DECIZIE Nr.
129 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 201 din 30 martie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prisma
Prod" - S.R.L. din Şieu-Măgheruş în Dosarul nr.
4.758/190/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 26 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 4.758/190/2008, Tribunalul Bistriţa-Năsăud -
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Prisma Prod" - S.R.L. din Şieu-Măgheruş.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
arată că dispoziţiile art. 172 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 permit atacarea actelor la instanţa competentă
în condiţiile în care titlul executoriu în baza căruia a fost
începută executarea silită nu este o hotărâre dată de
către o instanţă judecătorească sau de alt organ
jurisdicţional. Autorul susţine că sintagma „dacă pentru
contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută
de lege" este de natură să provoace confuzie în aplicarea
legii, refuzând accesul în justiţie al persoanelor vătămate prin
acte emise de către organele fiscale.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud -
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată. Prin faptul că se evită crearea unor proceduri
paralele de contestare a aceluiaşi titlu executoriu nu înseamnă
că se îngrădeşte accesul liber la justiţie, ci se
evită posibilitatea tergiversării nejustificate a executării
silite a creanţelor fiscale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa Curţii în această materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 172 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31
iulie 2007, cu următorul conţinut: „(3)Contestaţia poate fi
făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a
fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o
hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de
alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu
există o altă procedură prevăzută de lege."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul
liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că, în esenţă, contestaţia la executare
este destinată să înlăture neregularităţile comise cu
prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce
urmează a fi valorificat. In cadrul soluţionării
contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care
vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună
în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate
jurisdicţională, în faţa cărora au avut loc dezbateri
contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a
invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară, sub
acest aspect, ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat,
ceea ce este inadmisibil.
Pe de altă parte, în cazul în care executarea
silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o
instanţă judecătorească sau de alt organ
jurisdicţional, legea procesuală fiscală prevede că
debitorul are dreptul să atace acest titlu pe calea contestaţiei,
ocazie cu care poate invoca toate apărările de fond referitoare la
existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei constatate prin
respectivul titlu executoriu. Totuşi, posibilitatea formulării
contestaţiei este condiţionată de inexistenţa unor mijloace
procedurale speciale prin care să se poată ataca titlul executoriu în
temeiul căruia a fost pornită executarea. Dacă însă legea
pune la dispoziţia debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai
poate formula contestaţie la executare în temeiul art. 172 alin. (3) din
Codul de procedură fiscală. O asemenea prevedere nu constituie o
îngrădire a liberului acces la justiţie, de vreme ce partea
interesată poate folosi apărările de fond în calea de atac pe
care o are la dispoziţie. Adoptarea acestei măsuri nu face, în
realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a
preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apărări
în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor
aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Intrucât accesul liber la justiţie, ca, de altfel,
orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter
legitim numai în măsura în care este exercitat cu
bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor
şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte
subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către
legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci,
dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în
concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a
procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului,
acesta fiind ţinut, desigur, ca, în procesul de legiferare, să se
circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea constată că
reglementarea dedusă controlului satisface exigenţa impusă de
norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu
prevederile art. 21 şi 53 din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Prisma Prod" - S.R.L. din
Şieu-Măgheruş în Dosarul nr. 4.758/190/2008 al Tribunalului
Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu