DECIZIE   Nr. 1284 din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 724 din 29 octombrie 2010

Acsinte Gaspar                      - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -judecator

Petre Lazaroiu                       -judecator

Mircea Ştefan Minea              -judecator

Ion Predescu                         -judecator

Puskas Valentin Zoltan          -judecator

Tudorel Toader                      -judecator

Afrodita Laura Tutunaru         - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Maria Liliana Budarascu în Dosarul nr. 3.482/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penala şi de Gheorghe Constantin în Dosarul nr. 828/42/2009 al Curtii de Apel Ploieşti - Sectia penala şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea, având în vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 140D/2010 şi nr. 893D/2010 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedura civila, nu se opune conexarii dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 893D/2010 la Dosarul nr. 140D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrarile   dosarelor,   constata urmatoarele:

Prin încheierile din 21 octombrie 2009 şi 5 octombrie 2009, pronuntate în dosarele nr. 3.482/90/2009 şi nr. 828/42/2009, Tribunalul Vâlcea - Sectia penala şi Curtea de Apel Ploieşti - Sectia penala şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 141 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala.

Exceptia a fost ridicata, în dosarele de mai sus, de Maria Liliana Budarascu şi Gheorghe Constantin.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prevederile legale mentionate încalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la Egalitatea cetatenilor în fata legii, art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie şi art. 23 referitoare la Libertatea individuala, şi ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi art. 14 referitoare la Interzicerea discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, precum şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 referitoare la Dreptul la doua grade de jurisdictie în materie penala şi art. 1 din Protocolul nr. 12 referitoare la Interzicerea generala a discriminarii, ambele aditionale la Conventie, deoarece lipsa unei cai de atac în cazul respingerii cererii şi posibilitatea exercitarii recursului în cazul în care cererea a fost admisa încalca textele constitutionale invocate, prin aceea ca afecteaza dublul grad de jurisdictie şi „principiul egalitatii armelor" ca o componenta a procesului echitabil în sensul Conventiei şi instituie o discriminare favorabila acuzarii.

Tribunalul Vâlcea - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este întemeiata, deoarece, chiar daca principiul dublului grad de jurisdictie poate comporta în unele cazuri restrângeri, în special în chestiuni ce nu privesc asupra fondului, verificarea legalitatii masurilor luate de o instanta cu privire la libertatea unei persoane, înca prezumate nevinovate, fara îndoiala, trebuie supusa controlului ierarhic jurisdictional.

De asemenea, spre deosebire de prima teza a textului contestat ce ofera inculpatului dreptul la un recurs imediat atunci când se dispune luarea unei masuri preventive, revocarea sau încetarea acesteia sau când se dispune mentinerea masurii, în teza finala a aceluiaşi articol, o încheiere prin care se respingere cererea nu este supusa niciunei cai de atac. O astfel de situatie este de natura a afecta principiul egalitatii armelor, punând procurorul pe o pozitie evident avantajoasa fata de inculpat şi fata de aparare.

Curtea de Apel Ploieşti - Sectia penala şi pentru cauze cu minori şi de familie opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este partial neîntemeiata. Astfel, poate fi supusa unei eventuale discutii doar contrarietatea dispozitiei legale contestate cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale. Analiza ar trebui sa priveasca însa dispozitiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala în integralitatea sa.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Preşedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata şi este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 141 alin. 1 teza ultima, cu denumirea marginala Calea de atac împotriva încheierii pronuntate de instanta în cursul judecatii privind masurile preventive, din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:

Art. 141 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala:

„Incheierea data în prima instanta şi în apel, prin care se dispune luarea unei masuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a masurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune mentinerea arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului sau din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. 156 din 27 februarie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea Constitutionala a respins ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza finala din Codul de procedura penala, statuând ca încheierile, ca specie de hotarâri judecatoreşti pronuntate în cursul procesului, dar prin care nu se solutioneaza fondul cauzei, nu pot fi atacate, de regula, decât odata cu hotarârile judecatoreşti care solutioneaza fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentintele şi deciziile. Stabilind, prin art. 3851 alin. 2 din Codul de procedura penala, ca încheierile pot fi atacate cu recurs numai odata cu sentinta sau cu decizia atacata, legiuitorul a actionat în limitele competentei sale, prevazute de art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (1) din Constitutie. Regula exercitarii cailor de atac împotriva încheierilor numai odata cu hotarârea prin care s-a solutionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfaşurarii procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constitutional, cât şi în Conventia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, care consacra la art. 6 paragraful 1 dreptul oricarei persoane „la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitarii cailor de atac împotriva hotarârilor judecatoreşti, prin care se solutioneaza fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justitie. Faptul ca încheierea prin care se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu este supusa niciunei cai de atac se explica, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o  prelungire abuziva a procesului, iar pe de alta parte, prin aceea ca ea poate fi atacata cu recurs odata cu hotarârea prin care s-a solutionat fondul cauzei.

De altfel, o problema juridica similara, referitoare la faptul ca încheierea de şedinta prin care s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu este supusa separat caii de atac a recursului, ce viza constitutionalitatea art. 141 alin. 1 teza a doua şi a art. 1403 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, a fost tratata de Curte cu ocazia pronuntarii deciziilor nr. 15 din 20 ianuarie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, şi nr. 121 din 1  martie 2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 22 martie 2005.

Aşa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, care sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi pastreaza valabilitatea şi în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Maria Liliana Budarascu în Dosarul nr. 3.482/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penala şi de Gheorghe Constantin în Dosarul nr. 828/42/2009 al Curtii de Apel Ploieşti - Sectia penala şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitiva şi general obligatorie.

Pronuntata în şedinta publica din data de 14 octombrie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru