Decizia Nr.1269 din 27.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 3.269/89/2010 şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 538D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 562D/2011, 563D/2011, 621D/2011, 895D/2011-900D/2011, 996D/2011-1.000D/2011, 1.003D/2011, 1.004D/2011, 1.006D/2011-1.008D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. 3.265/89/2010, 3.267/89/2010, 7.703/99/2010, 3.755/89/2010, 8.090/99/2010*, 8.042/99/2010*, 8.072/99/2010*, 8.078/99/2010*, 8.053/99/2010*, 8.071/99/2010*, 8.068/99/2010*, 8.046/99/2010*, 8.073/99/2010*, 8.062/99/2010*, 8.083/99/2010*, 8.057/99/2010, 8.040/99/2010*, 8.080/99/2010* şi 8.069/99/2010**.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra înscrisurilor depuse în dosarele nr. 563D/2011, 896D/2011, 898D/2011, 900D/2011, 996D/2011, 1.000D/2011, 1.003D/2011, 1.004D/2011, 1.006D/2011 şi 1.007D/2011 de părţile Ilinca Torcescu, Ana Enache, Cătălina Antonescu, Ivona Letiţia Panican, Maria Caraiman, Paraschiva Buznosu, Lola Bialus, Jana Tanasievici, Eogenia Luca şi Natalia Butnaru prin care se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 538D/2011, 562D/2011, 563D/2011, 621D/2011, 895D/2011-900D/2011, 996D/2011-1.000D/2011, 1.003D/2011, 1.004D/2011, 1.006D/2011-1.008D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 562D/2011, 563D/2011, 621D/2011, 895D/2011-900D/2011, 996D/2011-1.000D/2011, 1.003D/2011, 1.004D/2011, 1.006D/2011-1.008D/2011 la Dosarul nr. 538D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.269/89/2010, încheierile din 18 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.265/89/2010 şi nr. 3.267/89/2010, Încheierea din 29 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.703/99/2010, încheierile din 28 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.755/89/2010, nr. 8.042/99/2010*, nr. 8.072/99/2010*, nr. 8.078/99/2010*, nr. 8.053/99/2010* şi 8.062/99/2010*, încheierile din 1 iulie 2011, pronunţate în dosarele nr. 8.071/99/2010*, nr. 8.068/99/2010*, nr. 8.046/99/2010* şi nr. 8.073/99/2010*, încheierile din 5 iulie 2011, pronunţate în dosarele nr. 8.090/99/2010* şi nr. 8.069/99/2010**, şi încheierile din 15 iulie 2011, pronunţate în dosarele nr. 8.083/99/2010*, nr. 8.057/99/2010, nr. 8.040/99/2010* şi nr. 8.080/99/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată cu prilejul soluţionării unor cauze având ca obiect drepturi de asigurări sociale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale arată, în esenţă, că dreptul la pensie constituie un „bun“ în sensul arătat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, astfel că se bucură de protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, recalcularea, prin reducerea substanţială a pensiilor ocupaţionale, chiar dacă operează pentru viitor, constituie o încălcare a dreptului de proprietate ce are semnificaţia exproprierii. De asemenea, arată că art. 47 alin. (2) din Constituţie nu distinge între pensia contributivă şi cea necontributivă, ceea ce conduce la concluzia că pensia stabilită printr-o lege în vigoare la data deschiderii drepturilor la pensie reprezintă un drept constituţional, iar cuantumul său nu poate fi diminuat printr-o lege ulterioară. Dispoziţiile de lege criticate însă au semnificaţia nerecunoaşterii de către stat a principiilor prevăzute anterior, care au stat la baza calculării pensiilor ocupaţionale, ceea ce afectează stabilitatea circuitului civil şi aduce atingere drepturilor câştigate. Mai mult, se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât din cuprinsul expunerii de motive a Legii nr. 119/2010 nu rezultă nici că măsurile bugetare se impun şi nici faptul că acestea ar fi proporţionale cu situaţia care le-a determinat. În plus, restrângerea dreptului la pensie nu are un caracter temporar. În sfârşit, susţine că interesul public urmărit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcă principiul proporţionalităţii, consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de Constituţie, prin aceea că rupe justul echilibru ce trebuie păstrat între protecţia proprietăţii şi cerinţele interesului general prin privarea de dreptul de a beneficia de pensie în cuantumul garantat de dispoziţiile art. 68 alin. (2) şi (7) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 1 lit. c): „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...] c)pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.“;– Art. 2: „(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.“;– Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.“;– Art. 4: „(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează: a)într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b); b)într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h). (2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.“;– Art. 5: „(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.(3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.“;– Art. 12: „Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege.“Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, invocă cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 30 mai 2000, pronunţată în Cauza Carbonara şi Ventura contra Italiei, Hotărârea din 22 martie 2001, pronunţată în Cauza Streletz, Kessler şi Krenz contra Germaniei, Hotărârea din 18 iunie 1971, pronunţată în Cauza De Wilde, Ooms şi Versyp contra Belgiei, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Gaygusuz contra Austriei, Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Buchen contra Cehiei, Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunţată în Cauza Stec şi alţii contra Regatului Unit, Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunţată în Cauza Muller contra Austriei, Hotărârea din 18 noiembrie 2004, pronunţată în Cauza Pravednaya contra Austriei, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza Pressos Compania Naviera SA şi alţii contra Belgiei şi Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva contra Letoniei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi cu argumente identice celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că „pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială“. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, „ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia“. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială „nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita“. Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii“. Analizând conformitatea prevederilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie raportate la dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, că „aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat“. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. 3.269/89/2010, 3.265/89/2010, 3.267/89/2010, 7.703/99/2010, 3.755/89/2010, 8.090/99/2010*, 8.042/99/2010*, 8.072/99/2010*, 8.078/99/2010*, 8.053/99/2010*, 8.071/99/2010*, 8.068/99/2010*, 8.046/99/2010*, 8.073/99/2010*, 8.062/99/2010*, 8.083/99/2010*, 8.057/99/2010, 8.040/99/2010*, 8.080/99/2010* şi 8.069/99/2010**. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea