Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Emil Radu în Dosarul nr. 541/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 728D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015 şi Decizia nr. 124 din 3 martie 2016.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 4.749 din 27 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 541/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Emil Radu cu ocazia soluţionării unei cauze civile având ca obiect o contestaţie în anulare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale care stabilesc cuantumul taxelor de timbru în materia cererilor de revizuire privind ordonanţa preşedinţială sunt neconstituţionale, deoarece îi limitează accesul la justiţie, câtă vreme taxa de timbru aferentă cererii de revizuire este mai mare decât cea datorată pentru acţiunea în fond.6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, şi arată că taxa de timbru stabilită de legiuitor pentru cererea de revizuire nu afectează accesul la justiţie, câtă vreme cuantumul ei este unul fix, indiferent de natura acţiunii în fond pe care cererea de revizuire se grefează şi, totodată, unul rezonabil prin raportare la venitul minim net garantat pe economia naţională.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. De asemenea, faptul că cererea de revizuire se taxează cu 100 de lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat nu reprezintă, din punctul de vedere al Guvernului, un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, de natură a afecta financiar justiţiabilul, fiind vorba de un cuantum rezonabil.9. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora „Cererea de revizuire se taxează cu 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat."13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală, în acest sens fiind Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14 ianuarie 2016, decizie prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituţionale.15. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. De asemenea, Curtea a reţinut că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", a arătat Curtea, plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. S-a reţinut, totodată, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.16. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). Astfel, acest drept care cere, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.17. Raportat la critica formulată în cauză, Curtea apreciază că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 100 de lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat, în speţă fiind vorba despre o taxă judiciară de timbru de 200 de lei, împrejurare care nu este de natură a afecta justiţiabilul din punct de vedere financiar. De altfel, în ipoteza în care există situaţii în care părţile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora şi, în consecinţă, să nu se poată adresa justiţiei, legiuitorul a instituit, prin art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri.18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emil Radu în Dosarul nr. 541/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport de criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 ianuarie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora