DECIZIE   Nr. 1223 din 29 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 749 din 4 noiembrie 2009

Ioan Vida                                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu                      -judecător

Acsinte Gaspar                             -judecător

Petre Lăzăroiu                              -judecător

Ion Predescu                                 -judecător

Puskas Valentin Zoltan                 -judecător

Tudorel Toader                             -judecător

Augustin Zegrean                         -judecător

Antonia Constantin                       - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi     - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Gurpreet Singh în Dosarul nr. 2.414/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul desemnat de limba engleză, doamna Elena Andrei.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.812D/2009 şi nr. 1.813D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Rehmani Rehman Khaleel în Dosarul nr. 3.579/2/2009, respectiv de Khazar Imran Ahmed în Dosarul nr. 3.580/2/2009, ambele ale aceleiaşi instanţe de judecată.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă acelaşi interpret de limba engleză, doamna Elena Andrei.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.989D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în Dosarul nr. 2.759/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul desemnat de limba arabă, domnul Dalati Bassam.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.989D/2009, nr. 1.813D/2009şi nr. 1.812D/2009 la Dosarul nr. 1.386D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând, în acest sens, deciziile nr. 714/2009 şi nr. 519/2009 ale Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 24 martie 2009, 23 aprilie 2009 şi 31 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.414/2/2009, nr. 3.579/2/2009 şi nr. 3.580/2/2009, respectiv Dosarul nr. 2.759/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Excepţiile au fost ridicate de Gurpreet Singh, Rehmani Rehman Khaleel, Khazar Imran Ahmed şi de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în cauze de contencios administrativ privind prelungirea măsurii de luare în custodie publică.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în  măsura în  care  nu  reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică, prin limitarea duratei procedurii, precum şi datorită faptului că soluţia prelungirii custodiei publice este impusă instanţei de judecată prin lege. Se arată că procedura prevăzută de art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 exceptează Oficiul Român pentru Imigrări de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusă împotriva străinului, cu încălcarea principiului egalităţii părţilor în procesul civil, iar garanţiile procesuale specifice procesului echitabil şi adaptate, în cazul de faţă, la calitatea de cetăţeni străini a pârâţilor nu sunt respectate, deoarece „nu li se acordă un translator în limba maternă, nu li se admit probe în apărare, de cele mai multe ori nu li se admite nici cererea de angajare a unui apărător", instanţa hotărând doar în raport cu motivele arătate de reclamantă. Se mai susţine că măsura luării în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni este excesivă, deoarece chiar şi în procesele penale măsura arestării se ia din 30 în 30 de zile. Or, pe perioada cât străinul se află în centrul de cazare, instanţa de judecată nu poate controla modalitatea în care Oficiul Român pentru Imigrări ia măsurile necesare pentru returnarea acestuia - hotărârea de prelungire a duratei de luare în custodie publică este irevocabilă -, străinilor nu li se aduce la cunoştinţă, în limba pe care o înţeleg, motivele principale care au condus la luarea acestei măsuri şi nici drepturile şi obligaţiile pe care le au în timpul şederii, sunt lipsiţi de asistenţă juridică şi nici nu au posibilitatea de a face propriile demersuri pentru a părăsi ţara.

In sfârşit, se mai susţine că textul legal criticat este lipsit de claritate şi precizie, astfel că nu îndeplineşte criteriile de calitate specifice normei juridice, indicate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Reckvenyi împotriva Ungariei, 1999), şi nici nu respectă garanţiile impuse de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Wassink împotriva Olandei, 1990, Cauza Benham împotriva Marii Britanii, 1996, Cauza Quinn împotriva Franţei, 1995, Cauza Chahal împotriva Marii Britanii, 1996).

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 1.386D/2009, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu aduc atingere liberului acces la justiţie, dreptului la apărare sau independenţei judecătorilor, deoarece măsura prelungirii duratei de luare în custodie publică este dispusă de instanţă, în cadrul unui proces în care părţile beneficiază de toate garanţiile specifice unui proces echitabil. Cât priveşte invocarea art. 1 alin. (4) din Constituţie, Guvernul apreciază că aceste norme, referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, nu au incidenţă asupra textului de lege criticat. In legătură cu dreptul la libertate şi la siguranţă, invocat din prisma art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arată că măsura prevăzută de dispoziţiile atacate nu reprezintă o măsură privativă de libertate, ci una administrativă, de restrângere temporară a dreptului de circulaţie a persoanelor aflate în ipoteza normelor criticate, şi care se justifică din perspectiva condiţiilor cuprinse la art. 53 din Constituţie pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. In fine, textul de lege criticat conţine norme suficient de clare şi precise încât destinatarul acestora să îşi poată adapta comportamentul condiţiilor cerute de lege şi să înţeleagă consecinţele nerespectării ei. De altfel, Curtea Constituţională a pronunţat, în aceeaşi materie, numeroase decizii prin care a constatat constituţionalitatea textului criticat în raport cu normele fundamentale invocate şi în speţa de faţă.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, consideră că dispoziţiile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale. Acestea nu conţin norme contrare principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi nici dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având următorul conţinut:

Art. 97. - Luarea în custodie publică a străinilor: „ (5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanţa trebuie să se pronunţe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanţei este irevocabilă."

Autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor, ale art. 21 care garantează accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (1) potrivit cărora libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, ale art. 24 consacrat dreptului la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţie, referitoare la independenţa judecătorilor. De asemenea, prin prisma art. 20 alin. (1) din Constituţie, sunt invocate dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţă.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România au mai fost examinate în cadrul controlului de constituţionalitate. Un exemplu în acest sens sunt Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, sau Decizia nr. 519 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 25 mai 2009, prin care Curtea Constituţională a reţinut, pentru argumentele acolo expuse, că textul de lege criticat nu contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză. Prin urmare, pentru identitate de raţiune, aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se impune şi în acest dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Gurpreet Singh, Rehmani Rehman Khaleel, Khazar Imran Ahmed şi de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în dosarele nr. 2.414/2/2009, nr. 3.579/2/2009, nr. 3.580/2/2009 şi, respectiv, Dosarul nr. 2.759/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi