DECIZIE Nr.
1202 din 11 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art.
16, art. 18 alin. (1), (5) si (7), precum si ale art. 24 alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea
cresterii copilului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 823 din 8 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă
- procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art.
16, art. 18 alin. (1), (5) şi (7), precum şi ale art. 24 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în
vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Gabriela Julieta Poghircă în
Dosarul nr. 42.563/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 1,
art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) şi (7), precum şi ale
art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 sunt
neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 şi ale art. 16 din
Constituţie, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
148/2005 şi, ca neîntemeiată, a celorlalte prevederi legale, considerând că
textele legale criticate nu încalcă niciunul din textele constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 42.563/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 5 alin. (1), art.
16, art. 18 alin. (1), (5) şi (7), precum şi ale art. 24 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, excepţie ridicată de
Gabriela Julieta Poghircă în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de
anulare a unui act administrativ, formulată de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 5
alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) şi (7), precum şi ale art. 24 alin.
(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 contravin prevederilor
art. 1, art. 16 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 47, art.
49 şi art. 53 din Constituţie, pentru următoarele motive:
- art. 1 din ordonanţa de urgenţă instituie, pentru
acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, o perioadă aleatorie de 12
luni, anterior naşterii copilului, fără a lua în consideraţie şi alte perioade anterioare. Totodată,
acelaşi articol prevede o indemnizaţie pentru creşterea copilului de 800 RON,
mult mai mare decât salariul minim garantat la acea dată, „ceea ce duce la
concluzia că este mai avantajos să faci copii decât să munceşti";
- art. 1 alin. (2) lit. f) favorizează persoanele care
au avut contract de asigurare socială, faţă de cele care au cotizat în sistemul
public de pensii pe bază de contract de muncă;
- art. 5 alin. (1) care prevede că pot beneficia de
indemnizaţie oricare dintre părinţii fireşti ai copilului „este contra
naturii", deoarece copilul are nevoie în mod natural de mamă;
- art. 16 şi 18 din ordonanţa de urgenţă sunt
neconstituţionale, întrucât condiţionează plata de către stat a asigurărilor de
sănătate, inclusiv dreptul la pensie, de îndeplinirea condiţiilor pentru
primirea indemnizaţiilor prevăzute de prezenta reglementare;
- art. 24 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă, conform
căruia drepturile reglementate de actul normativ în discuţie se acordă şi
persoanelor care, până la 31 octombrie 2006, au realizat în sistemul public de
pensii perioade de stagiu de cotizare de cel puţin 10 luni în ultimele 12 luni
anterioare datei naşterii copilului, încalcă dispoziţiile art. 16 din
Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este
întemeiată în parte, în ceea ce priveşte condiţionarea acordării indemnizaţiei
de creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani de faptul realizării în
ultimul an dinaintea naşterii copilului, timp de 12 luni, a veniturilor supuse
impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal. Se instituie astfel o situaţie defavorabilă persoanelor care au
întâmpinat discontinuităţi în realizarea veniturilor impozabile. Pentru
aceleaşi considerente, se apreciază ca întemeiată critica art. 18 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, legiuitorul recunoscând vechimea în muncă
doar persoanelor care îndeplinesc condiţiile art. 1 din ordonanţa de urgenţă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că principiul
egalităţii şi al nediscriminării nu au semnificaţia introducerii unei
uniformizări a soluţiilor legislative.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1,
art. 2, art. 5 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), (5) şi (7), precum şi ale
art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind
susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 7/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007. Dispoziţiile alin. (1) al art. 1 din
ordonanţa de urgenţă au fost modificate prin Legea nr. 257/2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 4 noiembrie 2008, dispoziţii care urmează să-şi producă
efectele începând cu data de 1 ianuarie 2009.
Textele legale criticate reglementează aspecte legate
de condiţiile în care persoanele pot beneficia de concediu pentru creşterea
copilului de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3
ani, precum şi de o indemnizaţie lunară. Totodată, prevăd că perioada în care o
persoană beneficiază de drepturile acordate de prezenta ordonanţă este
asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de
Legea nr. 19/2000, precum şi a indemnizaţiilor de asigurări sociale de
sănătate.
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 16 alin.
(1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 26 alin. (1) referitoare la viaţa
intimă, familială şi privată, ale art. 41 alin. (2) privind munca şi protecţia
socială a muncii, ale art. 47 referitor la nivelul de trai, ale art. 49
referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, precum şi ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Critica potrivit căreia prevederile art. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 condiţionează acordarea
concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi a unei indemnizaţii lunare
în cuantum de 800 lei de realizarea timp de 12 luni de venituri profesionale
supuse impozitului pe venit în ultimul an anterior naşterii copilului, nu este
o problemă de control al constituţionalităţii legii, ci de politică
legislativă. Organul legislativ poate hotărî, în limitele prevăzute în
Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii
adoptării acestora. De asemenea, criticile de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 şi ale art. 24 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă privesc aceleaşi aspecte. Parlamentul,
în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, ţinând seama de realităţile
social-economice şi demografice ale ţării, este singurul îndreptăţit să
stabilească o altă perioadă, mai mare sau mai mică de 12 luni, în vederea
acordării concediului pentru creşterea copilului şi a unei indemnizaţii lunare,
ori acordarea unui alt cuantum reprezentând indemnizaţia lunară.
In legătură cu susţinerea că alin. (2) lit. f) al art.
1 din ordonanţa de urgenţă prevede că în calculul celor 12 luni prevăzute la
alin. (1) se includ şi perioadele în care persoanele „au realizat în sistemul public de
pensii, anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă,
perioade de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială", Curtea reţine că aceasta este o opţiune a legiuitorului, şi nu o
discriminare.
Referitor la critica de
neconstituţionalitate a art. 5 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, care prevede
că „de indemnizaţia şi stimulentul prevăzute de prezenta ordonanţă de
urgenţă beneficiază, opţional, oricare dintre părinţii fireşti ai
copilului", Curtea constată că este neîntemeiată. Acest text de lege
este o aplicaţie a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit
cărora familia se întemeiază pe egalitatea între soţi şi pe dreptul şi
îndatorirea ambilor părinţi de a asigura creşterea şi educaţia copiilor.
In legătură cu susţinerea autorului excepţiei
referitoare la neconstituţionalitatea prevederile art. 16 şi art. 18 alin. (1),
(5) şi (7) din ordonanţa de urgenţă, Curtea reţine, de asemenea, că aceasta nu
poate fi primită. Asimilarea perioadei în care o persoană beneficiază de
drepturile prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2 din ordonanţa de urgenţă,
stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr.
19/2000, precum şi condiţionarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
de îndeplinirea condiţiilor pentru plata indemnizaţiei nu încalcă dispoziţiile
art. 53 din Constituţie. Legiuitorul, prin aceste reglementări, nu a restrâns
exercitarea unor drepturi sau a unor libertăţi, ci doar a extins perioada în
care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute la art. 1, respectiv art. 2
din ordonanţa de urgenţă.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că
prevederile constituţionale ale art. 1, ale art. 26 alin. (1), ale art. 41
alin. (2), ale art. 47 şi ale art. 49 nu sunt incidente în cauză, întrucât nu
au nicio legătură cu criticile de neconstituţionalitate ale autorului
excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 24 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în
vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Gabriela Julieta Poghircă în
Dosarul nr. 42.563/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin.
(1), art. 16 şi art. 18 alin. (1), (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al
aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta