DECIZIE   Nr. 1260 din 8 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 763 din 9 noiembrie 2009

Ioan Vida                                       - preşedinte

Nicolae Cochinescu                      -judecător

Aspazia Cojocaru                          -judecător

Acsinte Gaspar                             -judecător

Petre Lăzăroiu                               -judecător

Ion Predescu                                 -judecător

Puskas Valentin Zoltan                  -judecător

Tudorel Toader                              -judecător

Augustin Zegrean                          -judecător

Simona Ricu                                  - procuror

Valentina Bărbăţeanu                    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Bozovici în Dosarul său nr. 3.085/290/2008.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aspectele evidenţiate în motivarea acesteia reprezintă probleme ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 24 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.085/290/2008, Judecătoria Bozovici a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de instanţă, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât permite ca martorul care semnează procesul-verbal de afişare a procesului-verbal de contravenţie să facă parte din instituţia care procedează la afişare, instituţie din care face parte şi agentul constatator şi care ulterior figurează ca parte adversă în procesul pe care îl declanşează contravenientul căruia i s-a comunicat procesul-verbal prin această modalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Consideră că acestea nu îngrădesc accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât art. 31 din ordonanţă recunoaşte oricărei persoane, identificată ca autor al unei contravenţii şi sancţionată ca atare printr-un proces-verbal încheiat de organul competent, posibilitatea de a se plânge împotriva acestuia instanţei judecătoreşti, declanşând în acest mod faza judiciară a acţiunii administrative, în care beneficiază de toate garanţiile care condiţionează dreptul la un proces echitabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere a Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care au următorul conţinut:

- Art. 27: „Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor."

In opinia instanţei de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, sunt încălcate prevederile din Legea fundamentală cuprinse la art. 21 -„Accesul liber la justiţie" şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că instanţa care a ridicat din oficiu excepţia îşi argumentează critica de neconstituţionalitate prin referire la o situaţie particulară ce poate apărea în practică, individualizându-şi motivarea excepţiei pe speţa concretă ce constituie obiectul litigiului aflat pe rolul său. Astfel, are în vedere situaţia martorului care este salariat al instituţiei care a procedat la afişarea procesului-verbal de contravenţie, asupra căruia planează o suspiciune generată de posibilul interes pe care acesta îl are în cauză, ca urmare a faptului că o parte din suma reprezentând cuantumul amenzii contravenţionale se face venit la bugetul instituţiei din care face parte, buget din care este şi el plătit.

Aceasta nu reprezintă însă o problemă de constituţionalitate, ci o chestiune de apreciere a circumstanţelor concrete ce conturează fondul litigiului, instanţei înseşi revenindu-i competenţa de a stabili dacă şi în ce măsură martorul respectiv este credibil şi dacă, în consecinţă, au fost întrunite, în speţă, condiţiile prevăzute de lege în ceea ce priveşte operaţiunea de afişare, ca etapă în soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare, stabilire şi sancţionare a contravenţiei.

De altfel, prin Decizia nr. 467 din 6 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 28 iunie 2006, Curtea a reţinut că afişarea, ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, satisface pe deplin cerinţele procedurale care să asigure contravenientului exercitarea atât a dreptului de acces liber la justiţie, cât şi a dreptului de apărare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Bozovici în Dosarul său nr. 3.085/290/2008.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu