DECIZIE Nr.
1283 din 25 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991
privind brevetele de inventie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 848 din 17 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991
privind brevetele de invenţie, excepţie ridicată de Dan Grigore în Dosarul nr.
40.024/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal, răspunde autorul excepţiei personal
şi asistat de către avocatul Cătălin Georgescu, cu delegaţie la dosar. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei. In acest
sens, arată că autorul excepţiei a comunicat o adresă prin care solicită Curţii
Constituţionale să ia în considerare, la soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate, atât prevederile Legii nr. 214/2008 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate
industrială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 28 octombrie 2008, care
intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării, respectiv la data de 27
noiembrie 2008, cât şi dispoziţiile Directivei 2004/48/CE a Parlamentului
European şi Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul autorului excepţiei invocă, în completarea
notelor scrise depuse la dosar în susţinerea criticilor de
neconstituţionalitate, principiul aplicării directe a dreptului comunitar,
principiul egalităţii de tratament, al siguranţei juridice şi protecţiei
legitime şi principiul proporţionalităţii, acest din urmă principiu fiind
calificat de către acesta ca fiind principiu al dreptului comunitar şi
constituţional, deopotrivă. Subliniază faptul că textul de lege criticat este
contrar principiului proporţionalităţii, consacrat constituţional în art. 53
alin. (2) din Legea fundamentală, şi solicită Curţii Constituţionale să se
pronunţe asupra acestui aspect, arătând că, prin aceasta, Curtea nu se
transformă în legiSIator
pozitiv. Totodată, susţine aplicarea cu prioritate a prevederilor din dreptul
comunitar în materie, în temeiul principiului aplicării directe a acestuia,
considerând că acest principiu este opozabil deopotrivă atât judecătorului de drept comun, cât şi judecătorului
constituţional, având în vedere dispoziţiile consituţionale ale art. 20
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea,
invocă încălcarea dispoziţiilor Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European
şi Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală,
care, în art. 1, prevede domeniul de reglementare, respectiv măsurile,
procedurile şi mijloacele de reparaţie necesare pentru a asigura respectarea
drepturilor de proprietate intelectuală, iar în art. 3 stabileşte obligaţia
statelor membre de a reglementa măsuri, proceduri şi mijloace de reparaţie
corecte şi echitabile, care să nu fie complicate în mod inutil sau
costisitoare, ori să presupună termene nerezonabile sau să atragă întârzieri
nejustificate, pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate
intelectuală. In acelaşi mod, invocă şi prevederile Legii nr. 214/2008 pentru
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea
respectării drepturilor de proprietate industrială, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 28 octombrie 2008, care intră în vigoare la 30 de zile
de la data publicării, respectiv la data de 27 noiembrie 2008, şi arată că
acest act normativ reglementează în mod echitabil şi adecvat măsuri de
respectare a drepturilor de proprietate intelectuală. Susţine că, de vreme ce
actul normativ menţionat intră în vigoare la o dată ulterioară pronunţării
deciziei Curţii în prezenta speţă, subzistă contrarietatea textului de lege
criticat în raport cu principiul proporţionalităţii. Totodată, invocă practica
instanţelor judecătoreşti, inclusiv a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
potrivit căreia acţiunea privind drepturile băneşti cuvenite inventatorilor
pentru invenţiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate
până la data intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991, trebuie introdusă în
termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, în caz contrar operând
prescripţia dreptului material la acţiune. Din această perspectivă, arată că
critica de neconstituţionalitate priveşte atât o problemă de aplicare a legii,
cât şi o problemă de inechitate şi neconstituţionalitate a acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens,
arată că prevederile de lege criticate trebuie analizate raportat la
dispoziţiile Constituţiei, iar nu raportat la dispoziţiile unei legi care
urmează să intre în vigoare. Totodată, precizează că principiile invocate de
către autor, respectiv principiul aplicării directe a normelor comunitare, se
adresează instanţelor judecătoreşti, iar nu instanţei de contencios
constituţional. Cu privire la critica de neconstituţionalitate privind
încălcarea dispoziţiilor art. 16, 20, 44 şi 53 din Legea fundamentală,
consideră că aceasta este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14
februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 40.024/3/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991
privind brevetele de invenţie. Excepţia a fost ridicată de Dan Grigore
într-o cauză civilă având ca obiect un brevet de invenţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că textul de lege criticat este contrar
dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât acesta „nu instituie proceduri
şi garanţii adecvate care să recunoască, să garanteze şi să protejeze dreptul
de proprietate intelectuală, inclusiv drepturile inventatorilor, născute în
temeiul Legii nr. 62/1974". Susţine că se creează o discriminare faţă de
inventatorii ale căror drepturi rezultă din invenţiile brevetate potrivit Legii nr. 64/1991 şi „care se bucură de
recunoaşterea drepturilor lor pe toată durata de protecţie acordată prin
brevet".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestui
punct de vedere arată că, potrivit reglementării criticate, este recunoscută
creanţa pe care o are inventatorul nerecompensat sau parţial recompensat. Ca
atare, posibilitatea negocierii acestei creanţe, pornindu-se de la drepturile
cuvenite potrivit legiSIaţiei
anterioare, nu are caracter discriminatoriu. Totodată, apreciază că motivul de
neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege ca atare, ci
interpretarea şi aplicarea dată acestuia, chestiune care, potrivit art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios
constituţional.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 sunt constituţionale,
nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.
Totodată, apreciază că motivele invocate privesc, în
esenţă, modul de interpretare şi de aplicare a legii de către instanţele de
judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 71 alin. 3 din Legea nr.
64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 541
din 8 august 2007, având următorul conţinut: „Drepturile
băneşti cuvenite inventatorilor pentru
invenţiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la
data intrării în vigoare a prezentei legi se vor negocia între inventator şi
unitatea care a aplicat invenţia. In aceste cazuri, negocierea va începe de la
drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea
aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet. In cazul neînţelegerii
între părţi, drepturile băneşti se vor stabili potrivit prevederilor art.
63."
Autorul excepţiei invocă
încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea
în drepturi a cetăţenilor, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 relative la accesul liber
la justiţie, ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate
şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine şi
dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că textul de lege criticat se referă la drepturile patrimoniale ale
inventatorilor, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării
în vigoarea a Legii nr. 64/1991, pentru invenţiile brevetate sub vechea
reglementare, aplicate de către titular, şi care urmează a se stabili prin negociere între inventator şi
unitatea care a aplicat invenţia.
Analizând motivele de neconstituţionalitate potrivit
cărora textul de lege criticat „nu instituie proceduri şi garanţii adecvate
care să recunoască, să garanteze şi să protejeze dreptul de proprietate
intelectuală, inclusiv drepturile inventatorilor, născute în temeiul Legii nr.
62/1974", Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, Curtea observă că textul de lege criticat are
drept scop tocmai recompensarea integrală a inventatorilor pentru invenţiile
create şi realizate în condiţiile legiSIaţiei anterioare, preluate prin efectul cesiunii legale de către
unităţile economice la care îşi desfăşurau activitatea şi care au fost parţial
recompensate sau chiar nerecompensate până la data intrării în vigoarea a Legii
nr. 64/1991. Se prevede, astfel, că „drepturile băneşti cuvenite
inventatorilor" urmează a se stabili între inventator şi unitatea care a
aplicat invenţia - titulara brevetului - prin negociere, care va începe de la
drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea
aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet, respectiv Legea nr. 62/1974.
Potrivit acestui din urmă act normativ, „autorii invenţiilor" aplicate în
economia naţională erau recompensaţi material „în funcţie de avantajele
economice şi sociale postcalculate", recompensa bănească anuală putându-se stabili „până la nivelul
de trei ori retribuţia tarifară lunară a funcţiei de cercetător ştiinţific
principal din ramura respectivă", iar plata ei se făcea numai pe
perioada în care invenţia se aplica efectiv. O prevedere similară se regăseşte
şi în art. 36 din Legea nr. 64/1991, potrivit căreia „drepturile
patrimoniale se stabilesc în funcţie de efectele economice şi/sau sociale
rezultate din exploatarea brevetului sau în funcţie de aportul economic al
invenţiei" pentru perioada de exploatare a
acesteia.
Având în vedere toate acestea, Curtea reţine că
prevederile criticate dau expresie tocmai principiului constituţional al
garantării dreptului de proprietate, prin ocrotirea drepturilor patrimoniale
ale inventatorilor, „autori ai invenţiilor" brevetate şi aplicate sub
imperiul Legii nr. 62/1974.
Referitor la susţinerea autorului excepţiei, în sensul
că prevederile criticate sunt contrare regulii proporţionalităţii, consacrată
de dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că
verificarea proporţionalităţii aparţine competenţei sale de control atâta timp
cât restrângerea are ca obiect exerciţiul unor drepturi sau libertăţi
cetăţeneşti, restrângere neconstatată în prezenta cauză. Principiul
proporţionalităţii, potrivit dispoziţiilor constituţionale menţionate, are
următorul conţinut: „Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară
într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a
determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere
existenţei dreptului sau a libertăţii". Or,
textul de lege criticat nu dispune restrângerea exerciţiului unor drepturi
fundamentale ale cetăţeanului, ci recompensarea integrală a inventatorilor
pentru invenţiile create şi realizate în condiţiile legiSIaţiei anterioare, preluate prin efectul
cesiunii legale de către unităţile economice la care îşi desfăşurau activitatea
şi care au fost parţial recompensate sau chiar nerecompensate până la data
intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991.
Totodată, Curtea constată că această soluţie a legiuitorului
nu contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, dat fiind că reglementarea criticată se aplică în mod
egal tuturor persoanelor vizate de norma legală, fără nicio discriminare pe
criterii arbitrare. Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenţa sa, în
acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), că
violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se
aplică un tratament diferenţiat unor situaţii care, în funcţie de scopul
urmărit, nu sunt diferite, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.
Textul de lege criticat nu face decât să recunoască creanţa inventatorului
nerecompensat sau parţial recompensat, creanţă născută sub imperiul
reglementării anterioare, iar cerinţa reevaluării creanţei prin negociere este
cu totul justificată pentru a respecta principiul egalităţii între inventatori,
altminteri s-ar crea o diferenţă nejustificată între aceştia, cu caracter
discriminatoriu faţă de inventatorii nerecompensaţi, contrar principiului
egalităţii cetăţenilor în faţa legii, instituit de art. 16 alin. (1) din
Constituţie.
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale
ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi a prevederilor art. 6
referitoare la dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că nici
acestea nu pot fi primite. Textul de lege criticat, în teza finală, prevede expres
faptul că, în cazul neînţelegerii între părţi în cadrul negocierilor,
drepturile băneşti se vor stabili potrivit prevederilor art. 63 din Legea nr.
64/1991, respectiv de către instanţele judecătoreşti competente, în cadrul
procesului părţile beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil.
In fine, Curtea constată că invocarea unor dispoziţii
dintr-un act normativ care nu a intrat, încă, în vigoare nu poate fi primită,
deoarece controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc numai prin raportare
la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România
este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legiSIaţia internă.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de
invenţie, excepţie ridicată de Dan Grigore în Dosarul nr. 40.024/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu