DECIZIE Nr.
130 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 156 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 203 din 31 martie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Sobco în
Dosarul nr. 3.620/1.748/2007 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 13 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 3.620/1.748/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia
a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Nicolae Sobco.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 156 din Codul
de procedură civilă, arătând că, pe de o parte, textul
criticat condiţionează exerciţiul dreptului la apărare de
dovedirea imposibilităţii de prezentare a avocatului în vederea
realizării unei apărări în cauză, iar, pe de altă
parte, în cadrul ipotezei sale de aplicare există o limită
numerică - o singură dată instanţa poate dispune amânarea
judecăţii pentru lipsă de apărare. Or, dreptul la apărare,
ce se manifestă şi se exercită şi sub forma
reprezentării şi asistării de către un avocat, nu poate fi
limitat direct sau indirect.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a
civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie arată că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură
civilă, cu următorul conţinut: „Instanţa va putea da un
singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Când instanţa refuză amânarea
judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii,
pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20, 21 şi 24,
precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că asupra dispoziţiilor legale criticate,
raportate la prevederile invocate din Constituţie, s-a mai pronunţat
prin Decizia nr. 490 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006. Curtea a reţinut că
textul de lege examinat nu constituie o restrângere a dreptului la apărare
şi nici nu încalcă principiile constituţionale invocate, ci
reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu
rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a
procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării
înfăptuirii justiţiei.
De asemenea, facultatea instituită pentru
judecător, de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz
în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru
depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop,
implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de
justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată
datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede
remediile necesare.
Pentru aceleaşi motive, Curtea a reţinut
că nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, iar în ceea ce
priveşte prevederile art. 13 din acelaşi act, referitoare la dreptul
la un recurs efectiv, precum şi cele ale art. 52 din Constituţie,
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,
constată că acestea nu au incidenţă în cauza de
faţă.
Neintervenind elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele
şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Nicolae Sobco în Dosarul nr. 3.620/1.748/2007 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu