DECIZIE Nr.
119 din 16 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 264 din 23 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. d) din
Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agrodivtrans" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 7.229/2005 al Judecătoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a
excepţiei de neconstitu-ţionalitate, potrivit art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, apreciind în acest sens că aspectele criticate privesc interpretarea legii. Totodată, se arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi din
perspectiva faptului că
aceasta nu este motivată, ceea
ce este contrar prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 25 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.229/2005, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială
„Agrodivtrans" - S.R.L. din Târgu Mureş într-un litigiu având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este ambiguu şi ar fi trebuit să
prevadă aplicarea sancţiunii contravenţionale în sarcina importatorului sau producătorului şi
nicidecum în sarcina celui care comercializează produsele, întrucât acestuia din urmă i se îngrădeşte astfel dreptul de a efectua acte şi fapte de comerţ pentru culpa altuia.
Totodată, se consideră că statul român ar trebui, pe de o parte, să ia măsuri ca de la producător sau importator să nu intre pe piaţă produse accizabile marcate necorespunzător sau cu marcaje false, iar pe de altă parte, să nu sancţioneze un
simplu comerciant de bună-credinţă care a cumpărat astfel de produse în scop de revânzare.
Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată
este neîntemeiată. In
argumentarea acestei opinii, se consideră că textele legale
criticate nu încalcă
prevederile constituţionale
ale art. 45 şi 135, întrucât
accesul liber la o activitate economică şi măsurile ce trebuie luate de stat pentru
respectarea statutului de economie de piaţă nu exclud, ci, dimpotrivă, implică
stabilirea limitelor de exercitare a libertăţii economice cu specificarea faptelor ilicite prejudiciabile pentru
societate sau terţi.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată, întrucât
legiuitorul este îndreptăţit,
în considerarea unui interes public general, să creeze condiţiile
necesare pentru o mai bună
supraveghere exercitată de
organele cu atribuţii fiscale
de control, în vederea urmăririi
şi încasării creanţelor bugetare, ceea ce nu contravine art 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată, arătând, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu pun în discuţie restrângeri ale accesului liber la o
activitate economică şi nu încalcă dispoziţiile
constituţionale privind
neretroactivitatea legii şi
ocrotirea proprietăţii
private.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie art. 190 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, devenit art. 190 alin. (1) lit. c) în urma republicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care are următorul cuprins: „(1 ) Constituie contravenţii următoarele fapte:
c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe
teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din
Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate
necorespunzător
ori cu marcaje false;".
Deşi,
în mod formal, autorul excepţiei
nu invocă în susţinerea acesteia nici un text constituţional, Curtea reţine că, în
realitate, astfel cum rezultă
din motivarea excepţiei şi din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, sunt avute în vedere în susţinerea excepţiei
dispoziţiile art. 45 privind
libertatea economică şi ale art. 135 din Constituţie privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei
consideră că sancţiunea contravenţională prevăzută de lege este
în sarcina importatorului sau producătorului şi
nicidecum a celui care comercializează produsele, întrucât acestuia i s-ar îngrădi dreptul de a efectua acte şi fapte de comerţ
pentru culpa altuia.
Curtea reţine că textul legal
criticat stabileşte faptul că deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe
teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau
marcate necorespunzător ori cu
marcaje false, constituie contravenţie.
Curtea observă că, potrivit art.
203 din Codul fiscal, responsabilitatea marcării revine antrepozitarilor autorizaţi [persoana fizică
sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să
producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal - art. 163
lit. e) din Codul fiscal sau importatorilor. Totodată, Codul fiscal, la art. 2961 alin. (1) lit. h), stabileşte că marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori deţinerea în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel
constituie infracţiune.
Astfel, coroborând textele legale de mai sus, Curtea
constată că atât cel ce marchează cu marcaje false produsele accizabile
supuse marcării sau deţine în antrepozitul fiscal produse marcate
în acest fel, cât şi cel care
deţine în afara antrepozitului
fiscal sau comercializează pe
teritoriul României produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, necorespunzător marcate sau cu marcaje false, sunt
sancţionaţi, prima faptă constituind infracţiune,
iar cea de-a doua contravenţie.
Este, de altfel, o soluţie
legislativă care sancţionează aceste fapte săvârşite cu vinovăţie, orice încălcare
a legii impunând o sancţiune
în raport cu gravitatea faptei săvârşite.
Totodată, Curtea reţine că aceste măsuri au fost instituite pentru a lupta eficient împotriva evaziunii
fiscale, ceea ce nu îngrădeşte cu nimic libertatea comerţului şi nici protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, ci, dimpotrivă,
stabileşte un cadru legal,
clar şi precis, în care să se desfăşoare schimburile comerciale cu protejarea intereselor economice naţionale. Astfel, măsura în cauză protejează şi concurenţa loială, neîngăduind intrarea pe piaţă a unor produse accizabile care eludează cadrul legal în domeniu.
De altfel, accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice cu specificarea faptelor
ilicite prejudiciabile pentru societate sau terţi.
De asemenea, Curtea constată că prevederile
constituţionale ale art. 135
alin. (2) lit. c)-g) nu sunt incidente în cauză, având în vedere cuprinsul normei legale criticate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie, al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 190 alin.
(1) lit. c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agrodivtrans" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 7.229/2005 al Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 februarie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly