actului de trimitere in judecata a inculpatilor, este imperios necesar ca acesta sa fie adus la cunostinta fiecarui inculpat, indiferent daca se afla in stare de arest sau in stare de libertate. De asemenea, comunicarea rechizitoriului ar duce la o mai buna desfasurare a procesului penal, inculpatul avand posibilitatea sa isi formuleze apararea avand deplina cunostinta de acuzatiile care i se aduc prin actul de trimitere in judecata".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca dispozitiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala nu sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (5) din Constitutie, care consacra dreptul celui retinut sau arestat de a i se aduce la cunostinta motivele retinerii sau arestarii, precum si invinuirea, deoarece textul criticat priveste inaintarea cauzei de catre procuror la instanta competenta dupa darea sau confirmarea rechizitoriului. Cele doua reglementari au obiecte diferite si nu intra in coliziune. Dispozitiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala reglementeaza o procedura de trimitere a dosarului la instanta competenta impreuna cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpatilor aflati in stare de detinere. Textul nu prevede comunicarea de copii de pe rechizitoriu numai inculpatilor aflati in stare de detinere. Obiectul de reglementare fiind diferit, nu se poate sustine ca dispozitiile criticate ar aduce atingere prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la aparare. Din aceleasi considerente aceste dispozitii nu contravin nici prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "In termen de 24 de ore de la darea sau, dupa caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul inainteaza instantei competente dosarul impreuna cu numarul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpatilor aflati in stare de detinere."
    Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt urmatoarele:
    Art. 20
    "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    Art. 23 alin. (5)
    "Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.";
    Art. 24 alin. (1)
    "Dreptul la aparare este garantat."
    Totodata se arata ca sunt incalcate si dispozitiile art. 6 pct. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: "Orice acuzat are, in special, dreptul:
    a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
    b) sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
    c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;
    d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;
    e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul exceptiei formuleaza o interpretare per a contrario a prevederilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, potrivit careia comunicarea actului de inculpare ar avea loc exclusiv catre inculpatii aflati in stare de detinere, iar nu si catre cei aflati in stare de libertate. In realitate, prin textul invocat se prevede inaintarea dosarului catre instanta de judecata impreuna cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu, iar nu comunicarea de copii de pe rechizitoriu numai inculpatilor aflati in stare de detinere. Situatia inculpatului aflat in stare de detinere, caruia i se comunica rechizitoriul, nu poate fi apreciata ca fiind mai favorabila fata de cea a inculpatului aflat in stare de libertate, deoarece acesta din urma, fiind chemat prin citatie procedurala, are posibilitatea sa ia cunostinta de rechizitoriu de la arhiva instantei la care se gaseste dosarul.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 23 alin. (5) din Constitutie, care consacra dreptul celui retinut sau arestat de a i se aduce la cunostinta motivele retinerii sau arestarii, precum si invinuirea, Curtea constata ca aceste dispozitii constitutionale nu au relevanta in cauza, intrucat dispozitiile art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala reglementeaza o procedura administrativa de inaintare a dosarului la instanta competenta dupa darea sau confirmarea rechizitoriului.
    De asemenea, Curtea Constitutionala constata ca este neintemeiata si cea de-a doua critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea prevederilor art. 6 pct. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevederi aplicabile potrivit dispozitiilor art. 20 din Constitutie, exceptia de neconstitutionalitate urmand sa fie respinsa si sub acest aspect.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Vlad in Dosarul nr. 10.259/2000 al Judecatoriei Oradea.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 aprilie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Radu