DECIZIE   Nr. 13 din 16 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 135 din  3 martie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Popa, Constantin Grigore si Dumitru Florin Manea in Dosarul nr. 4.422/2002 al Tribunalului Hunedoara - Sectia penala.
    La apelul nominal se prezinta avocat Constantin Graure, pentru Gheorghe Popa si Constantin Grigore, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 393C/2002, avand in vedere ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Alexa Lazar in Dosarul nr. 4.646/2002 al Tribunalului Hunedoara este identic cu cel al cauzei mentionate.
    La apelul nominal raspunde avocat Constantin Graure, pentru autorul exceptiei, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor. Reprezentantul autorilor exceptiei, precum si cel al Ministerului Public considera ca sunt indeplinite conditiile legale pentru conexare.
    Curtea, in temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 393C/2002 la Dosarul nr. 376C/2002, care este primul inregistrat.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorilor exceptiei pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a textului de lege criticat, expuse in notele scrise depuse la dosar.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, considerand ca textul de lege criticat nu contravine Constitutiei. Arata ca, prin instituirea obligatiei organelor judiciare de a aduce la cunostinta invinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de un aparator pe tot cursul urmaririi penale si al judecatii, nu se restrange dreptul la aparare si nici libertatea individuala. Se invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 4 septembrie 2002, respectiv din 11 septembrie 2002, pronuntate in dosarele nr. 4.422/2002 si nr. 4.646/2002, Tribunalul Hunedoara - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Popa, Constantin Grigore si Dumitru Florin Manea, trimisi in judecata pentru savarsirea, impreuna cu alti coinculpati, a infractiunilor de furt calificat si distrugere, constand din sustragerea de cablu electric de pe linia de inalta tensiune, si, respectiv, de Alexa Lazar, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de talharie.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Gheorghe Popa, Constantin Grigore si Dumitru Florin Manea, se arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, fiind contrar prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, precum si prevederilor art. 23 alin. (5), potrivit carora invinuirea se aduce la cunostinta celui retinut sau arestat in cel mai scurt termen, in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Autorii exceptiei se refera la situatia din speta, in care se sustine ca au fost retinuti pentru savarsirea infractiunilor mentionate fara sa li se asigure asistenta juridica din oficiu si fara a avea posibilitatea sa ia legatura cu aparatorul ales. Se mai arata ca dispozitia legala criticata contravine si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se arata ca dispozitia de lege criticata este neconstitutionala si pentru faptul ca nu asigura invinuitului sau inculpatului un avocat din oficiu, ci se limiteaza la aducerea la cunostinta invinuitului sau inculpatului ca are dreptul la aparator.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Alexa Lazar, se arata ca, in speta, autorului exceptiei, urmarit penal pentru savarsirea infractiunii de talharie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de la 3 la 18 ani, nu i s-a asigurat asistenta juridica din oficiu. Se mai arata ca lipsa aparatorului sau din oficiu sau ales, in perioada retinerii, a condus la incalcarea dreptului la aparare prevazut de art. 24 alin. (1) si art. 23 alin. (5) din Constitutie. Autorul exceptiei mai arata ca dispozitia legala criticata se afla in contradictie si cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la aparare.
    Tribunalul Hunedoara - Sectia penala considera ca dispozitia din art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala este constitutionala si nu contravine prevederilor art. 23 alin. (5) si ale art. 24 din Constitutie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, intrucat dispozitia din art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala nu contravine prevederilor constitutionale invocate, ci, dimpotriva, se afla in concordanta cu acestea, atat sub aspectul continutului, cat si al modului in care este formulata, acest articol reglementand in detaliu insusi principiul constitutional al dreptului la aparare. Avand in vedere faptul ca autorilor exceptiei de neconstitutionalitate li s-au adus la cunostinta motivele pentru care au fost retinuti, dar si faptul ca textul constitutional, care prevede ca partile in proces au dreptul sa fie asistate de un aparator, a fost respectat, se considera ca, prin aceasta, s-a asigurat dreptul la aparare reglementat de art. 24 din Constitutie.
    Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate reflecta si concretizeaza, cu privire la procesul penal, prevederile constitutionale cuprinse in art. 24 alin. (2), referitoare la dreptul la asistenta juridica in tot cursul procesului. Or, momentul inceperii procesului penal coincide cu momentul inceperii urmaririi penale, cu exceptia proceselor penale pornite la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in care procesul penal nu mai implica si inceperea urmaririi penale. Guvernul considera ca inainte de inceperea procesului penal nu se poate vorbi de "invinuit", cel care a savarsit infractiunea fiind "faptuitor", fara a avea inca o calitate procesuala, calitate pe care o primeste numai o data cu pornirea procesului penal, si anume a urmaririi penale. Or, unei persoane situate in afara procesului penal nu i se poate acorda dreptul la asistenta juridica, pentru ca, astfel, s-ar incalca tocmai prevederile art. 24 alin. (2) din Constitutie, care stabilesc acest drept "in tot cursul procesului". Guvernul face referiri si la Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Se arata ca, referitor la pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, statuandu-se ca, prin dispozitiile legale criticate, nu se aduce atingere prevederilor art. 24 din Constitutie. Se subliniaza insa ca, din analiza motivelor exceptiei, rezulta ca se contesta modul in care au fost aplicate dispozitiile legale criticate, ceea ce nu constituie o problema de neconstitutionalitate, ci de aplicare a legii, avand in vedere ca, potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept."
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate considera aceste dispozitii ca fiind contrare prevederilor constitutionale ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la aparare, si celor ale art. 23 alin. (5), potrivit carora invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Totodata, dispozitiile legale criticate sunt considerate ca fiind contrare prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Din examinarea comparativa a dispozitiei legale criticate si a prevederilor constitutionale pretins incalcate, Curtea constata ca intre acestea nu exista nici o contradictie. Dispozitia legala criticata nu face decat sa concretizeze dreptul constitutional la aparare, obligand organele judiciare sa aduca la cunostinta invinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de aparator. Tocmai prin aceasta obligatie este garantat dreptul la aparare, la care se refera autorii exceptiei. De aceea, afirmatia autorilor exceptiei in sensul ca nu li s-a asigurat aparator in faza urmaririi penale nu poate fi considerata ca o incalcare a dreptului la aparare al invinuitului sau inculpatului. Legea prevede, in alin. 2 - 6 ale aceluiasi articol 171 din Codul de procedura penala, cazurile in care asistenta juridica este obligatorie, atat in faza urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, dispozitii din care rezulta ca asistenta juridica a inculpatului este asigurata, practic, in tot cursul procesului penal. Faptul ca aceste garantii procesuale nu au fost respectate in cauza este o chestiune de aplicare a legii, care nu poate face obiectul contenciosului constitutional.
    Totodata, Curtea constata ca textul legal criticat este in concordanta si cu prevederile pct. 3 al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni are dreptul la garantiile procesuale enumerate si mentionate, printre care: acela de a fi informata asupra naturii si cauzei acuzatiei ce i se aduce, de a avea asistenta unui aparator ales de ea, iar daca nu are aparator, sa poata fi asistata in mod gratuit de un avocat din oficiu, ori de cate ori interesul justitiei o cere sau daca ea nu are mijloace pentru a-l remunera.
    Prin urmare, este evident ca prin dispozitiile legale criticate nu se aduce nici o atingere dreptului la aparare garantat de Constitutie prin prevederile art. 24 alin. (2), ci, dimpotriva, prin aceste dispozitii se inscriu in Codul de procedura penala dreptul la aparare si obligatia organelor judiciare de a-l respecta si de a asigura exercitarea efectiva a acestui drept.
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, sub aspectul asistentei juridice obligatorii in tot cursul procesului penal, deci si in faza urmaririi penale, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999. Curtea a constatat in acea cauza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, retinand in considerente ca nu exista nici o contradictie intre dispozitiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala si prevederile art. 24 alin. (2) din Constitutie, textul reglementand in detaliu insusi principiul constitutional al dreptului la aparare. Aceste considerente isi mentin actualitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Popa, Constantin Grigore si Dumitru Florin Manea in Dosarul nr. 4.422/2002 al Tribunalului Hunedoara - Sectia penala si de Alexa Lazar in Dosarul nr. 4.646/2002 al aceleiasi instante.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 ianuarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu