DECIZIE Nr.
1276 din 8 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 730 din 28 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Adrian Rada în Dosarul nr.
14.857/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 14.857/281/2008, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie invocată de Adrian Rada.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece permite stabilirea culpei persoanei contraveniente
prin simpla constatare a unui agent de poliţie, fără nicio posibilitate de
apărare şi cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, respectiv a accesului la un
judecător independent şi imparţial care să judece în contradictoriu, înainte de
stabilirea sancţiunii, dacă fapta există şi obligă la aplicarea unei sancţiuni.
Judecătoria Ploieşti apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In opinia instanţei,
prin dispoziţiile pe care le cuprinde, textul criticat detaliază în concret
elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină procesul-verbal de
constatare a contravenţiei. Persoana împotriva căreia s-a întocmit
procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusă în faţa unui verdict
definitiv de vinovăţie şi de răspundere, ci doar în faţa unui act administrativ
de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de
atac prevăzute de lege.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de
autorul excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale
în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, având
următorul cuprins:
- Art. 16: „(l)Procesul-verbal de constatare a
contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat;
numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul
constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric
personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei
contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită,
precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii
faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului
normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea
societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea
unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a
jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o
asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care
se depune plângerea.
(11) In cazul contravenienţilor cetăţeni
străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în
străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi
numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat,
data eliberării acestuia şi statul emitent.
(2) Abrogat
(3) Abrogat
(4) Abrogat
(5) In cazul în care contravenientul este minor
procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau
ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.
(6) In situaţia în care contravenientul este
persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la
denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul
fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o
reprezintă.
(7) In momentul încheierii procesului-verbal
agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului
dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare.
Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte
menţiuni», sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal."
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 20 şi 23 din Constituţie, respectiv ale art. 6
paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, care consacră prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor aceluiaşi text de lege, în raport cu critici
similare, statuând că nu încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumţia de
nevinovăţie şi nici dreptul la apărare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia
nr. 338 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, şi Decizia
nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 425 din 17 iunie 2003, ale căror considerente sunt valabile şi în prezenta
cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Adrian Rada în Dosarul nr.
14.857/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta