DECIZIE   Nr. 123 din 25 aprilie 2001

cu privire la constitutionalitatea Legii bugetului de stat pe anul 2001

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 292 din  4 iunie 2001

    1. Curtea Constitutionala a fost sesizata, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, in vederea declansarii controlului de constitutionalitate asupra Legii bugetului de stat pe anul 2001*), de un grup de 53 de deputati, si anume:
    Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Victor Babiuc, Cornel Boiangiu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Nicolae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Ion Mogos, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica, Radu Stroe, Gheorghe Albu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Gheorghe-Liviu Negoita, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Romeo-Marius Raicu, Alexandru Sassu, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Paula Maria Ivanescu, Alexandru-Liviu Mera, Nicolae Nan, Alexandru Peres si Mihai Stanisoara.
------------
    *) Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 214 din 26 aprilie 2001.

    Sesizarea a fost trimisa Curtii Constitutionale prin Adresa nr. XIV/341 din 17 aprilie 2001 a Secretariatului general al Camerei Deputatilor si a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 1.357 din 17 aprilie 2001, formand obiectul Dosarului nr. 161A/2001.
    Prin sesizare se sustine neconstitutionalitatea Legii bugetului de stat pe anul 2001 sub doua aspecte: un aspect formal, referitor la nerespectarea dispozitiilor constitutionale privind legiferarea, si un aspect referitor la fondul reglementarii, si anume neconstitutionalitatea prevederilor art. 11 alin. (3), art. 30 alin. (4), art. 34 si ale anexei nr. 9a), art. 41, art. 42 alin. (1) si ale art. 43 din lege.
    In legatura cu primul aspect autorii sesizarii sustin ca Legea bugetului de stat pe anul 2001, in ansamblu, este neconstitutionala, intrucat a fost adoptata cu incalcarea dispozitiilor art. 62 alin. (1) din Constitutie potrivit carora "Camera Deputatilor si Senatul lucreaza in sedinte separate si in sedinte comune. In sedintele comune, lucrarile se desfasoara potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor", fara a se arata insa in mod concret in ce consta aceasta incalcare. In schimb, sunt invocate prevederi ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, care nu au fost respectate cu prilejul dezbaterii proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2001. Astfel sunt invocate prevederile art. 21 alin. 4 privind obligatia presedintelui care conduce sedinta comuna de a preciza daca este intrunit cvorumul legal, prevederile art. 22, care stabilesc dreptul presedintilor grupurilor parlamentare de a solicita verificarea intrunirii cvorumului, prevederile art. 23, referitoare la obligatia conducatorului sedintei comune de a veghea la respectarea regulamentului, prevederile art. 39, potrivit carora la sedintele comune in care se adopta legi, hotarari sau motiuni este obligatorie prezenta a cel putin jumatate plus unul din numarul membrilor care compun cele doua Camere ale Parlamentului, si prevederile art. 52, conform carora amendamentele si articolele se pot adopta numai cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenti la sedinta. In sensul acestor sustineri se fac trimiteri la stenogramele sedintelor din 10 si 11 aprilie 2001, din care rezulta ca "Presedintele sedintei comune a anuntat prezenta in sala a 383 deputati si senatori din numarul total de 485", ca nu s-a verificat "in permanenta" cvorumul legal, ca s-au anuntat numai abtinerile si voturile "contra", fara a se numara si voturile "pentru", anuntandu-se ca amendamentul ori articolul s-a adoptat "cu mare majoritate", precum si ca la votarea art. 50 din proiectul de lege s-a anuntat un numar de 140 voturi "pentru", numar ce este insuficient in cazul prezentei a 383 parlamentari.
    Autorii sesizarii sustin, de asemenea, ca "pe fondul reglementarii" prevederile art. 11 alin. (3), art. 34 si ale anexei nr. 9a), art. 41, art. 42 alin. (1) si ale art. 43 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 contravin "dispozitiilor art. 123 alin. (1) si (2), art. 125 alin. (1), art. 143 si art. 79 alin. (1) si (2), art. 137 alin. (1) si art. 136 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 alin. (3) din Constitutia Romaniei, precum si celor ale art. 6 pct. 1 si art. 9 pct. 6 si 7 din Carta europeana a autonomiei locale, ratificata de Romania prin Legea nr. 199/1997, document care - potrivit art. 11 alin. (2), raportat la art. 20 din Constitutie - face parte din dreptul intern".
    Astfel, se arata ca art. 11 alin. (3) din legea criticata incalca principiul separatiei puterilor in stat si prevederile art. 123 alin. (1) si (2), art. 125 alin. (1), art. 143 si art. 79 alin. (1) si (2) din Constitutie, prin aceea ca numai ordonatorii principali de credite de la Camera Deputatilor, Senat si Administratia prezidentiala sunt exceptati de la obligatia de a cere avizul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, in vederea aprobarii statelor de functii, iar nu si ordonatorii principali de credite de la Curtea Suprema de Justitie, Curtea Constitutionala, Consiliul Legislativ si Avocatul Poporului. Se apreciaza ca "neexceptarea autoritatilor amintite de la obtinerea respectivului aviz semnifica, de fapt, acceptarea unui control al unui minister, organ al executivului, asupra puterii judecatoresti si a celorlalte autoritati publice independente".
    In legatura cu neconstitutionalitatea art. 30 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2001, care prevede repartizarea directa pe sectoarele municipiului Bucuresti a unei parti din cota alocata municipiului Bucuresti din impozitul pe venit incasat la bugetul de stat, se arata ca acest text incalca dispozitiile constitutionale ale art. 137 alin. (1), referitoare la componenta bugetului public national, ale art. 136 alin. (1) privind formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, precum si ale art. 3 alin. (3) care reglementeaza organizarea teritoriului sub aspect administrativ. In motivarea acestei sustineri se arata ca prin legea bugetului de stat "nu pot fi reglementate proceduri de formare, administrare si intrebuintare ale resurselor financiare ale statului pentru sectoarele municipiului Bucuresti care nu sunt unitati administrativ-teritoriale in sensul dispozitiilor constitutionale si, cu atat mai putin, nu pot avea un buget propriu care sa faca parte din bugetul public national".
    De asemenea, se apreciaza ca dispozitiile art. 34 din lege si anexa nr. 9a), care stabilesc limitele maxime ale numarului de posturi din aparatul propriu al consiliilor locale de la comune, orase, municipii, sectoare ale municipiului Bucuresti, precum si de la consiliile judetene, incalca principiul autonomiei locale consacrat la art. 119 din Constitutie, precum si prevederile art. 6 pct. 1 si ale art. 9 pct. 6 si 7 din Carta europeana a autonomiei locale.
    In sfarsit, se mai sustine ca prevederile art. 41, art. 42 alin. (1) si ale art. 43 din Legea bugetului de stat pe anul 2001, prevederi potrivit carora Guvernul poate aproba prin hotarare modificari in structura si intre ordonatorii principali de credite, iar prin Ministerul Finantelor Publice, modificari in listele de investitii si anulari de credite bugetare, incalca dispozitiile art. 136 alin. (1) din Constitutie, referitoare la reglementarea prin lege a formarii, administrarii, intrebuintarii si controlului resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice. Se considera ca aceste dispozitii ale legii sunt contrare si prevederilor art. 107 alin. (2) din Constitutie, care stabilesc ca Guvernul poate adopta hotarari pentru organizarea executarii legilor, iar nu si pentru modificarea acestora.
    2. Prin Adresa nr. 218 din 18 aprilie 2001 Curtea Suprema de Justitie a sesizat Curtea Constitutionala in vederea examinarii unor aspecte de neconstitutionalitate a Legii bugetului de stat pe anul 2001. Sesizarea Curtii Constitutionale a fost hotarata cu unanimitate de voturi de catre cei 67 de membri ai Curtii Supreme de Justitie care au participat la sedinta din 18 aprilie 2001 a Sectiilor Unite, din totalul de 79 de membri ai Curtii. Aceasta sesizare formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 167A/2001.
    Prin sesizare se arata ca Legea bugetului de stat pe anul 2001 incalca principiul separatiei puterilor in stat, consacrat prin prevederile cap. I, II si IV din titlul III al Constitutiei, prin aceea ca nu se respecta dreptul Curtii Supreme de Justitie de a-si elabora si aproba singura bugetul. In acest sens se arata ca art. 13 din lege prevede ca indemnizatiile lunare ale unor categorii de demnitari, printre care si judecatorii Curtii Supreme de Justitie, se stabilesc conform valorii de referinta universala de 2.444.000 lei. Or, pentru aplicarea acestei prevederi legale si la Curtea Suprema de Justitie era necesara suplimentarea bugetului sau la capitolul "Cheltuieli de personal" cu suma de 20.000.000 mii lei, sens in care Curtea Suprema de Justitie a si propus un amendament, ce a fost insa respins de Parlament. In aceste conditii se apreciaza ca prin respingerea amendamentului propus anexa nr. 3/04 la Legea bugetului de stat pe anul 2001, anexa care cuprinde bugetul pe anul 2001 al Curtii Supreme de Justitie, este neconstitutionala, intrucat instituie o discriminare in defavoarea demnitarilor de la Curtea Suprema de Justitie, incalcandu-se astfel prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor, precum si ale art. 51, privind obligatia cetatenilor si a autoritatilor statului de a respecta Constitutia, suprematia acesteia si legile.
    Prin aceeasi sesizare se mai arata ca dispozitiile art. 11 alin. (3) teza finala din Legea bugetului de stat pe anul 2001 incalca principiul separatiei puterilor in stat, precum si prevederile art. 125 alin. (1) din Constitutie, prin aceea ca nu excepteaza si Curtea Suprema de Justitie "de la avizarea statului de functii de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, alaturi de Camera Deputatilor, Senat si Administratia prezidentiala".
    3. In conformitate cu dispozitiile art. 18 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, s-au solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca sesizarile referitoare la neconstitutionalitatea Legii bugetului de stat pe anul 2001 sunt neintemeiate atat sub aspect procedural, cat si sub aspectul fondului reglementarii.
    Astfel, sub aspect procedural, in legatura cu sesizarea formulata de grupul de deputati, in punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se ridica problema includerii pe lista sustinatorilor sesizarii de neconstitutionalitate a celor noua deputati, membri ai Partidului Democrat, care nu au semnat direct aceasta lista, ci au transmis prin fax declaratii personale in sensul solicitarii declansarii controlului de constitutionalitate.
    Cu privire la sustinerea neconstitutionalitatii Legii bugetului de stat pe anul 2001 pentru nerespectarea procedurii constitutionale la adoptarea acesteia, se apreciaza ca "trimiterea la art. 62 alin. (1) din Constitutie este eronata, incident fiind art. 64 din Legea fundamentala, in conformitate cu care <<Camera Deputatilor si Senatul adopta legi [...] in prezenta majoritatii membrilor>>", iar sustinerea referitoare la incalcarea Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului "este irelevanta, intrucat dispozitiile regulamentare vizate stabilesc cadrul general pentru desfasurarea sedintelor comune ale Camerelor legislative, stabilind principiile". De altfel, se considera ca si prevederile regulamentului au fost respectate pe deplin in procesul de adoptare a legii.
    Cu referire la obiectiunile formulate asupra fondului unor reglementari se arata urmatoarele:
    - dispozitiile art. 11 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2001 sunt constitutionale, intrucat "obligatia ordonatorilor principali de credite de la Curtea Suprema de Justitie, de la Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului si Consiliul Legislativ de a solicita avizul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale nu aduce nici o atingere principiului separatiei puterilor in stat si nici nu incalca textele constitutionale invocate";
    - prevederile art. 30 alin. (4) din lege sunt, de asemenea, constitutionale, deoarece art. 75 din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata, stabileste ca sectoarele municipiului Bucuresti sunt organizate ca subdiviziuni administrativ-teritoriale, iar potrivit art. 77 alin. (1) din aceeasi lege, "Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti functioneaza in conditiile prevazute in prezenta lege pentru consiliile locale ale comunelor si oraselor si exercita atributiile prevazute pentru acestea [...]";
    - art. 34 si anexa nr. 9a) ale legii nu incalca principiul autonomiei locale si nici pe cel al descentralizarii serviciilor publice, iar Guvernul "nu a impus un numar de posturi in aparatul propriu al consiliilor locale de la comune, orase, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti, si nici in cel al consiliilor judetene, ci a prezentat Parlamentului spre aprobare niste limite orientative, stabilite prin anexa nr. 9a) si fundamentate pe criterii obiective, economice, sociale, demografice";
    - dispozitiile art. 41, art. 42 alin. (1) si ale art. 43 din lege se intemeiaza pe prevederile art. 3, art. 22 alin. (7) si (10) si ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 72/1996 privind finantele publice, care, la randul lor, pun in aplicare dispozitiile art. 136 alin. (1) din Constitutie.
    Presedintele Senatului, in punctul sau de vedere, apreciaza, de asemenea, ca obiectiunile formulate sunt in intregime neintemeiate.
    Astfel, in legatura cu sustinerile privind nerespectarea procedurii de legiferare, se apreciaza ca "Referirile la art. 74 alin. (1) din Constitutie sunt evident neintemeiate, legea face parte din categoria legilor ordinare si a fost adoptata cu 315 voturi <<pentru>>, adica mai mult de majoritatea membrilor prezenti", iar "Cvorumul de sedinta a fost constant asigurat" si "Nu se prezinta nici o dovada ca nu a existat cvorum de sedinta la votarea vreunui text". Se mai arata ca "Referirea la art. 62 din Constitutie nu are nici o relevanta, deoarece Regulamentul sedintelor comune ale Camerelor a fost respectat".
    Cu privire la criticile privind fondul reglementarilor cuprinse in Legea bugetului de stat pe anul 2001, se arata urmatoarele:
    - art. 11 alin. (3) din lege "nu prezinta o incalcare a separatiunii puterilor in stat" si, pe de alta parte, "obiectiunile din sesizare sunt de legiferare, iar nu de constitutionalitate, iar legiferarea pe fondul reglementarii, daca nu incalca prevederi constitutionale, nu cade sub incidenta controlului Curtii Constitutionale";
    - "Art. 30 alin. (4) pentru municipiul Bucuresti este legiferare conforma cu nevoile si posibilitatile financiare. Este dreptul legii bugetului de a stabili cote de folosire a sumelor pe care bugetul de stat le da bugetelor locale pentru echilibrare";
    - dispozitiile "art. 34 si anexa nr. 9a) sunt, de asemenea, probleme de legiferare", iar "stabilirea de limite maxime de cheltuieli pe posturi administrative este o obligatie a Guvernului, deci a bugetului de stat, conform Programului de guvernare aprobat de Parlament";
    - "invocarea art. 136 alin. (1), cu referire la art. 41, 42 si 43, dar si la art. 40 demonstreaza rolul Guvernului in <<formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului>> si acestea asigura aplicarea legii, raspunderii si adaptarii legale in dinamica resurselor financiare".
    Totodata, in legatura cu sesizarea Curtii Supreme de Justitie, se considera in esenta ca aceasta "nu cuprinde nici un aspect de neconstitutionalitate, ci numai probleme de legiferare si care nu cad sub cenzura Curtii Constitutionale".
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca sesizarile formulate sunt neintemeiate.
    Astfel, sub aspect procedural, la fel ca si in punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, se ridica problema includerii pe lista sustinatorilor sesizarii de neconstitutionalitate a celor noua deputati, membri ai Partidului Democrat, care nu au semnat direct aceasta lista, ci au transmis prin fax declaratii personale in sensul solicitarii declansarii controlului de constitutionalitate. Totodata, in legatura cu sustinerile referitoare la nerespectarea regulilor procedurale privind legiferarea, se arata ca "legea bugetului a fost adoptata in sedinta comuna a Camerelor, potrivit art. 62 alin. (1) si alin. (2) lit. b) din Constitutie [...], iar trimiterea la art. 74 alin. (1), care stabileste majoritatea de voturi necesara pentru adoptarea legilor organice si regulamentelor Camerelor, la art. 75, care face referire la trimiterea proiectelor de lege si a propunerilor legislative de la o Camera la cealalta si la art. 76 din Constitutie, care priveste institutia medierii, este lipsita de obiect". Aceasta "deoarece textele mentionate nu privesc procedura de adoptare a legii bugetului de stat, care este o lege cu caracter ordinar, dezbatuta intr-o procedura speciala". Se mai arata ca "singura conditie de cvorum este aceea de la art. 64 pentru adoptarea legii si care a fost intrunita, asa cum rezulta din insesi rezultatele votului final", iar "in ce priveste pretinsele incalcari ale art. 21, art. 23, art. 39 si art. 52 din Regulamentul sedintelor comune [...], potrivit practicii constante a Curtii Constitutionale aplicarea prevederilor regulamentare nu intra in sfera de control a acesteia".
    Cu privire la criticile vizand fondul reglementarii, se considera, de asemenea, ca acestea sunt neintemeiate, pentru urmatoarele motive:
    - dispozitiile art. 11 alin. (3) din lege, coroborate cu cele ale alin. (1) din acelasi articol, sunt constitutionale, intrucat "obligatia ordonatorilor principali de credite de a solicita avizul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale nu aduce nici o atingere principiului separatiei puterilor in stat si nici nu incalca textele constitutionale invocate". Se mai arata ca, pe de alta parte, "avizarea de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale a statelor de functii nu reprezinta o imixtiune in activitatea de fond a autoritatilor mentionate si nu poarta asupra competentelor ce le sunt stabilite prin Constitutie si legile organice de organizare, sensul avizului fiind acela de aviz consultativ de legalitate, si nu unul conform, de oportunitate";
    - dispozitiile art. 30 alin. (4) din lege sunt constitutionale, intrucat sectoarele municipiului Bucuresti, potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale si ale art. 77 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata, sunt subdiviziuni administrativ-teritoriale si au obligatia de a elabora bugetele proprii, care fac parte din bugetul public national;
    - dispozitiile art. 34 si anexa nr. 9a) ale legii nu incalca principiul autonomiei locale prevazut in Constitutie si in Carta europeana a autonomiei locale, ele fiind conforme si cu prevederile art. 63 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 69/1991, republicata, potrivit carora consiliile locale aproba organigrama si numarul de personal din aparatul propriu in limitele normelor legale;
    - dispozitiile art. 41, art. 42 alin. (1) si ale art. 43 din lege se intemeiaza pe prevederile Legii nr. 72/1996 privind finantele publice si sunt conforme cu cele ale art. 136 alin. (1) din Constitutie.
    In ceea ce priveste sesizarea formulata de Curtea Suprema de Justitie se apreciaza ca sustinerea privind suplimentarea bugetului sau la capitolul cheltuieli de personal cu 20 miliarde lei este neintemeiata, intrucat, dupa cum rezulta din nota Ministerului Finantelor Publice anexata punctului de vedere al Guvernului, "la stabilirea cheltuielilor de personal s-a avut in vedere cresterea salariala prevazuta la art. 13".
    De asemenea, se considera ca fiind neintemeiata obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din lege, pentru aceleasi motive invocate in sesizarea grupului de deputati cu privire la acest text de lege.
    In scopul solutionarii sesizarii de neconstitutionalitate, potrivit dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala, prin Adresa nr. 1.053 din 22 martie 2001, a solicitat Secretariatului general al Camerei Deputatilor urmatoarele documente: Raportul comun nr. B.P.22/1996 si nr. B.P.198/1996 al Comisiei pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala si al Comisiei juridice, de disciplina si imunitati; Raportul Comisiei de mediere; stenograma sedintei din 23 mai 2000 privind dezbaterea raportului de mediere; stenograma din data de 7 mai 2001 a sedintei comune a celor doua Camere ale Parlamentului, privind dezbaterea textelor aflate in divergenta. Secretariatul general al Camerei Deputatilor a transmis documentele solicitate prin Adresa nr. XIV/1/106 din 23 martie 2001.
    De asemenea, prin Adresa nr. 1.057 din 22 martie 2001 Curtea Constitutionala a solicitat Secretariatului general al Senatului stenograma sedintei din 15 mai 2000 privind dezbaterea raportului Comisiei de mediere. Aceasta stenograma a fost inaintata Curtii prin Adresa nr. 660 din 26 martie 2001.
    Intrucat ambele sesizari privesc constitutionalitatea Legii bugetului de stat pe anul 2001 atat sub aspect formal, cat si sub aspectul fondului de reglementare a unor dispozitii din lege, Curtea Constitutionala, in baza art. 164 din Codul de procedura civila, coroborat cu art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, a dispus conexarea Dosarului nr. 167A/2001 la Dosarul nr. 161A/2001.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarile de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, stenogramele sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile Legii bugetului de stat pe anul 2001, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Curtea a fost legal sesizata si este competenta, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 17 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa se pronunte asupra obiectiilor de neconstitutionalitate.
    Criticile continute in aceste obiectii de neconstitutionalitate se refera atat la ansamblul Legii bugetului de stat pe anul 2001, si anume sub aspectul incalcarii dispozitiilor privind legiferarea, cat si pe fondul reglementarilor cuprinse in unele dintre textele legii supuse controlului de constitutionalitate.
    I. Cea dintai categorie de critici, referitoare la ansamblul legii, este structurata sub doua aspecte.
    I.1. Potrivit unui prim aspect de neconstitutionalitate, referitor la ansamblul reglementarii, Legea bugetului de stat pe anul 2001 incalca dispozitiile art. 62 alin. (1) teza a doua din Constitutie, conform carora "In sedintele comune, lucrarile se desfasoara potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor". Nu se precizeaza insa in ce anume consta contrarietatea dintre legea criticata si textul constitutional invocat.
    Examinand aceasta sustinere, Curtea Constitutionala constata ca in indeplinirea prevederilor acestui text constitutional Parlamentul a adoptat prin Hotararea Parlamentului nr. 4/1992 Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992.
    Pe de alta parte, Curtea Constitutionala retine ca, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. b) din Constitutie, aceasta "se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului [...]", iar nu si asupra modului de aplicare a prevederilor lor. Asa fiind, rezulta ca eventuala nerespectare, in cadrul unei sedinte comune a celor doua Camere, a anumitor prevederi ale regulamentului nu constituie o problema de constitutionalitate.
    De altfel, prin Decizia nr. 98 din 25 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995, Curtea Constitutionala a statuat: "Pentru rezolvarea contestatiilor senatorilor, deputatilor sau ale grupurilor parlamentare in legatura cu masurile concrete de aplicare a regulamentului Parlamentului, urmeaza sa se recurga la folosirea cailor si procedurilor exclusiv parlamentare". De asemenea, in legatura cu aplicarea Regulamentului Camerei Deputatilor, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 17 din 27 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 31 ianuarie 2000, s-a retinut ca "in virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevazut in art. 61 alin. (1) din Constitutie, text conform caruia <<Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu [...]>>, Camera Deputatilor este unica autoritate publica ce detine competenta [...] sa interpreteze, ea insasi, continutul normativ al Regulamentului propriu si sa decida asupra modului de aplicare a acestuia, respectandu-se de fiecare data, desigur, normele constitutionale aplicabile".
    Asa fiind, Curtea Constitutionala urmeaza sa constate ca aceasta obiectie de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    I.2. O alta sustinere a autorilor sesizarii referitoare la Legea bugetului de stat pe anul 2001 in ansamblu priveste nerespectarea prevederilor Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului prin aceea ca nu s-a verificat "in permanenta" intrunirea cvorumului (si aceasta nici atunci cand a existat solicitarea expresa din partea reprezentantilor unor grupuri parlamentare), cu consecinta ca, in mai multe cazuri, nu a fost obtinuta majoritatea necesara de voturi.
    Ca urmare a examinarii stenogramelor sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, inclusiv a anunturilor presedintilor sedintelor comune, consemnate in stenogramele acestor sedinte, rezulta insa ca adoptarea ori respingerea fiecarui amendament sau articol s-a facut cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenti la lucrari, iar cvorumul de lucru a fost intrunit.
    De altfel Curtea Constitutionala retine ca, in temeiul art. 62 alin. (2) lit. b) din Constitutie, "Camerele se intrunesc in sedinta comuna pentru: [...] b) aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat [...]", iar legea bugetului de stat, care este o lege ordinara, se adopta in conformitate cu art. 74 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "Legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera". Rezulta de aici ca dispozitiile constitutionale au in vedere votul final exprimat pentru proiectul de lege in ansamblu. Or, din stenograma sedintei comune din 12 aprilie 2001, necontestata de autorii sesizarii, reiese ca proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2001 a fost adoptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.
    Fata de cele aratate obiectia de neconstitutionalitate referitoare la nerespectarea dispozitiilor constitutionale privind legiferarea nu poate fi primita.
    II. Cea de a doua categorie a criticilor de neconstitutionalitate a Legii bugetului de stat pe anul 2001 priveste fondul reglementarii, si anume neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 11 alin. (3), art. 30 alin. (4), art. 34, 41, art. 42 alin. (1) si ale art. 43, dispozitii care prevad:
    Art. 11 alin. (3)
    "In limita cheltuielilor de personal si a numarului maxim de posturi ordonatorii principali de credite vor aproba, in termen de 30 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, statele de functii, numai cu avizul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale. Un exemplar al statelor de functii ale ordonatorilor principali de credite si statele de personal centralizate, pentru institutiile din subordinea acestora, se vor depune la Ministerul Finantelor Publice in termen de 15 zile de la aprobarea acestora. Aceste prevederi nu se aplica in cazul ordonatorilor principali de credite de la Camera Deputatilor, Senat si Administratia prezidentiala.";
    Art. 30 alin. (4)
    "Pentru municipiul Bucuresti cota este de 61,5% si se repartizeaza in conditiile prevazute la alin. (3), astfel: 18% la bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, 36,5% la bugetul propriu al municipiului Bucuresti si 7% la dispozitia Consiliului General al Municipiului Bucuresti, numai pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor acestuia. Aceste procente se aplica asupra impozitului pe venit incasat la bugetul de stat la nivelul fiecarui sector, incepand cu luna iulie 2001, urmand ca pana la finele lunii respective Consiliul General al Municipiului Bucuresti sa descentralizeze cheltuielile bugetare catre sectoare, in concordanta cu sursele de venituri ale acestora.";
    Art. 34
    "(1) Limitele maxime ale numarului de posturi din aparatul propriu al consiliilor locale de la comune, orase, municipii si sectoare ale municipiului Bucuresti, precum si de la consiliile judetene sunt prevazute in anexa nr. 9a).
    (2) La stabilirea concreta a numarului de posturi din aparatul propriu consiliile locale si consiliile judetene vor lua in considerare numarul populatiei din comunele, orasele, municipiile si judetele respective, suprafata si numarul de localitati componente ale unitatilor administrativ-teritoriale.
    (3) Stabilirea numarului de posturi se va face in conditiile cheltuirii eficiente a fondurilor publice si incadrarii cheltuielilor de personal in veniturile bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale.";
    Art. 41
    "Guvernul poate aproba, prin hotarare, modificari in structura si intre ordonatorii principali de credite, cu incadrarea in nivelul total al intrarilor de credite externe, cuprinse in anexele nr. 1 si 2, in functie de derularea programelor de imprumut extern, aprobate potrivit legii.";
    Art. 42
    "(1) La propunerea justificata a ordonatorilor principali de credite, in functie de derularea procesului investitional si de evolutia preturilor, se autorizeaza Guvernul, prin Ministerul Finantelor Publice, sa aprobe, pana la data de 31 octombrie 2001, modificari in listele de investitii, anexe la bugetele ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, cu exceptia pozitiei <<Alte cheltuieli de investitii>>, la care se pot aproba modificari numai la cheltuielile privind proiectarea si executia consolidarilor si interventiilor pentru prevenirea sau inlaturarea efectelor produse de actiuni accidentale si calamitati naturale, cuprinse la aceasta pozitie, cu incadrarea in cheltuielile de capital aprobate la capitolul respectiv, conform clasificatiei functionale.";
    Art. 43
    "(1) Ordonatorii principali de credite au obligatia sa analizeze situatia creditelor bugetare aprobate prin bugetul de stat pe anul 2001, pentru care, in baza unor dispozitii legale sau a altor cauze, actiunile si sarcinile au fost ori pot fi anulate sau amanate, si sa propuna Ministerului Finantelor Publice anularea creditelor respective.
    (2) Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului se majoreaza cu creditele bugetare anulate potrivit prevederilor alin. (1)."
    De asemenea, sunt criticate, ca fiind neconstitutionale, anexa nr. 3/04, care prevede "Bugetul pe anul 2001" al Curtii Supreme de Justitie, precum si anexa nr. 9a), care stabileste "Numarul maxim de posturi pentru aparatul propriu al consiliilor locale si consiliilor judetene".
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii din Legea bugetului de stat pe anul 2001 se invoca incalcarea art. 3 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 51, art. 79, art. 107 alin. (2), art. 119, 123, art. 125 alin. (1), art. 136 alin. (1), art. 137 alin. (1) si art. 143 din Constitutie, dispozitii al caror continut este urmatorul:
    Art. 3 alin. (3)
    "Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete. In conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii.";
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    Art. 51
    "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
    Art. 79
    "(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizeaza proiectele de acte normative in vederea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii. El tine evidenta oficiala a legislatiei Romaniei.
    (2) Infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organica.";
    Art. 107 alin. (2)
    "Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor.";
    Art. 119
    "Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice.";
    Art. 123
    "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
    Art. 125 alin. (1)
    "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.";
    Art. 136 alin. (1)
    "Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege.";
    Art. 137 alin. (1)
    "Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.";
    Art. 143
    "Judecatorii Curtii Constitutionale sunt independenti in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe durata acestuia."
    In sesizarea formulata de grupul de deputati se invoca si incalcarea prevederilor art. 6 pct. 1, precum si a celor ale art. 9 pct. 6 si 7 din Carta europeana a autonomiei locale, ratificata prin Legea nr. 199/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, prevederi care au urmatorul continut:
    Art. 6 pct. 1
    "Fara a aduce atingere dispozitiilor generale prevazute de lege, autoritatile administratiei publice locale trebuie sa poata stabili, ele insele, structurile lor administrative interne, in vederea adaptarii acestora la nevoile specifice si asigurarii unei gestiuni eficiente.";
    Art. 9 pct. 6 si 7
    "Autoritatile administratiei publice locale trebuie sa fie consultate, de o maniera adecvata, asupra modalitatilor de repartizare a resurselor redistribuite care le revin.
    Subventiile alocate unitatilor administrativ-teritoriale trebuie, pe cat posibil, sa nu fie destinate finantarii unor proiecte specifice. Alocarea de subventii nu trebuie sa aduca atingere libertatii fundamentale a politicilor autoritatilor administratiei publice locale in domeniul lor de competenta."
    II. 1. Examinand sustinerile referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 11 alin. (3) din lege, care prevad obligatia ordonatorilor principali de credite ca, "In limita cheltuielilor de personal si a numarului maxim de posturi [...]", sa aprobe "[...] statele de functii, numai cu avizul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale" si sa depuna la Ministerul Finantelor Publice un exemplar din statele aprobate, Curtea Constitutionala constata ca in realitate critica priveste teza finala a textului, teza potrivit careia "Aceste prevederi nu se aplica in cazul ordonatorilor principali de credite de la Camera Deputatilor, Senat si Administratia prezidentiala". In motivarea criticii se sustine ca textul de lege incalca principiul constitutional al separatiei puterilor in stat, precum si dispozitiile art. 79 alin. (1) si (2), art. 123 alin. (1) si (2), art. 125 alin. (1) si ale art. 143 din Constitutie, prin aceea ca nu excepteaza de la obligatia obtinerii avizului Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, in vederea aprobarii statelor de functii, alaturi de ordonatorii principali de credite de la Camera Deputatilor, Senat si Administratia prezidentiala, si pe ordonatorii principali de credite de la Curtea Suprema de Justitie, Curtea Constitutionala, Consiliul Legislativ si Avocatul Poporului.
    Din analiza criticilor formulate Curtea retine ca autorii sesizarii nu contesta dreptul legiuitorului ca prin legea bugetului de stat sa stabileasca volumul cheltuielilor de personal si numarul maxim de posturi pentru toate autoritatile publice, ci se considera ca textul este neconstitutional sub aspectul controlului asupra modului in care sunt respectate aceste limite legale la elaborarea statelor de functii de catre "Curtea Suprema de Justitie - ce reprezinta puterea judecatoreasca, Curtea Constitutionala - autoritate independenta, Consiliul Legislativ - organ consultativ de specialitate al Parlamentului si Avocatul Poporului". Curtea observa, de asemenea, ca nu se are in vedere faptul ca exista si alte autoritati publice autonome si independente (cum sunt, de exemplu, Curtea de Conturi, Consiliul Concurentei, Consiliul National al Audiovizualului).
    Asa fiind, Curtea constata ca nu poate fi primita sustinerea potrivit careia dispozitiile art. 11 alin. (3) din lege incalca prevederile constitutionale ale art. 79, art. 123, art. 125 si ale art. 143. Intr-adevar, aceste dispozitii constitutionale reglementeaza caracterul, competentele si atributiile unor autoritati publice, fara sa prevada insa scutirea lor de la indeplinirea unor obligatii legale, iar principiul legalitatii impune respectarea si aplicarea legilor de catre toate autoritatile publice.
    Cu referire la critica potrivit careia dispozitiile art. 11 alin. (3) din Legea bugetului de stat incalca principiul separatiei puterilor in stat, principiu neprevazut in terminis in Constitutie, dar care rezulta din modul de reglementare a organizarii, a competentelor si a atributiilor diferitelor autoritati publice, Curtea observa ca separatia puterilor nu exclude, ci presupune colaborarea autoritatilor publice. Or, echilibrul puterilor nu se poate realiza fara existenta unui control reciproc, exercitat in cadrul limitelor constitutionale si legale. In acest sens Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale este o autoritate a administratiei publice centrale de specialitate si, in aceasta calitate, in domeniul sau de activitate, conform competentelor si atributiilor prevazute de lege, asigura respectarea dispozitiilor legale de catre toate autoritatile publice. In speta, Legea bugetului de stat pe anul 2001 prevede ca statele de functii pot fi aprobate, pentru fiecare autoritate publica, "in limita cheltuielilor de personal si a numarului maxim de posturi". Asadar, prin stabilirea obligatiei de a obtine avizul de specialitate al Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale se urmareste asigurarea incadrarii in aceste limite legale, ceea ce semnifica exercitarea supravegherii intr-un domeniu de activitate special, dar comun pentru toate autoritatile publice. O interpretare extensiva a autonomiei si independentei unor autoritati publice ar echivala cu negarea indreptatirii oricarui control de legalitate si de specialitate la aceste autoritati publice. Ca urmare, stabilirea prin lege a obligatiilor de natura celor prevazute in textul normativ criticat, precum si urmarirea respectarii acestor obligatii nu incalca nici o dispozitie constitutionala. De altfel, Curtea retine ca prin lege se poate stabili exceptarea unor autoritati publice de la indeplinirea anumitor obligatii sau de la controlul indeplinirii lor, iar aceasta nu constituie o incalcare a prevederilor constitutionale.
    Fata de cele aratate Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile art. 11 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2001 sunt constitutionale.
    II. 2. O alta critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 30 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2001 si consta in sustinerea ca repartizarea directa pe sectoarele municipiului Bucuresti a unei parti din cota alocata municipiului Bucuresti din impozitul pe venit incasat la bugetul de stat este contrara prevederilor art. 3 alin. (3), art. 136 alin. (1) si ale art. 137 alin. (1) din Constitutie. Se motiveaza ca sectoarele municipiului Bucuresti nu sunt unitati administrativ-teritoriale si ca urmare nu pot avea buget propriu care sa faca parte din bugetul public national.
    Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca, intr-adevar, art. 3 alin. (3) din Constitutie prevede ca teritoriul este organizat "[...] sub aspect administrativ, in comune, orase si judete", dar nici o dispozitie constitutionala nu interzice subdivizarea unor orase care, in conditiile legii, sunt declarate municipii. Dimpotriva, art. 120 alin. (3) din Constitutie stabileste ca autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala "[...] se pot constitui si in subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor".
    Asa fiind, Curtea Constitutionala nu poate retine nici aceasta obiectie de neconstitutionalitate si constata ca prevederile art. 30 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2001 sunt constitutionale.
    II. 3. Obiectia de neconstitutionalitate priveste, de asemenea, dispozitiile art. 34, precum si anexa nr. 9a) la Legea bugetului de stat pe anul 2001. Se sustine ca aceste dispozitii, prin care se stabilesc limitele maxime ale numarului de posturi din aparatul propriu al consiliilor locale de la comune, municipii, sectoarele municipiului Bucuresti si de la consiliile judetene, sunt contrare principiului autonomiei locale, consacrat la art. 119 din Constitutie, precum si prevederilor art. 6 pct. 1 si ale art. 9 pct. 6 si 7 din Carta europeana a autonomiei locale.
    Examinand aceasta critica, Curtea retine ca principiul autonomiei locale nu include si absolvirea autoritatilor administratiei publice locale de la obligatia respectarii legilor cu caracter general si valabilitate pe intreg teritoriul tarii. In acest sens sunt dispozitiile art. 120 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si din orase", precum si prevederile constitutionale ale art. 137 alin. (4), care stabilesc ca "Bugetele locale se elaboreaza, se aproba si se executa in conditiile legii".
    Curtea mai retine ca dispozitia de lege criticata stabileste doar "Limitele maxime ale numarului de posturi din aparatul propriu [...]", iar consiliile locale decid in mod autonom, in cadrul acestor limite maxime, asupra dimensionarii aparatului propriu, in functie de nevoile si posibilitatile locale specifice.
    De altfel acesta este si sensul reglementarilor internationale invocate de insisi autorii sesizarii. Astfel, art. 6 pct. 1 din Carta europeana a autonomiei locale prevede pentru autoritatile administratiei publice locale posibilitatea de a-si stabili ele insele structurile administrative interne in vederea adaptarii acestora la nevoile specifice si asigurarii unei gestiuni eficiente, dar "Fara a aduce atingere dispozitiilor generale prevazute de lege [...]".
    Pe de alta parte, Curtea constata ca prevederile art. 9 din aceeasi carta, invocate de asemenea de catre autorii sesizarii, nu sunt relevante in cauza, intrucat pct. 6 al acestui articol prevede obligatia consultarii autoritatilor administratiei publice locale "[...] de o maniera adecvata, asupra modalitatilor de repartizare a resurselor redistribuite care le revin", iar pct. 7 din acelasi articol interzice "[...] atingerea libertatii fundamentale a politicilor autoritatilor administratiei publice locale in domeniul lor de competenta".
    In consecinta si aceasta obiectie de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa.
    II. 4. Prin sesizarea formulata de grupul de deputati sunt criticate ca fiind neconstitutionale si dispozitiile art. 41, art. 42 alin. (1) si ale art. 43 din Legea bugetului de stat pe anul 2001. Se sustine ca dreptul acordat Guvernului de a aproba prin hotarare modificari in structura si intre ordonatorii principali de credite, precum si dreptul Ministerului Finantelor Publice de a aproba modificari in listele de investitii si de a anula credite bugetare aprobate prin lege incalca prevederile constitutionale ale art. 136 alin. (1), potrivit carora "Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege", precum si pe cele ale art. 107 alin. (2), conform carora hotararile Guvernului "se emit pentru organizarea executarii legilor", asadar nu pentru modificarea acestora.
    In legatura cu aceste sustineri Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 137 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca "Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor", in domeniul exclusiv al legii intra numai stabilirea regulilor generale, de principiu ale administrarii si ale intrebuintarii resurselor financiare. O teza contrara ar insemna negarea dreptului autoritatilor administratiei publice locale de a hotari in mod autonom, potrivit legii, gestionarea si intrebuintarea resurselor financiare de care dispun. Prin lege se poate stabili ca autoritati ale administratiei publice sa aprobe anumite modificari ale unor prevederi referitoare la intrebuintarea resurselor financiare alocate. Aceeasi concluzie rezulta si din unele prevederi ale Legii nr. 72/1996 privind finantele publice, asa cum sunt cele ale art. 3 alin. (1) teza a doua, potrivit carora Guvernul, care exercita conducerea generala a activitatii executive in domeniul finantelor publice, examineaza periodic situatia financiara si stabileste masuri pentru mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar, cele ale art. 29 alin. (5), care stabilesc ca in mod exceptional si pe baza justificarilor corespunzatoare se pot efectua, in cadrul bugetului unui ordonator principal de credite, virari de la un capitol la alt capitol al clasificatiei bugetare, precum si cele ale alin. (7) al aceluiasi articol, conform caruia creditele bugetare aprobate la unele capitole pot avea caracter previzional, ele putand fi majorate prin hotarari ale Guvernului dintr-o suma globala creata in acest scop si care urmeaza sa fie cuprinse intr-o lege rectificativa.
    Rezulta ca in situatia in care insasi legea imputerniceste sau autorizeaza Guvernul ca, pentru reglementarea concreta a unor probleme punctuale legate de exercitiul bugetar, sa opereze anumite modificari prin hotarari ulterioare, acele hotarari se emit pentru executarea legii, iar nu pentru modificarea sa.
    Curtea mai retine ca, in sensul acestor dispozitii legale, in temeiul art. 41 din Legea bugetului de stat pe anul 2001, Guvernul poate aproba prin hotarare "modificari in structura si intre ordonatorii principali de credite, cu incadrarea in nivelul total al intrarilor de credite externe [...], in functie de derularea programelor de imprumut extern, aprobate potrivit legii", pentru situatii ce nu pot fi prevazute cu certitudine la data adoptarii bugetului, iar art. 42 alin. (1) din aceeasi lege autorizeaza Guvernul sa aprobe, prin Ministerul Finantelor Publice, "modificari in listele de investitii, anexate la bugetele ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale" numai "La propunerea justificata a ordonatorilor principali de credite, in functie de derularea procesului investitional si de evolutia preturilor". In sfarsit, art. 43 alin. (1) din lege reproduce, de fapt, dispozitiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 72/1996 privind finantele publice, care obliga ordonatorii principali de credite sa analizeze "situatia creditelor bugetare aprobate prin bugetul de stat" si sa propuna Ministerului Finantelor Publice anularea acelor credite la care, "in baza unor dispozitii legale sau a altor cauze, actiunile si sarcinile au fost ori pot fi anulate sau amanate".
    Fata de considerentele expuse rezulta ca si aceasta sustinere urmeaza sa fie respinsa, Curtea constatand ca dispozitiile art. 41, art. 42 alin. (1) si ale art. 43 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 sunt constitutionale.
    II.5. In sfarsit, in sesizarea formulata de Curtea Suprema de Justitie se considera ca prevederile anexei nr. 3/04 a Legii bugetului de stat pe anul 2001, anexa privind bugetul Curtii Supreme de Justitie, sunt neconstitutionale, intrucat Parlamentul nu a aprobat amendamentul prin care aceasta solicita majorarea sumei alocate la capitolul cheltuieli de personal cu 20 miliarde de lei. Astfel, se apreciaza ca s-a incalcat principiul separatiei puterilor in stat, in virtutea caruia Curtea Suprema de Justitie este indreptatita sa adopte singura bugetul propriu, precum si dispozitiile art. 51 din Constitutie, referitoare la obligatia tuturor autoritatilor statului de a respecta Constitutia si legile. Se mai considera ca au fost incalcate si dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat, datorita insuficientei fondurilor alocate la capitolul cheltuieli de personal, judecatorii Curtii Supreme de Justitie nu pot beneficia de indemnizatiile calculate potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2001, indemnizatii de care beneficiaza alte categorii de demnitari.
    Examinand aceste critici, Curtea Constitutionala constata ca dreptul Curtii Supreme de Justitie de a aproba in mod autonom propriul buget este stabilit la art. 65 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, iar nu de dispozitiile Constitutiei. Este adevarat ca prevederile legii organice sunt obligatorii la elaborarea unei legi ordinare, dar neacceptarea de catre Parlament a unui amendament formulat in timpul dezbaterii proiectului Legii bugetului de stat nu constituie o ingradire a exercitiului dreptului Curtii Supreme de Justitie de a aproba bugetul propriu si nu aduce atingere autonomiei si independentei acestei autoritati publice.
    Curtea Constitutionala nu poate retine nici sustinerea referitoare la incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, care statueaza egalitatea cetatenilor in fata legii, fara privilegii si fara discriminari. Aceasta deoarece, sub aspectul stabilirii indemnizatiilor lunare, Legea bugetului de stat pe anul 2001 prevede pentru judecatorii Curtii Supreme de Justitie acelasi tratament juridic ca si pentru alte categorii de demnitari.
    Asa fiind, Curtea Constitutionala constata ca prevederile anexei nr. 3/04 la Legea bugetului de stat pe anul 2001 sunt constitutionale.

    Avand in vedere considerentele expuse in prezenta decizie, dispozitiile constitutionale invocate, precum si prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17, 18, ale art. 19 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 41,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Legea bugetului de stat pe anul 2001 a fost adoptata cu respectarea dispozitiilor constitutionale privind legiferarea.
    2. Dispozitiile art. 11 alin. (3), art. 30 alin. (4), art. 34, art. 41, art. 42 alin. (1), art. 43, precum si cele ale anexelor nr. 3/04 si nr. 9a) la Legea bugetului de stat pe anul 2001 sunt constitutionale.
    Definitiva si obligatorie.
    Dezbaterea a avut loc in ziua de 25 aprilie 2001 si la ea au participat Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu si Romul Petru Vonica, judecatori.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu