DECIZIE Nr.
1216 din 18 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (3 2) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 60 din 25 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion
Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (32) din Legea nr.1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată
de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava în Dosarul nr. 4.071/39/2006 al
Tribunalului Suceava - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă avocatul Fondului
Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei şi al Arhiepiscopiei Sucevei şi
Rădăuţilor, domnul Tudor Vasile, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Avocatul susţine netemeinicia excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile criticate sunt în concordanţă
cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza a doua,
potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate
sunt stabilite de lege.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin încheierea din 23 iulie
2007, pronunţată în Dosarul nr.4.071/39/2006, Tribunalul Suceava - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (32) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie
ridicată de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că expresia „forma şi structura de
proprietate existentă" nu poate fi asimilată noţiunii de drept de
proprietate aşa cum este ea definită în sistemul nostru de drept, în condiţiile
în care această expresie implică în mod obligatoriu existenţa mai multor
proprietari individuali. Astfel, dispoziţiile de lege criticate încalcă normele
constituţionale care consacră garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate
privată, în măsura în care au înţelesuri ce pot conduce la încălcarea drepturilor altor persoane fizice sau
juridice, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor
anterioare apariţiei Legii nr. 247/2005.
Tribunalul Suceava - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Prin utilizarea sintagmei „forma
şi structura de proprietate existentă", legiuitorul a urmărit o
redactare cât mai precisă a textului de lege, astfel că nu poate fi primită
susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţia criticată ar implica
în mod obligatoriu existenţa mai multor proprietari individuali constituiţi
într-un întreg.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege sunt constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu
dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conform cărora
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 29 alin. (32) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, dispoziţii
introduse prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Diferenţa de
suprafaţă neatribuită se reconstituie în forma şi structura de proprietate
existentă la momentul naţionalizării terenurilor forestiere de către regimul
comunist; reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere
care au aparţinut Academiei Române se face prin comasarea terenurilor de către
Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, la cererea Academiei Române, dacă nu se afectează vechile
amplasamente ale foştilor proprietari şi cu respectarea prevederilor Legii nr.
752/2001."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 44 şi art. 136 alin. (5), referitoare la garantarea şi ocrotirea
dreptului de proprietate şi a proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, prima teză a textului de lege
criticat consacră reconstituirea, în forma şi structura de proprietate
existente la momentul naţionalizării terenurilor forestiere de către regimul
comunist, a diferenţei de suprafaţă neatribuite parohiilor, schiturilor,
mănăstirilor, instituţiilor de cultură şi învăţământ sau
Academiei Române. Potrivit prevederilor art. 47 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, „Consiliile parohiale sau organele
reprezentative ale schiturilor şi mănăstirilor, precum şi ale instituţiilor de
învăţământ, pot cere restituirea terenurilor cu vegetaţie forestieră, păduri,
zăvoaie, tufărişuri, fâneţe şi păşuni împădurite, care le-au aparţinut în
proprietate, în limita suprafeţelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu
mai mult de 30
ha, indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor localităţi."
Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al
legii - fondul funciar al României - şi scopul declarat al acesteia -
retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de
proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie
sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează această
retrocedare, inclusiv sub aspectul suprafeţelor retrocedabile, precum şi a
formei şi structurii de proprietate, constituie opţiuni ale legiuitorului, în
acord cu politica economică a statului în această materie şi cu finalitatea
reparatorie a legii. Condiţionarea reconstituirii dreptului de proprietate
asupra diferenţelor de suprafaţă neatribuite parohiilor, schiturilor,
mănăstirilor, instituţiilor de cultură şi învăţământ sau Academiei Române în
forma şi structura de proprietate existente la momentul naţionalizării
terenurilor forestiere de către regimul comunist reprezintă o astfel de
opţiune, pe deplin constituţională, şi totodată firească de vreme ce, prin
ipoteză, este vorba de o reconstituire a dreptului, iar nu de o constituire
care ar opera după procedura şi modul de atribuire a noilor titluri de
proprietate în condiţiile stabilite prin lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit.d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (32) din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, excepţie ridicată de Instituţia Prefectului Judeţului Suceava în
Dosarul nr.4071/39/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu