DECIZIE Nr.
129 din 19 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 172 din 6 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Steilmann Bukarest" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.321/3/2003 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.
La apelul nominal răspunde pentru Societatea Comercială
„Alcor Tex' 94" - S.R.L., avocat Doina Hairum, cu împuternicire avocaţială
la dosar. Lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei, prin care acesta solicită acordarea unui nou
termen de judecată, întrucât apărătorul său se află în imposibilitate de
prezentare din motive medicale. In susţinerea cererii nu s-au anexat documente
doveditoare.
Reprezentantul Societăţii comerciale „Alcor Tex'
94" - S.R.L. solicită respingerea cererii privind acordarea unui nou
termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu
acordarea unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, respinge cererea autorului
excepţiei, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă potrivit
căruia cererea pentru acordarea unui termen de judecată pentru lipsă de apărare
trebuie temeinic motivată.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul părţii prezente solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Face referire la jurisprudenţa Curţii
cu privire la prevederile criticate şi arată că autorul a invocat, într-o altă
cauză, o excepţie de neconstituţionalitate având un obiect identic, pe care
Curtea a respins-o ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.321/3/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Steilmann
Bukarest" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o acţiune în
anulare a hotărârii adunării generale a acţionarilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 132 alin. (3) din
Legea nr. 31/1990 încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale
invocate şi favorizează subiectivismul, arbitrajul şi lipsa de egalitate a
părţilor în justiţie. Consideră că dispoziţiile criticate instituie un regim
discriminatoriu în defavoarea părţilor litigante, creează instabilitate în
cadrul activităţii unei societăţi comerciale, determină o stare de nesiguranţă
a acţionarilor în ceea ce priveşte funcţionarea normală a unei societăţi
comerciale, prin aceea că orice hotărâre a adunării generale a acţionarilor
poate fi desfiinţată oricând, pentru motive de nulitate absolută, cu consecinţa
desfiinţării actelor subsecvente acesteia. Susţine că prevederile criticate
blochează activitatea societăţilor comerciale şi determină îngrădirea
libertăţii economice.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 consacră regimul juridic al
nulităţii absolute.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul conţinut: „(3) Când se
invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil,
iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale
privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) relativ la accesul
liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 45 - Libertatea
economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 146 lit. d)
privind atribuţiile Curţii Constituţionale, art. 135 alin. (1) referitor la
caracterul de piaţă al economiei României şi alin. (2) lit. a) privind
obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei
loiale. Totodată, susţine că textul de lege criticat este contrar şi
dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art.
13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, art. 17 privind interzicerea
abuzului de drept şi ale art. 18 referitoare la restrângerile aduse drepturilor
şi libertăţilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi
la cele privind accesul liber la justiţie, invocat în prezenta cauză, şi cu o
motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 370 din 4 mai 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 30 mai 2006, Curtea a respins excepţia şi a statuat că
prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din
Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, sunt în
deplină conformitate cu art. 21 alin. (1) din Constituţie, asigurând
posibilitatea oricărei persoane interesate de a se adresa justiţiei atunci când
se încalcă dispoziţiile imperative ale legii.
De asemenea, Curtea observă că prevederile criticate au
mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la
dispoziţiile constituţionale referitoare la libertatea economică cuprinse în
art. 45, precum şi raportat la art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind
caracterul de piaţă al economiei României, invocate în prezenta cauză, şi cu o
motivare similară.
Astfel, atât în Decizia nr. 250
din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, cât şi în
Decizia nr. 904 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007,
Curtea, respingând excepţia, a statuat că nu poate fi
primită susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia dispoziţiile criticate
blochează activitatea societăţilor comerciale, astfel încât acestea nu
contravin prevederilor art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din
Constituţie, de vreme ce legea prevede garanţii procesuale de natură să evite
introducerea şicanatorie a acţiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor
generale ale societăţilor comerciale.
Argumentele ce au stat la baza respingerii excepţiilor
de neconstituţionalitate, ca neîntemeiate, sunt valabile şi în prezenta cauză,
neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Se observă că autorul excepţiei invocă şi încălcarea dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea
în drepturi, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 - Infăptuirea justiţiei, art. 146
lit. d) privind atribuţiile Curţii Constituţionale, fără a arăta în ce constă
contrarietatea dintre textul de lege criticat şi dispoziţiile din Constituţie.
Curtea constată că prevederile de lege criticate,
instituind o consacrare legală a regimului juridic al nulităţii absolute, prin
legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate de a ataca
hotărârea adunării generale a acţionarilor, atunci când prin aceasta se încalcă
o dispoziţie legală imperativă de interes public, nu contravin sub niciun aspect
dispoziţiilor constituţionale invocate, acesta fiind regimul juridic de drept
comun al nulităţii absolute. Pentru aceleaşi considerente, textul de lege
criticat nu cuprinde prevederi de natură să aducă atingere dispoziţiilor art.
20 din Constituţia României raportat la art. 6 paragraful 1 privind dreptul la
un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv, art. 17
privind interzicerea abuzului de drept şi art. 18 referitor la restrângerile
aduse drepturilor şi libertăţilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steilmann
Bukarest" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.321/3/2003 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu