DECIZIE Nr.
1278 din 12 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II si IV din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, precum si a ordonantei
de urgenta în ansamblul sau
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 808 din 3 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Kâroly - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II şi IV din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, excepţie ridicată de Valentin Gruber în Dosarul nr. 4.898/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că la
dosarul cauzei autorul excepţiei a depus concluzii scrise de admitere a
acesteia, solicitând în acelaşi timp ca instanţa constituţională să îşi extindă
controlul şi cu privire la dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 şi să constate
şi neconstituţionalitatea acestora.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţii prezente, care susţine că adoptarea ordonanţei de urgenţă
criticate nu a fost făcută cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituţie şi
că stabilirea datei de 1 ianuarie 2010 de la care se vor face recalculările
prevăzute de Legea nr. 218/2008 este una aleatorie. Mai mult, se arată că Legea
nr. 218/2008 a fost chiar în vigoare timp de o lună până ca aplicarea ei să fie
suspendată. In fine, se arată că sunt încălcate şi prevederile art. 1 alin. (4)
din Constituţie referitoare la separaţia puterilor în stat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
atât a cererii de extindere a controlului de constituţionalitate, cât şi a
excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că textul criticat nu prezintă
probleme de constituţionalitate, ci reprezintă o măsură de politică economică
şi fiscală a statului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.898/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia conflicte de muncă
şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru
modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte
drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată
de Valentin Gruber într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de
pensionare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
209/2008 face mai degrabă referire la o chestiune ce ţine de aplicarea legilor
în timp, ceea ce nu echivalează însă cu existenţa unei situaţii extraordinare.
Se arată că Guvernul invocă un conflict imaginar de legi pentru a proroga aplicarea prevederilor art. 1651 din Legea nr. 19/2000. Se mai susţine că motivarea Guvernului în
privinţa existenţei situaţiei extraordinare nu subzistă cu privire la celelalte
articole ale ordonanţei de urgenţă, întrucât în legătură cu acestea nu există
niciun conflict de legi în timp.
Se consideră că legiuitorul delegat, modificând o
soluţie legislativă adoptată prin lege de către Parlament, a încălcat
principiul separaţiei puterilor în stat. Totodată, ordonanţa de urgenţă
criticată încalcă art. 16 din Constituţie, întrucât, prin amânarea aplicării
prevederilor Legii nr. 218/2008, perpetuează nerecunoaşterea vechimii
suplimentare în muncă acordate pentru perioadele lucrate în grupele I şi II de
muncă.
In fine, este invocată jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, prin care s-a
statuat că dificultăţile financiare ale statului nu pot justifica încălcarea
drepturilor fundamentale.
Printr-un înscris înregistrat la Curtea Constituţională sub nr. 5.192 din 26 aprilie 2010, autorul
excepţiei reiterează, în esenţă, motivarea excepţiei sale şi cu privire la art.
V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, prin care de asemenea a
fost prorogat termenul de intrare în vigoare a art. 1651
din Legea nr. 19/2000.
Tribunalul Bucureşti - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. II şi IV din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 826 din 9 decembrie 2008, astfel cum a fost modificată
şi completă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele
măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009. Totodată,
din motivarea excepţiei reiese că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
209/2008 este criticată în ansamblul său, astfel încât obiectul excepţiei îl
vor constitui atât dispoziţiile art. II şi IV din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 209/2008, cât şi ordonanţa de urgenţă în ansamblul său. De asemenea,
Curtea urmează să aibă în vedere dispoziţiile art. II
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 aşa
cum au fost modificate prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, fără a realiza
astfel o extindere a controlului de constituţionalitate. In aceste condiţii,
dispoziţiile legale criticate punctual au următorul cuprins:
- Art. II: „(1) Prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare,
astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică
începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenţei dintre punctajul
mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr.
218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările
ulterioare, şi cel acordat conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii
şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
(2) Punctajul mediu
anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu
anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010.
(3) In situaţia în care cuantumul pensiei aferent
punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (2) este
mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menţine cuantumul cuvenit ori
aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul
prevăzute de lege, se va obţine un cuantum al pensiei mai mare.
(4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) se acordă
beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.";
- Art. IV: „Pe data intrării
în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. I din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, şi art. II din Legea nr. 218/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii
şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie
2008."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi şi art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă.
Totodată, se consideră că sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea
constată următoarele:
I. Astfel cum reiese din
expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, aceasta
a fost adoptată, în principal, pentru a asigura o unitate de reglementare în
ceea ce priveşte situaţia
persoanelor care au desfăşurat activităţi încadrate în grupele I şi II de muncă înainte de data de 1 aprilie 2001. Astfel, situaţia
acestor persoane a fost reglementată atât prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cât şi prin Legea nr.
218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ceea ce echivalează cu
existenţa paralelă a două acte normative care au conţinuturi diferite cu
privire la aceeaşi problematică.
Emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
209/2008 poate fi catalogată ca fiind făcută în condiţiile existenţei unei
situaţii extraordinare atât prin prisma existenţei unui conflict de legi şi
reglementări, cu efecte dezastruoase cu privire la cuantumul pensiei
persoanelor îndreptăţite, cât şi prin prisma evitării eventualelor
disfuncţionalităţi sistemice ce ar putea să apară tocmai prin conflictul de
reglementări existent.
Susţinerea autorului excepţiei, în sensul că odată cu
adoptarea Legii nr. 218/2008 s-ar fi abrogat implicit prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi că astfel nu era necesară emiterea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, sunt inexacte, întrucât
eşalonarea operată prin art. III al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
100/2008 ar fi rămas în continuare în vigoare, ceea ce ar fi dus la situaţia ca
persoanele vizate prin aceste măsuri să fie îndrituite atât la aplicarea
eşalonată a măsurilor de recalculare prevăzute de această ordonanţă de urgenţă,
măsuri care au fost abrogate, cât şi la recalcularea prevăzută de Legea nr.
218/2008.
Prin urmare, era nevoie de o intervenţie energică a
Guvernului prin care să regleze aceste disfuncţionalităţi majore existente
într-un domeniu atât de sensibil cum este cel al pensiilor.
Prin prisma celor de mai sus, Curtea
constată că legiuitorul delegat a respectat exigenţele art. 115 alin. (4) din
Constituţie.
II. Singura noutate pe care o aduce art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 faţă de Legea
nr. 218/2008, prin abrogările operate, este eliminarea obligaţiei recalculării
pensiilor de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări
Sociale începând cu 1 ianuarie 2009. Abrogându-se textul art. II din Legea nr.
218/2008, recalcularea pensiilor potrivit art. 1651 din Legea nr. 19/2000, cu modificările
operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, se va face,
potrivit art. II alin. (4) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, începând cu luna ianuarie 2010,
termen prorogat ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009,
până în luna ianuarie 2011.
Nu se poate susţine că art. II şi IV din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 ar fi discriminatorii în sensul că
perpetuează existenţa unei stări de inegalitate, legiuitorul fiind suveran să
decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii. Desigur,
prorogarea repetată a intrării în vigoare a prevederilor art. 1651 din Legea nr. 19/2000 nu este de
dorit, întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esenţa dreptului la pensie,
ceea ce este inadmisibil.
In fine, art. 6 paragraful 1 din Convenţie invocat în
susţinerea excepţiei nu are incidenţă în cauză; mai mult Hotărârea din 7 mai
2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, se referă la întârzierea executării unei hotărâri judecătoreşti din
cauza dificultăţilor financiare ale statului, şi nu la posibilitatea
legiuitorului de a proroga intrarea în vigoare a unei reglementări legale
datorită dificultăţilor sale financiare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii si alte drepturi de asigurări sociale, precum şi a ordonanţei de urgenţă
în ansamblul său, excepţie ridicată de Valentin Gruberîn Dosarul nr.
4.898/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly