DECIZIE Nr.
1314 din 2 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 866 din 22 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Petru Iftode în Dosarul nr. 5.752/245/2008 al Judecătoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.752/245/2008, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie ridicată de Petru Iftode în cauza ce are ca obiect
judecarea contestaţiei la executare formulate de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 este neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1)
şi (2), precum şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Totodată, sunt invocate
în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Se arată că dispoziţiile legale criticate creează, în
favoarea autorităţilor de stat, o poziţie privilegiată în raport cu cetăţenii,
prin aceea că beneficiază de termene de prescripţie de 5 ani pentru recuperarea
creanţelor.
Judecătoria Iaşi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Termenul de prescripţie prevăzut de lege se aplică, fără nicio discriminare,
tuturor celor aflaţi în ipoteza prevăzută de norma legală.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că acestea
respectă exigenţele art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie privind
ocrotirea unor interese naţionale, de ordin general, ce se sprijină pe
contribuţiile cetăţenilor, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice şi,
totodată, justifică poziţia privilegiată a statului în raport cu celelalte
subiecte de drept.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 131
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu
modificările ulterioare.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
- Art. 131 alin. (1): „Dreptul
de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani
de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest
drept";
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele dispoziţii
constituţionale: art. 16 alin. (1)şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art.
124 alin. (2) privind imparţialitatea justiţiei. Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Referitor la critica prevederilor art. 131 alin. (1)
din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 prin invocarea dispoziţiilor art. 16 alin.
(1) şi (2) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată. Aspectul tratamentului diferenţiat de care beneficiază statul în
raport cu contribuabilii în ceea ce priveşte satisfacerea creanţelor a fost
analizată şi cu alte prilejuri. Astfel, prin Decizia nr. 283 din 11 martie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, Decizia nr.
513 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, sau
Decizia nr. 978 din 30 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 720
din 23 octombrie 2008, Curtea a statuat că, în cadrul raporturilor juridice
dintre stat, în calitate de creditor, şi contribuabil, în calitate de debitor
al obligaţiei fiscale, cele două părţi nu se situează pe poziţii de egalitate,
între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui
regim de drept public, şi, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea
principiului egalităţii în faţa legilor prevăzut de art. 16 din Constituţie.
Prin aceleaşi decizii, Curtea a mai reţinut că
existenţa unei obligaţii exprese a fiecărui cetăţean de a contribui prin
impozite şi taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din
Constituţie, şi a unei obligaţii a statului de a proteja interesele naţionale
în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie,
este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică
a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială
că încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a
statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării
intereselor naţionale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse
bugetare, statul va fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile sale faţă de
cetăţeni şi agenţii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2)
lit. a) şi b) din Constituţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei, faţă de cele arătate, atât soluţia, cât şi
considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă.
In ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei
de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Constituţie,
Curtea reţine, de asemenea, că aceasta este neîntemeiată. Stabilirea de către
legiuitor a unor norme procedurale derogatorii de la regulile generale,
determinate de anumite situaţii speciale, justificate obiectiv, este în acord
cu imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Petru Iftode în Dosarul nr.
5.752/245/2008 al Judecătoriei Iaşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta