DECIZIE Nr.
1275 din 8 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 331, art. 361 alin. 1 lit. a) si
art. 385 6 alin. 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 10 noiembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331, art. 361 alin. 1 lit. a) şi
art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Elena Neculai în Dosarul nr. 9.410.1/55/2007 al Tribunalului Arad - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.410.1/55/2007, Tribunalul Arad - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 331, art. 361 alin. 1 lit. a) şi art. 3856 alin. 3 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Elena Neculai.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale,
deoarece interzic exercitarea apelului ca şi cale de atac ordinară, încălcând
astfel „dreptul constituţional de a accesa toate căile de atac". In ceea
ce priveşte art. 331 din Codul de procedură penală, se arată că este
neconstituţional, deoarece lasă la latitudinea judecătorului să admită sau nu
un mijloc de probă. Se consideră că probele propuse înaintea judecătorului
trebuie în mod obligatoriu să fie acceptate de instanţă pentru aflarea
adevărului şi pentru a permite părţii să îşi prezinte proba aşa cum a
solicitat-o.
Tribunalul Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Arată că accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil nu presupun accesul la toate gradele
de jurisdicţie şi obligativitatea parcurgerii unui număr de trei grade de
jurisdicţie în materie penală, legiuitorul având dreptul ca prin legi speciale
să stabilească căile de atac şi condiţiile în care pot fi exercitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 331,
art. 361 alin. 1 lit. a) şi art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură
penală.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 331: „Dacă din cercetarea judecătorească
rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară
administrarea unor probe noi, instanţa dispune fie judecarea cauzei în
continuare, fie amânarea ei.";
- Art. 361 alin. 1 lit. a): „Sentinţele pot fi
atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [... ] a) sentinţele privind
infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate.";
-Art. 3856 alin. 3: „Recursul declarat
împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu
este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 3859, iar
instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate
de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21-Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul
la apărare, art. 124 - Infăptuirea justiţiei şi ale art. 129 - Folosirea
căilor de atac. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 2 din Protocolul
nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind dublul grad de jurisdicţie în materie penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
Contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile
art. 331 din Codul de procedură penală dau expresie dreptului părţilor la un
proces echitabil. Astfel, pentru a contribui la soluţionarea cauzei şi la
realizarea scopului procesului penal, probele propuse de părţi trebuie să fie concludente
şi utile. Administrarea de probe care nu au niciun efect asupra soluţionării
cauzei, ori pentru dovedirea unor aspecte asupra cărora organele judiciare s-au
edificat deja, nu ar conduce decât la tergiversarea soluţionării cauzei.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit.
a) din Codul de procedură penală, acestea sunt în concordanţă cu prevederile
art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, care dau în competenţa
exclusivă a legiuitorului stabilirea competenţei, a procedurii de judecată şi a
căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, precum şi cu cele ale art.
2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale privind dublul grad de jurisdicţie în
materie penală.
Tot astfel, prevederile art. 3856 alin. 3
din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dreptului la un proces
echitabil, Curtea reţinând în acest sens în jurisprudenţa sa următoarele:
„faptul de a nu putea folosi [...] calea de atac a apelului nu afectează
drepturile procesuale [...], având în vedere dispoziţiile art. 3856
alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd că recursul, în acest caz,
nu se limitează la motivele de casare enumerate de art. 3859 din
Codul de procedură penală, iar instanţa este obligată să examineze întreaga
cauză sub toate aspectele" (Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003).
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 331, art. 361 alin. 1 lit. a) şi art. 3856 alin. 3 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Elena Neculai în Dosarul nr.
9.410.1/55/2007 al Tribunalului Arad - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta