DECIZIE Nr.
1210 din 18 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1) si (5)
si art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 91 din 6 februarie 2008
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi (5)
şi ale art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în
Dosarul nr. 4.191/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru părţile Narcis
Marius Giurăscu şi Isabela Cristina Giurăscu, doamna Mihaela Eugenia Vintilă,
mandatar cu procură specială. Se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent
învederează Curţii că acesta din urmă a transmis la dosar note scrise, prin
care solicită admiterea excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului părţilor, care susţine că excepţia este
neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, considerând că textul criticat nu
contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală la care îşi raportează critica
autorul excepţiei. In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 18 alin. (1) şi (5) şi art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege,
solicită respingerea ca inadmisibilă, apreciind că autorul acesteia tinde la
modificarea textelor de lege şi invocă aspecte legate de interpretarea şi
aplicarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 iunie 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 4.191/2/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi
(5) şi art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor într-o cauză de
contencios administrativ având ca obiect emiterea unui act administrativ şi
obligarea la plata de daune interese.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că obligarea autorităţii publice la emiterea
actului administrativ în ipoteza prevăzută la art. 8 alin. (1) din Legea nr.
554/2004 contravine prevederilor art. 52 din Constituţie. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (5) şi ale art. 24 alin. (2), se arată că
acestea sunt neconstituţionale, întrucât art. 52 din Legea fundamentală vizează
exclusiv clauzele compensatorii, iar nu pe cele cominatorii. In plus, se
susţine că penalităţile acordate în materia contenciosului administrativ nu pot
fi stabilite în mod judicios, întrucât legiuitorul nu a prevăzut cuantumul sau
criteriile ce vor fi avute în vedere la stabilirea acestora, lăsând la
aprecierea instanţei judecătoreşti stabilirea lor.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal opinează în
sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată cu privire la art. 8 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi inadmisibilă cu
privire la dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (5) şi ale art. 24 alin. (2) din
aceeaşi lege. In argumentarea punctului de vedere se arată că dispoziţiile art.
8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt o expresie a prevederilor art. 52
din Constituţie, asigurând exercitarea controlului
judecătoresc asupra actelor administrative prin
instanţele de contencios administrativ. Criticile referitoare la art. 18 alin.
(1) şi (5) şi la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 urmăresc, pe de o
parte, modificarea acestora în sensul dorit de autorul excepţiei, aspect ce nu
intră în competenţa Curţii Constituţionale, iar, pe de altă parte, privesc
aplicarea şi interpretarea textului, ceea ce intră în competenţa instanţelor
judecătoreşti.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 8 alin. (1), ale art. 18 alin. (1) şi (5) şi ale art. 24
alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt
constituţionale. Pretinsa încălcare a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea
fundamentală nu poate fi reţinută, deoarece aceste texte vizează contenciosul
administrativ în general, necuprinzând vreo dispoziţie în sensul limitării
contenciosului administrativ obiectiv. In plus, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii
deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, susţinerile
reprezentantului părţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1), ale art. 18 alin. (1) şi (5) şi ale
art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie
2004. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textele de lege criticate au
suferit modificări, fără a afecta soluţia legislativă de principiu, prin Legea
nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 510 din 30 iulie 2007. In urma acestor modificări, textele supuse
controlului de constituţionalitate au următorul conţinut:
- Art. 8 alin. (1): „(1)
Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim
printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la
plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut
la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa
de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a
actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care
se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin
nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei
cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni
administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.";
- Art. 18 alin. (1): „(1)
Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după
caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige
autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris
sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.
[...]
(5) Soluţiile prevăzute la alin. (1) şi alin. (4)
lit. b) şi c) pot fi stabilite sub sancţiunea unei penalităţi aplicabile părţii
obligate, pentru fiecare zi de întârziere.";
- Art. 24 alin. (2): „(2) In
cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii
publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim
brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la
despăgubiri pentru întârziere."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 52 din Constituţie -
„Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin Decizia nr. 1.093 din 22
noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865
din 18 decembrie 2007, Curtea a statuat că acestea reglementează obiectul
acţiunii judiciare în faţa instanţei de contencios administrativ şi constituie
însăşi transpunerea în planul legii organice a prevederilor art. 52 din
Constituţie, cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
In ceea ce priveşte prevederile art. 18 alin. (1) şi
(5) şi ale art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, Curtea constată că acestea conţin norme procedurale specifice
materiei contenciosului administrativ, care nu contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 52 alin. (1), care oferă persoanei vătămate într-un
drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, posibilitatea
de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea
actului şi repararea pagubei. Textele de lege criticate dau expresie
prevederilor art. 52 alin. (2) din Constituţie, care stabilesc că exercitarea
acestui drept se face în condiţiile şi în limitele stabilite prin lege
organică.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi (5) şi art. 24 alin. (2)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în Dosarul nr. 4.191/2/2006
al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu