DECIZIE Nr.
1193 din 13 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165,
art. 180 alin. (1) si ale art. 198 liniuta a saptea, precum si cele ale
Capitolului IX „Dispozitii tranzitorii" din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 54 din 23 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion
Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165,
art. 180 alin. (1) şi ale art. 198 liniuţa a şaptea, precum şi cele ale
Capitolului IX „Dispoziţii
tranzitorii" din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, excepţie ridicată de Alexandru P. Bălan în Dosarul nr.
4.275/99/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei. Lipseşte partea Casa Judeţeană de Pensii laşi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, sens în
care arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât
determină reducerea unor drepturi, precum sporul de vechime. De asemenea,
consideră că dreptul său la pensie reprezintă o creanţă asupra statului, astfel
încât atingerile aduse dreptului la pensie încalcă şi dispoziţiile din
Constituţie referitoare la garantarea drepturilor de creanţă asupra statului.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată. Astfel, arată că textele de lege criticate sunt în acord cu
prevederile constituţionale invocate. De altfel, consideră că în speţă sunt
ridicate probleme de interpretare şi aplicare a legii, iar nu aspecte legate de
constituţionalitatea normelor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.275/99/2006, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165,
art. 180 alin. (1) şi art. 198 liniuţa a şaptea, precum şi cele ale Capitolului
IX „Dispoziţii
tranzitorii" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost
ridicată de Alexandru P. Bălan cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate
împotriva deciziei de recalculare a pensiei.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare art. 44
şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, raportat la prevederile
Directivei nr. 98/49/CE, ale Directivei nr. 2003/41/CEşi ale Directivei nr.
85/611/CEE. Astfel, arată că textele de lege criticate au eliminat sporul de
grupă de muncă, pe care îl consideră a fi tot o pensie suplimentară, iar
reglementările comunitare menţionate protejează drepturile de creanţă faţă de
administratorul unui fond de pensii suplimentare, respectiv statul român. In
acest sens, aminteşte art. (7) din Directiva nr. 2003/41/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului.
Tribunalul Iaşi -
Secţia civilă consideră că problemele ridicate de
autorul excepţiei nu ţin de neconstituţionalitatea legii, ci reprezintă
exclusiv un aspect de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor normative
interne prin raportare la actele normative comunitare, acte care, conform
dispoziţiilor constituţionale, au supremaţie faţă de dispoziţiile legale
naţionale. In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la
art. 44 din Constituţie, arată că aceasta este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 77, ale art. 164 alin. (3), ale art. 165, ale art.
180 alin. (1) şi ale art. 198 liniuţa a şaptea din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum au fost modificate ulterior
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 161 din 30
martie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 338/2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25
iunie 2002.
In prezent aceste texte de lege au următoarea redactare:
Art. 77: „(1) Punctajul
mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin
împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale
realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător
stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.
(2)In situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 43 şi
47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în
considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
(3)In situaţiile prevăzute la art. 44, la stabilirea
punctajului mediu anual al asiguraţilor conform alin. (1), se iau în considerare
stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi 5.
(4)La calcularea punctajului mediu anual, a
punctajului anual şi a numărului de puncte realizat în fiecare lună se
utilizează cinci zecimale.";
Art. 164 alin. (3): „La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la
alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data
de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform
legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt
dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.
Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este
următorul:
a) perioada 1 martie 1970-
1 septembrie 1983: 3% pentru o vechime în
muncă totală cuprinsă între 5-10 ani; 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani; 7% pentru o vechime în muncă
totală cuprinsă între 15-20 de ani; 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992: 3% pentru o vechime în
muncă totală cuprinsă între 3-5 ani; 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani; 9% pentru o vechime în muncă
totală cuprinsă între 10-15 ani; 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă
între 15-20 de ani; 15%
pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.";
Art. 165: „(1) Asiguraţii
care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv
5%, beneficiază de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea
următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade,
astfel:
a)16% pentru perioada 1 ianuarie 1967- 1 ianuarie 1973;
b)13% pentru perioada 1 ianuarie 1973- 1 ianuarie 1978;
c)14% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986;
d)21% pentru perioada 1 iulie 1986 - 1 noiembrie 1990;
e)15% pentru perioada 1 noiembrie 1990- 1 aprilie 1991;
f)14% pentru perioada 1 aprilie 1991 - 1 aprilie 1992;
g)13% pentru perioada 1 aprilie 1992 - 1 ianuarie 1999; h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999- 1
februarie 1999; i) 17% pentru perioada de după
1 februarie 1999.
(2) Asiguraţii care au contribuit cu 4% la Fondul
pentru pensia suplimentară beneficiază de o creştere a punctajului, determinat
prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel:
a) 26% pentru perioada 1 iulie 1977- 1 ianuarie 1978;
b) 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie
1986." Art. 180 alin. (1): „La data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de
stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori,
stabilite pe baza legislaţiei anterioare, precum şi ajutoarele sociale
stabilite potrivit legislaţiei de pensii devin pensii în înţelesul prezentei
legi.";
Art. 198 liniuţa a şaptea: „La
data intrării în vigoare a prezentei legi se
abrogă:[...]
- Legea nr. 3/1977 privind
pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, publicată în
Buletinul Oficial, Partea I, nr. 82 din 6 august 1977, cu modificările ulterioare;"
De asemenea, autorul excepţiei
critică şi dispoziţiile întregului Capitol IX„Dispoziţii tranzitorii"din Legea
nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 privind
dreptul de proprietate privată şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea
prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi ale
celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, faţă de
dispoziţiile contrare din legile interne, în raport cu prevederile Directivei
Consiliului 98/49/CE din 29 iunie 1998 privind protecţia drepturilor la
pensie suplimentară ale
salariaţilor şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente, care se
deplasează în cadrul Comunităţii, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr.L 209 din 25 iulie 1998, ale Directivei
85/611/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor
administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare
(OPCVM), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. 375
din 31 decembrie 1985, cu modificările ulterioare, şi ale Directivei 2003/41/CE
privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii
ocupaţionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 235 din 23
septembrie 2003.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei a mai ridicat şi cu un alt prilej, în aceIaşi
dosar al Tribunalului laşi, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165 şi art. 180 alin. (1) şi ale Capitolului IX din Legea nr. 19/2000. Astfel, prin
Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 45 din
22 ianuarie 2007, Curtea a statuat că textele de lege criticate nu contravin
art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie,
precizând, în aceIaşi timp, că cele mai multe dintre aspectele invocate de
autorul excepţiei vizau de fapt probleme de aplicare a legii, iar nu de
constituţionalitate.
In prezenta cauză, autorul excepţiei revine, criticând
aceleaşi texte de lege în raport cu prevederile Directivei Consiliului
98/49/CE, ale Directivei 2003/41/CE şi ale Directivei 85/611/CEE, dar cu
invocarea, în esenţă, a aceloraşi argumente ca şi cele reţinute în Decizia nr.
861/2006, astfel că nu se mai impune reexaminarea textelor de lege criticate.
De altfel, Curtea observă că, în ceea ce priveşte
dispoziţiile directivei invocate, acestea se regăsesc în prezent transpuse, în
mod distinct, în Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 31 mai 2006, neavând nicio incidenţă asupra pensiilor
suplimentare stabilite potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare
a Legii nr. 19/2000.
In sfârşit, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută
nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 198 liniuţa a şaptea
din Legea nr. 19/2000. Astfel, abrogarea legislaţiei anterioare, contrare
noilor prevederi, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului de
proprietate, cu atât mai mult cu cât actele normative avute în vedere se referă
la drepturi de asigurări sociale distincte de dreptul prevăzut de art. 44 din
Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165,
art. 180 alin. (1) şi ale art. 198 liniuţa a şaptea, precum şi cele ale
Capitolului IX „Dispoziţii
tranzitorii" din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, excepţie ridicată de Alexandru P. Bălan în Dosarul nr.
4.275/99/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie
2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea