DECIZIE   Nr. 130 din  1 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, precum si a celor ale art. 57 alin. (1) si alin. (2) teza intai din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 468 din  2 iunie 2005

    Constantin Doldur     - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Cristina Toma         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale Legii nr. 195/2004 si ale Legii nr. 92/1992, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 1.257/C/2004 al Tribunalului Galati - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 22 februarie 2005 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand in vedere cererea depusa de autorul exceptiei de neconstitutionalitate prin care solicita asistenta judiciara gratuita, pe care a respins-o, a dispus amanarea pronuntarii la data de 1 martie 2005, pentru a oferi acestuia posibilitatea de a depune concluzii scrise.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.257/C/2004, Tribunalul Galati - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale Legii nr. 195/2004 si ale Legii nr. 92/1992, exceptie ridicata de Marin Frunza.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, cele ale Legii nr. 195/2004 si cele ale Legii nr. 92/1992 sunt "discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitionale". Considera ca drepturile si principiile reglementate de dispozitiile art. 1, 11, 15, 20, 21, 24, 124 si 126 din Constitutie, precum si de art. 6, 13, 14 si 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu sunt respectate si garantate in situatia in care justitiabilul nu poate exercita un recurs efectiv la o instanta nationala.
    Desi autorul exceptiei se refera la Legea nr. 195/2004 in ansamblu, din motivarea acestuia rezulta ca a avut in vedere exclusiv dispozitiile art. II al acestei legi. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a acestor dispozitii, autorul exceptiei sustine ca sunt neconstitutionale, deoarece incalca dreptul la aparare, "dreptul privind interzicerea discriminarii", dreptul la un proces echitabil, principiul universalitatii, principiul statului de drept si dreptul la un recurs efectiv la o instanta nationala. Considera ca dreptul la aparare nu este respectat si garantat in tot cursul procesului, intrucat justitiabilul nu se poate apara in fata instantei, in mod nemijlocit sau prin intermediul unui avocat, in situatia in care recursul se scoate de pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si se trimite pe cale administrativa unei instante inferioare in grad sau in situatia in care se declina competenta printr-o incheiere irevocabila, data in camera de consiliu, fara citarea partilor. In aceste doua situatii justitiabilul nu poate exercita nici o cale de atac impotriva dispozitiilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, consecinta fiind incalcarea dreptului la un proces echitabil si instituirea unei discriminari, intrucat justitiabilul nu poate fi prezent in toate fazele activitatii instantei de judecata.
    Autorul exceptiei invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 194 din 27 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 523 din 10 iunie 2004.
    Tribunalul Galati - Sectia civila apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila nu contravin prevederilor art. 1, 11, 15, 20, 21, 24, 124 si 126 din Constitutie si nici celor ale art. 6, 13, 14 si 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Arata ca accesul liber la justitie este asigurat prin exercitarea caii de atac a recursului la instanta imediat superioara celei care a pronuntat hotararea atacata. Potrivit opiniei instantei, legiuitorul a reglementat prin acest text de lege dreptul justitiabilului de a exercita recursul la o instanta mai apropiata de domiciliul sau, iar nu la Inalta Curte de Casatie si Justitie, tocmai pentru a respecta accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, solutionat intr-un termen rezonabil.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca, in fapt, nemultumirea autorului exceptiei priveste posibilitatea trimiterii recursurilor, pe cale administrativa ori prin declinarea competentei, de la Inalta Curte de Casatie si Justitie la instantele devenite competente sa le judece, in conformitate cu dispozitiile art. II alin. (3) din Legea nr. 195/2004.
    In ceea ce priveste prevederile Legii nr. 92/1992, Guvernul arata ca acestea au fost abrogate prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.
    Potrivit punctului de vedere prezentat, dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere principiilor statului de drept, accesului liber la justitie, dreptului la aparare, dreptului la solutionarea echitabila a cauzei intr-un termen rezonabil ori dreptului la un recurs efectiv in fata unei instante nationale, ci, dimpotriva, reprezinta o expresie a aplicarii principiilor invocate, alaturi de celelalte dispozitii ale Legii fundamentale. Astfel, procedura de judecata in ansamblul sau, competenta, precum si folosirea cailor de atac se intemeiaza pe dispozitiile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, care au lasat la latitudinea legiuitorului reglementarea acestora.
    Guvernul considera ca textele deduse controlului, care ofera un real acces la justitie, mai rapid si mai facil, asigura cadrul legal pentru desfasurarea judecatii recursului, cu respectarea tuturor drepturilor si garantiilor procesuale ale partilor. Or, aceste drepturi si garantii nu fac obiectul procedurii prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie isi declina competenta, pronuntand o incheiere irevocabila, fara citarea partilor, in camera de consiliu, unde nu au loc, oricum, dezbateri contradictorii legate de realizarea unor interese ale partilor. De aceea, legiuitorul nu a prevazut nici o cale de atac impotriva incheierii prevazute de art. II alin. (3) din Legea nr. 195/2004.
    De altfel, in jurisprudenta Curtii Constitutionale, arata Guvernul, s-a statuat in mod constant ca accesul liber la justitie nu presupune in mod necesar accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, legiuitorul putand institui reglementari specifice in considerarea unor situatii particulare. In acest sens, este invocata jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, si Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.
    In concluzie, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, precum si a celor ale Legii nr. 195/2004 este neintemeiata.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila nu aduc atingere sub nici un aspect accesului liber la justitie, dreptului partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil. Acestea constituie norme de procedura, a caror stabilire este de competenta legiuitorului, potrivit art. 126 din Constitutie.
    In punctul de vedere prezentat se arata ca art. 1, 15 si 124 din Constitutie nu au incidenta in cauza, astfel incat critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila este nefondata.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate a Legii nr. 92/1992 in ansamblu, Avocatul Poporului arata ca dispozitiile acesteia, cu exceptia art. 17 alin. 1 si 2, art. 66, art. 131, art. 131^1, art. 133 alin. 2 si art. 135, au fost abrogate expres prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor si Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Sustine, de asemenea, ca din incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale nu rezulta textele constitutionale pretins a fi incalcate de prevederile Legii nr. 195/2004 si ale art. 17 alin. 1 si 2, art. 66, art. 131, art. 131^1, art. 133 alin. 2 si art. 135 din Legea nr. 92/1992. Asa fiind, numai Curtea Constitutionala poate decide asupra cadrului constitutional in care urmeaza a fi examinata exceptia de neconstitutionalitate.
    In concluzie, Avocatul Poporului considera ca, in ceea ce priveste dispozitiile art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, precum si cele ale Legii nr. 195/2004 si ale art. 17 alin. 1 si 2, art. 66, art. 131, art. 131^1, art. 133 alin. 2 si art. 135 din Legea nr. 92/1992, exceptia este neintemeiata, iar cu referire la celelalte prevederi din Legea nr. 92/1992, este inadmisibila.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, il constituie urmatoarele dispozitii legale:
    - Art. 3 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, dispozitii care au urmatorul cuprins: "Curtile de apel judeca: 1. in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale;
    2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii si tribunale in prima instanta, daca prin lege nu se prevede altfel;
    2^1. ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel, precum si in orice alte cazuri expres prevazute de lege;
    3. in orice alte materii date prin lege in competenta lor.";
    - Art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, introdus prin art I pct. 5 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, care au urmatorul cuprins: "In situatiile in care, potrivit dispozitiilor prezentului cod sau ale legii speciale, incheierile sau alte hotarari pronuntate de instantele judecatoresti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cai de atac este de competenta instantei imediat superioare celei care a pronuntat hotararea in cauza sau, dupa caz, de competenta instantei expres prevazute de lege.";
    - Art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, care au urmatorul cuprins: "(1) Recursurile impotriva hotararilor date fara drept de apel potrivit legii in vigoare la data pronuntarii lor si aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie se trimit spre judecata instantelor imediat superioare celor care au pronuntat hotararea in prima instanta.
    (2) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si care au ca obiect hotarari prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecata curtilor de apel.
    (3) Recursurile prevazute la alin. (1) si (2), a caror admisibilitate in principiu nu a fost examinata pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol si se trimit, pe cale administrativa, instantelor devenite competente sa le judece, iar in cazul in care admisibilitatea in principiu a fost examinata, se trimit prin declinarea competentei, prin incheiere irevocabila, data in camera de consiliu, fara citarea partilor.";
    - Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare.
    Autorul exceptiei sustine, intr-o formulare generala, ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 1, 11, 15, 20, 21, 24, 124 si 126 din Constitutie, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 1: "(1) Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.
    (2) Forma de guvernamant a statului roman este republica.
    (3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
    (4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.
    (5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
    - Art. 11: "Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
    (3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.";
    - Art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
    (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 124: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
    (3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
    - Art. 126: "(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.
    (3) Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale.
    (4) Compunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organica.
    (5) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare. Prin lege organica pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara magistraturii.
    (6) Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale."
    De asemenea, autorul exceptiei considera ca sunt incalcate principiul nediscriminarii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, mentionandu-se prevederile art. 6, 13, 14 si 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 6: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta, atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.
    2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.
    3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
    a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
    b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
    c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;
    d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea sau audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;
    e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere;";
    - Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.";
    - Art. 14: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.";
    - Art. 17: "Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca implicand, pentru un stat, un grup, sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau de a indeplini un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta conventie sau de a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decat acelea prevazute de aceasta conventie."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca aceasta urmeaza a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
    In ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca intre aceste prevederi si dispozitiile din Constitutie invocate de autorul exceptiei nu exista nici o incompatibilitate. De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, cu referire la dispozitiile art. 21 si art. 126 din Constitutie, prin Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, respingand exceptia de neconstitutionalitate ridicata. Cu acel prilej, Curtea a aratat ca, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are libertatea de a stabili competenta instantelor de judecata si normele de procedura judiciara, cu conditia implicita de a nu contraveni altor norme si principii constitutionale. Or, dispozitiile legale atacate, prin care s-a stabilit competenta instantelor in judecarea cailor de atac, nu contravin normelor si principiilor consacrate prin Constitutia Romaniei". De asemenea, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie este aceea ca nici o categorie sau grup social nu poate fi exclus de la exercitiul drepturilor procesuale. Insa legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Cu privire la exercitarea cailor de atac si la concordanta legii procesuale romanesti cu art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuand ca, "in sensul practicii europene, conceptul de <<proces echitabil>> nu implica in mod necesar existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac al hotararilor judecatoresti, inclusiv exercitarea acestor cai de atac de catre toate partile din proces". Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate in deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 195/2004, Curtea constata ca acestea sunt norme de procedura, a caror stabilire este atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie. Aceste dispozitii legale nu incalca prevederile constitutionale invocate.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, in intregul sau, trebuie mentionat faptul ca, anterior sesizarii Curtii cu exceptia de neconstitutionalitate, majoritatea dispozitiilor acestei legi au fost abrogate expres, prin Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, precum si prin Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004, intrate in vigoare la 90 de zile de la data publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei. De asemenea, pe data de 1 ianuarie 2005 au fost abrogate dispozitiile art. 66, prin Legea nr. 303/2004, si prevederile art. 135, prin Legea nr. 304/2004 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.168 din 9 decembrie 2004. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 92/1992, cu referire la textele abrogate anterior sesizarii Curtii Constitutionale, este inadmisibila, intrucat, asa cum prevede alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, numai legea in vigoare poate fi supusa controlului de constitutionalitate. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 si art. 135, aceasta urmeaza a fi respinsa ca devenita inadmisibila, intrucat textele in discutie au fost abrogate incepand cu data de 1 ianuarie, ulterior sesizarii Curtii cu exceptia de neconstitutionalitate. Cu privire la dispozitiile art. 17 alin. (1) si (2), acestea, desi au fost abrogate expres prin Legea nr. 304/2004, au fost preluate in art. 57 alin. (1) si (2) al acestei legi, avand insa un cuprins diferit de cel initial. Ulterior sesizarii Curtii cu exceptia de neconstitutionalitate, Legea nr. 304/2004 a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124/2004, astfel incat dispozitiile art. 57 alin. (1) si alin. (2) teza intai au preluat redactarea anterioara a art. 17 alin. (1) si (2) din Legea nr. 92/1992. In consecinta, Curtea, conform practicii sale constante, urmeaza sa se pronunte cu privire la dispozitiile art. 57 alin. (1) si alin. (2) teza intai din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124/2004, prevederi ce au urmatorul cuprins: "(1) Cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriei, tribunalului si curtii de apel se judeca de un singur judecator.
    (2) Apelurile se judeca in complet format din 2 judecatori."
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, Curtea constata ca acestea nu au legatura cu solutionarea cauzei, intrucat se refera la directorii economici ai tribunalelor si parchetelor de pe langa acestea. Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care prevad ca instanta de contencios constitutional decide asupra exceptiilor "privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei [...]", exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
    Cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 58 din 6 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Cu acel prilej, Curtea a statuat ca "dispozitiile art. 6 & 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocat de autorul exceptiei, nu cuprind cerinta ca instanta care judeca litigiile in prima instanta sa aiba in compunere un anumit numar de judecatori, ci lasa libertate autoritatii legiuitoare nationale sa instituie acea instanta independenta si impartiala, care sa asigure judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzelor. Sub aspectul impartialitatii, atat Legea fundamentala, cat si Legea nr. 92/1992 prevad dreptul si obligatia judecatorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecata desfasurandu-se, potrivit legii, strict in limitele cadrului legal". De asemenea, in Decizia nr. 292 din 8 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 629 din 3 septembrie 2003, Curtea a statuat ca "judecarea cauzelor in complet colegial sau in complet format dintr-un singur judecator nu este de natura, prin ea insasi, sa incalce drepturile cetatenilor sau accesul acestora la justitie, deoarece hotararile pronuntate au aceeasi putere juridica pentru toate partile in proces, indiferent de numarul judecatorilor care le-au pronuntat". Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate in deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, fiind aplicabile in speta in ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 57 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124/2004. Pentru identitate de ratiune, motivarea cuprinsa in deciziile amintite este aplicabila si in ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor alin. (2) teza intai al art. 57 din Legea nr. 304/2004, referitor la numarul de judecatori ce alcatuiesc completul de judecata care judeca apelurile, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. (1) si alin. (2) teza intai din Legea nr. 304/2004 urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila si ale art. 57 alin. (1) si alin. (2) teza intai din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 1.257/C/2004 al Tribunalului Galati - Sectia civila.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, cu exceptia prevederilor art. 17 alin. (1) si (2), art. 66 si art. 135, ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al Tribunalului Galati - Sectia civila.
    3. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 si art. 135 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al Tribunalului Galati - Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 martie 2005.

                      PRESEDINTE,
                   CONSTANTIN DOLDUR

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Toma