DECIZIE Nr.
1276 din 25 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 873 din 23 decembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal,
excepţie ridicată de Eduard Pohrib în Dosarul nr. 418/221/2006 al Curţii de
Apel Alba-Iulia - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, referindu-se la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 418/221/2006, Curtea de Apel
Alba-Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Eduard Pohrib.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate nesocotesc libertatea
comerţului, libertatea contractuală şi, în acelaşi timp, stabilesc o sancţiune
penală în condiţiile în care eroarea contractuală sau neîndeplinirea unei
obligaţii contractuale nu poate fi sancţionată decât în materie civilă.
Curtea de Apel Alba-Iulia - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece scopul incriminării faptei de înşelăciune este acela de a-i proteja pe
cei ce îşi exercită cu bună-credinţă drepturile şi libertăţile economice,
comerciale, inclusiv pe cele contractuale, iar modalitatea de incriminare a
faptelor exclude confundarea lor cu o simplă neexecutare a unor obligaţii
contractuale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că normele criticate sunt în concordanţă cu normele constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, cu denumirea
marginală Inşelăciunea, care au următorul conţinut: „Inducerea sau
menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui
contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi
încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru
valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta
de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice
trasului de a plăti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arătat în
alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută în alin. 2."
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se
susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale
ale art. 11 -Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale
privind drepturile omului, art. 45 - Libertatea economică, art. 135 alin.
(2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului. Se
mai invocă şi art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la
interzicerea privării de libertate pentru datorii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din
Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin
raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi
în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr.
215 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, Decizia nr.
348 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 10 mai 2006, şi
Decizia nr. 938 din 23 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 722
din 24 octombrie 2008, Curtea Constituţională a respins excepţia de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de
Eduard Pohribîn Dosarul nr. 418/221/2006 al Curţii de Apel Alba-Iulia -Secţia
penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta