DECIZIE   Nr. 122 din 24 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 307 din 11 iunie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Gabriela Ghita         - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Alexandru Cristian Mafteiu si Mihaela Mafteiu in Dosarul nr. 3.656/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila, avand ca parti pe autorii exceptiei, pe Ion Constantinescu si pe Magdalena Lazarescu.
    La apelul nominal a raspuns Magdalena Lazarescu, prin reprezentant, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Magistratul-asistent invedereaza completului de judecata ca autorii exceptiei au depus la dosarul cauzei o cerere de amanare a judecatii. Partea prezenta se opune admiterii cererii, aratand ca a fost formulata in scopul tergiversarii cauzei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii autorilor exceptiei de a-si angaja un aparator. Curtea, avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila, respinge cererea de amanare.
    Cauza fiind in stare de judecata, Magdalena Lazarescu solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca dispozitiile legale criticate nu incalca prevederile constitutionale.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, aratand ca prevederile art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin dispozitiilor art. 16 din Constitutie. Accesul liber la justitie nu presupune folosirea tuturor cailor legale de atac. Competenta si caile de atac sunt reglementate de legiuitor in conformitate cu dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 ianuarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 3.656/2000, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, exceptie ridicata de Natalia Alexandra Ioana Ionescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, care instituie o singura cale de atac, recursul, impotriva unei hotarari pronuntate de judecatorie, incalca principiul neretroactivitatii legii si drepturile partilor, asa cum sunt reglementate la art. 16 din Constitutie.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Legiuitorul poate stabili prin derogare de la dreptul comun ca anumite cauze ce trebuie solutionate cu celeritate sunt supuse numai caii de atac a recursului, nu si apelului.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata pentru urmatoarele motive:
    Dispozitiile legale care stabilesc o singura cale de atac au la baza motivatia legiuitorului de a simplifica unele proceduri care ar supune partile la cheltuieli prea mari si de a solutiona cat mai repede procesul. Optiunea legiuitorului in reglementarea cailor de atac nu creeaza nici un privilegiu ori vreo discriminare intre cetateni, intrucat stabilirea lor se intemeiaza pe natura litigiilor care constituie obiectul procesului, iar drepturile procesuale ale partilor sunt respectate in mod egal. Or, atata timp cat o solutie legala este corespunzatoare unor situatii diferite, insusi principiul legalitatii in fata legii si al accesului la justitie impune ca reglementarea sa fie diferita, nu uniforma. Potrivit dispozitiilor art. 128 din Constitutie partile interesate pot exercita caile de atac prevazute de lege, nici o dispozitie legala neputand ingradi dreptul subiectiv al unei persoane de a se adresa justitiei, insa, in egala masura, prin dispozitiile art. 125 alin. (3) competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite prin lege, astfel incat nu rezulta ca in mod obligatoriu fiecare proces trebuie sa parcurga toate structurile judecatoresti. Prin urmare legiuitorul a prevazut, prin derogare de la dreptul comun, ca anumite cauze care trebuie solutionate cu celeritate sunt supuse numai caii de atac a recursului, nu si apelului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat din textele art. 128 si ale art. 125 alin. (3) din Constitutie nu rezulta ca reglementarile privitoare la infaptuirea justitiei trebuie sa prevada in mod obligatoriu, in toate cazurile, folosirea tuturor cailor de atac si angajarea competentei tuturor instantelor judecatoresti. In consecinta, limitarea doar la recurs a cailor de atac ce pot fi exercitate impotriva hotararilor pronuntate in cauzele avand ca obiect schimbul obligatoriu de locuinta nu contravine Constitutiei, ratiunea excluderii apelului in aceasta materie fiind determinata de necesitatea solutionarii urgente a cauzelor privind dreptul de folosinta a imobilelor cu destinatia de locuinte, fara a fi afectate nici un drept fundamental al partilor implicate in proces si nici calitatea actului de justitie.
    De altfel, Curtea Constitutionala, prin mai multe decizii, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate il constituie dispozitiile art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, potrivit carora "Litigiile dintre proprietari si chiriasi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenta judecatoriei in raza careia se afla imobilul. Hotararea pronuntata de judecatorie poate fi atacata cu recurs. Hotararea instantei de recurs este definitiva si irevocabila".
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca prevederile acestui text de lege care instituie o singura cale de atac - recursul - impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in aceasta materie contravin principiului neretroactivitatii si dispozitiilor art. 16 din Constitutia Romaniei.
    Examinand aceste critici, Curtea Constitutionala constata ca prevederile art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile", deoarece prevederile legale criticate dispun numai pentru viitor, in conformitate cu dispozitiile constitutionale, nu si pentru trecut, cum sustine autorul exceptiei. Dispozitiile art. 25 din ordonanta stabilesc o singura cale de atac in litigiile dintre proprietari si chiriasi legate de schimbul obligatoriu de locuinta. In conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar potrivit art. 128 din Constitutie "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Aceste texte constitutionale se refera, evident, la legea in vigoare la data solutionarii caii de atac, iar nu la cea existenta in momentul introducerii actiunii, deoarece legea de procedura este de imediata aplicare.
    In ceea ce priveste sustinerea referitoare la incalcarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legilor si a autoritatilor publice, prevazut la art. 16 alin. (1) din Constitutie, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a statuat in mod constant ca nu este contrara acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ceea ce priveste caile de atac, atata timp cat ele asigura egalitatea procesuala a celor interesati in folosirea lor. Principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul nu poate fi decat diferit. In acest sens sunt Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, si Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994.
    Considerentele pe care s-au bazat solutiile anterioare ale Curtii Constitutionale, pronuntate in cauze similare, isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, neexistand motive pentru modificarea jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Alexandru Cristian Mafteiu si Mihaela Mafteiu in Dosarul nr. 3.656/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 aprilie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta