Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Cherecheş în Dosarul nr. 1.109/100/2016/a1.3 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.208D/2016.2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, reţinând că cerinţa reglementată de norma procesual penală criticată referitoare la proporţionalitatea măsurii preventive decurge din cerinţa necesităţii acesteia, consacrată de alin. (1) al art. 202 din Codul de procedură penală, cerinţe care, coroborate, presupun existenţa unui echilibru între măsurile preventive privative de libertate şi scopul urmărit în dispunerea acestora.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 23 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.109/100/2016/a1.3, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Cherecheş cu ocazia verificării din oficiu a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul enumeră mai multe dispoziţii constituţionale şi convenţionale, apreciind că orice comentarii, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, ar fi de prisos.6. Tribunalul Maramureş - Secţia penală opinează că dispoziţiile art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând că dispoziţiile criticate sunt în favoarea persoanelor supuse unei măsuri preventive, întrucât obligă instanţa să dispună o măsură proporţională cu gravitatea acuzaţiei, ţinând cont şi de probele pe care se întemeiază aceasta.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia."12. Autorul excepţiei susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la principiile statului de drept, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (2), (6), (9) şi (11) privind libertatea individuală, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 52 alin. (1) şi (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 - „Înfăptuirea justiţiei" şi art. 126 alin. (6) referitor la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Totodată, invocă şi art. 11 referitor la prezumţia de nevinovăţie şi principiul legalităţii incriminării din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 referitor la egalitatea persoanelor în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie, din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 6 paragrafele (1) şi (2) privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că motivarea excepţiei cuprinde afirmaţii generale referitoare la necesitatea respectării dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale menţionate, fără a fi evidenţiate aspecte de natură să circumscrie în mod rezonabil critica de neconstituţionalitate şi fără să se contureze argumente care să facă posibilă compararea reală a textului de lege criticat cu reperul constituţional şi convenţional invocat.14. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a teoretizat existenţa unei anumite structuri a excepţiei de neconstituţionalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente şi intrinseci oricărei excepţii de neconstituţionalitate, şi anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Mai mult decât atât, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, soluţia pronunţată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei cuprinse în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.15. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Cherecheş în Dosarul nr. 1.109/100/2016/a1.3 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu