DECIZIE Nr.
1198 din 13 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Legea cadastrului si a
publicitatii imobiliare nr. 7/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 60 din 25 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Tino Autovehicule" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.340/299/2007
al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 6.340/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40
din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Tino Autovehicule" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 40 din Legea nr.
7/1996 creează o stare de inegalitate între promitenţii-vânzători şi
promitenţii-cumpărători, aceştia din urmă fiind obligaţi, în mod nejustificat,
la plata unor taxe în creştere la fiecare interval de două luni, fapt ce este
de natură a le prejudicia grav interesele legitime.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
deoarece nimic nu împiedică petentul de a formula o nouă cerere prin care să-şi
înscrie intenţia de a înstrăina imobilul, după expirarea termenului de 2 luni,
termen prevăzut din raţiuni administrative şi de oportunitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
termenul de două luni stabilit de legiuitor nu este de natură să creeze
inegalitate de tratament între promitenţii-vânzători şi
promitenţii-cumpărători, întrucât situaţia juridică a celor două categorii de
persoane este diferită, iar prevederea legală se aplică numai persoanelor aflate în prima categorie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 40 din Legea cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au
următorul conţinut:
„(1) Inscrierea intenţiei de a înstrăina sau de a
ipoteca îşi pierde efectul prin trecerea unui termen de două luni de la data
înregistrării cererii.
(2) Anul, luna şi ziua în care înscrierea îşi pierde
efectul vor fi arătate atât în înscriere, cât şi în încheierea care a
ordonat-o."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1)
care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, publicitatea
imobiliară se întemeiază pe sistemul de evidenţă al cadastrului general şi are
ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice
referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ. Astfel,
proprietarul unui imobil care doreşte înstrăinarea lui sau ipotecarea în
vederea garantării vreunei creanţe poate solicita oficiului teritorial
competent înregistrarea actului juridic prin care îşi manifestă intenţia de a
înstrăina sau de a ipoteca imobilul, arătând, în acest din urmă caz, suma ce
urmează să se garanteze prin ipotecă. Efectul înscrierii îl constituie
opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic în care s-a consemnat acordul de
voinţă dintre proprietarul imobilului - promitent-vânzător şi
promitentul-cumpărător, în prima ipoteză, respectiv dintre proprietarul
imobilului şi persoana în favoarea căreia se va institui ipoteca, în cea de-a
doua ipoteză. Potrivit textului de lege criticat, această înscriere îşi pierde
efectul prin trecerea unui termen de două luni de la data înregistrării
cererii.
In ceea ce priveşte durata limitată în care înscrierea
în cartea funciară a intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca îşi produce
efectul, Curtea reţine că aceasta se justifică prin faptul că respectiva
înscriere consemnează doar o promisiune a proprietarului imobilului care
îmbracă o formă juridică sui generis, ale cărei efecte incerte legiuitorul a înţeles să le limiteze în
timp, sub aspectul opozabilităţii lor faţă de terţi. Nimic nu împiedică însă
persoanele interesate să prevadă în cuprinsul actelor juridice prin care se
angajează să înstrăineze sau să ipotecheze imobilul pe care îl au în
proprietate termene mai lungi de două luni în care urmează să încheie actul
juridic de înstrăinare sau de
instituire a ipotecii. într-o atare împrejurare, pentru asigurarea
opozabilităţii faţă de terţi a actului este necesară înscrierea periodică în
cartea funciară a intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca imobilul.
Pe de altă parte, Curtea constată că, în această
materie, respectiv a înscrierii intenţiei de înstrăinare sau de ipotecare,
legea nu stabileşte o obligaţie în sarcina proprietarului imobilului, ci,
dimpotrivă, îi dă posibilitatea să opteze între înscrierea în cartea funciară
şi neefectuarea acestei operaţii. Prin urmare, plata taxelor aferente înscrierii este subsecventă manifestării
voinţei în acest sens, astfel că nu poate fi reţinută vreo discriminare care să
contravină prevederilor art. 16 din Constituţie. Mai mult, în măsura în care,
potrivit legii, numai proprietarul imobilului poate solicita înscrierea
intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca, apare ca nejustificată susţinerea
autorului excepţiei, ce are calitatea de promitent-cumpărător, potrivit căreia
este obligat să efectueze el personal înscrierea şi, implicit, să plătească
taxele aferente.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 40 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.
7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tino Autovehicule" -
S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.340/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie
2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu