DECIZIE   Nr. 12 din  9 februarie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 104 din 11 martie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, ridicata de Societatea Comerciala "Cepes Escargot" - S.R.L. din Arad in Dosarul nr. 2.732/1998 al Judecatoriei Arad.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 21 ianuarie 1999, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, fiind consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 26 ianuarie 1999 si apoi pentru 4 februarie 1999 si, respectiv, pentru data de 9 februarie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 5 mai 1998, pronuntata in Dosarul nr. 2.732/1998, Judecatoria Arad a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, ridicata de Societatea Comerciala "Cepes Escargot" - S.R.L. din Arad. In motivarea exceptiei se arata ca aceste dispozitii incalca normele prevazute la art. 1 si 3 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.
    Potrivit art. 1 din Legea nr. 32/1968, contraventia este definita ca fapta ce prezinta un grad de pericol social mai mic decat infractiunea, de unde rezulta ca si amenda contraventionala nu poate depasi in nici un caz maximul general al amenzii penale, care, conform art. 53 pct. 1 lit. c) din Codul penal, este de 50.000.000 lei. Art. 3 din aceeasi lege impune instituirea prin norma speciala a unui minim si a unui maxim al amenzii contraventionale. Or, art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 infrange aceste dispozitii legale, prin aceea ca prevede limite ale amenzii contraventionale cu mult mai mari decat limitele generale ale amenzii penale si calculul lor se face pe baza de cote procentuale progresive, ceea ce conduce la amenzi nelimitate. Se mai sustine ca dispozitiile legale criticate contravin si art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, care prevede ca infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora se reglementeaza prin lege organica. In sprijinul acestui argument este invocata jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a extins garantiile prevazute la art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului la toate categoriile de pedeapsa, deci si la sanctiunile contraventionale, al caror regim trebuie asadar reglementat prin lege organica. In sfarsit, se sustine ca art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 violeaza si principiul constitutional al proportionalitatii, prevazut la art. 49 alin. (2), prin aceea ca opereaza o restrangere a libertatii comertului, instituind sanctiuni exorbitante in reglementarea disciplinei financiare.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, instanta considera ca art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu contravine art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie. Se arata ca, desi textul criticat "stabileste, cu titlu de amenda contraventionala, cote procentuale progresive, ceea ce duce la aplicarea unei amenzi exigente, acestea vin in ajutorul intaririi disciplinei financiare valutare". Nu se poate face paralela intre contraventie si infractiune, deoarece in raspunderea penala sunt angajate persoanele fizice, nu cele juridice si, de asemenea, "nu se poate separa patrimoniul unei persoane juridice, care este distinct de cel al persoanei fizice". Legiuitorul a consacrat contraventiei care prezinta un grad de pericol social mai redus decat infractiunea un cadru juridic special care vizeaza preponderent persoanele juridice.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel se arata ca, in ceea ce priveste sustinerea ca textul criticat, modificand sistemul de amenzi din sume fixe in sume procentuale, ar infrange norma de principiu stabilita prin art. 3 din Legea nr. 32/1968, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia Plenului nr. 9 din 24 ianuarie 1995, in sensul ca nu exista interdictie constitutionala referitoare la libertatea de optiune a legiuitorului. Cu referire la sustinerea privind necesitatea stabilirii sanctiunilor contraventionale, in speta amenzi, prin lege organica, se arata ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, invocata de autorul exceptiei, nu impune legiuitorului anumite obligatii in raport cu categoria legii prin care sunt reglementate contraventiile, ci cere acestuia sa respecte principiul legalitatii sanctionarii contraventiilor si sa asigure totalitatea garantiilor procesuale impuse de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Aceasta exceptie are ca obiect dispozitiile art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, care prevad:
    "In cazul constatarii nerespectarii termenelor mentionate la pct. 3, 5 si 6, precum si a celor mentionate in autorizatia Bancii Nationale a Romaniei, eliberata conform pct. 4, privind repatrierea incasarilor in valuta, se vor aplica urmatoarele amenzi contraventionale, reprezentand:
    - 10%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
    - 15%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri intre 30 si 60 de zile calendaristice;
    - 20%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristica care depaseste primele 60 de zile de intarziere.
    In toate situatiile se mentine obligatia repatrierii sumelor in valuta in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii contraventiei.
    In cazul depasirii termenului de la alineatul precedent, penalitatile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreaza cu 50% ."
    Cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999. Prin aceasta decizie, Curtea cu majoritate de voturi, a respins exceptia de neconstitutionalitate, retinand in esenta urmatoarele:
    Dispozitiile textului atacat nu infrang prevederile de principiu ale art. 1 si 3 din Legea nr. 32/1968, referitoare la deosebirea de gravitate dintre infractiuni si contraventii si obligativitatea stabilirii unor limite minime si maxime ale amenzilor contraventionale. Prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 9 din 24 ianuarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, s-a statuat ca nu exista nici o interdictie constitutionala care sa limiteze libertatea de optiune a legiuitorului in ceea ce priveste modificarea sistemului de amenzi din sume fixe in sume procentuale. Art. 3 din Legea nr. 32/1968, invocat in sustinerea neconstitutionalitatii, se refera exclusiv la contraventiile reglementate prin hotarari ale Guvernului sau prin acte normative ale autoritatilor publice locale, pe cand contraventiile prevazute la art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 fac parte din sfera contraventiilor reglementate prin lege, ele avand deci un temei legal diferit de cel al contraventiilor din prima categorie. In legatura cu incalcarea dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, potrivit carora infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora se reglementeaza prin lege organica, s-a aratat ca art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 stabileste, in cadrul masurilor de consolidare a regimului valutar si de intarire a disciplinei financiare, contraventii privind incalcarea obligatiei de repatriere a sumelor in valuta. Aceasta este o problema de ordin financiar din sfera regimului valutar, care nu intra in domeniul de reglementare al legii organice. S-a aratat ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, bazata pe interpretarea art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, nu este de natura a sprijini solicitarea autorului exceptiei, deoarece aceasta nu permite concluzia ca regimul juridic al sanctiunilor contraventionale se confunda in totalitate cu cel al sanctiunilor penale. Scopul interpretarii date dispozitiilor art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, in sensul ca notiunea acuzatie in materie penala include si domeniul contraventional, a fost acela de a asigura aceleasi garantii procesuale celor invinuiti de savarsirea unei contraventii, precum si celor invinuiti de savarsirea unei infractiuni. In sfarsit, s-a retinut ca principiul proportionalitatii nu este aplicabil in cauza, intrucat dispozitiile art. 49 din Constitutie sunt cuprinse in titlul I cap. II referitor la drepturile si libertatile fundamentale si privesc, prin continutul lor, domeniul acestor drepturi si libertati, pe cand art. 134, care la alin. (2) lit. a) stabileste obligatia statului de a asigura libertatea comertului, se regaseste in titlul IV al Constitutiei - Economia si finantele.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice modificarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia pronuntata prin Decizia nr. 161/1998 isi mentine valabilitatea si in acest dosar.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, ridicata de Societatea Comerciala "Cepes Escargot" - S.R.L. din Arad in Dosarul nr. 2.732/1998 al Judecatoriei Arad.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 9 februarie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                      LUCIAN MIHAI

                             Magistrat asistent,
                             Gabriela Dragomirescu