DECIZIE Nr. 119 din 11 aprilie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr.
506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de
control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice,
precum si a prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua si art. 12 alin. (1)
teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, prevederi
introduse prin art. I pct. 3 si 5 din lege
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 488 din 8 iulie 2002
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor
dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele
Ministerului Finantelor Publice, precum si a prevederilor art. 10 alin. (1^1)
teza a doua si art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 13/2001, prevederi introduse prin art. I pct. 3 si 5 din lege,
exceptie ridicata de Banca Comerciala "WEST BANK" - S.A. din Arad in
Dosarul nr. 6.114/CA/2001 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia comerciala si de
contencios administrativ.
La apelul nominal raspund partile prin reprezentant.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 5C/2002, avand ca obiect
aceeasi exceptie, ridicata de acelasi autor in Dosarul nr. 7.874/CA/2001 al
Curtii de Apel Timisoara - Sectia comerciala si de contencios administrativ. La
apelul nominal raspund partile. Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea
dosarelor. Partile si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, raportat la art. 164 din
Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 5C/2002 la Dosarul
nr. 4C/2002.
Reprezentantul autorului exceptiilor de neconstitutionalitate solicita
admiterea acestora, pentru considerentele expuse in notele scrise depuse in
dosarele instantei de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiilor de
neconstitutionalitate ca neintemeiate, intrucat apreciaza ca dispozitiile de
lege criticate nu contravin textelor din Constitutie invocate ca fiind
incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 17 decembrie 2001, pronuntate in dosarele nr.
6.114/2001 si nr. 7.874/2001, Curtea de Apel Timisoara - Sectia comerciala si
de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea
contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de
impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, precum si a
prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua si art. 12 alin. (1) teza a doua
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, prevederi introduse prin
art. I pct. 3 si 5 din lege, exceptie ridicata de Banca Comerciala "WEST
BANK" - S.A. din Arad.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustin urmatoarele:
I. Legea nr. 506/2001, care reglementeaza "materia contenciosului
administrativ, mai precis o parte a acestuia, contenciosul fiscal", este o
lege organica ce trebuia adoptata cu procedura prevazuta pentru asemenea legi,
or, asa cum rezulta din Monitorul Oficial al Romaniei in care a fost publicata,
ea a fost adoptata ca lege ordinara, incalcandu-se astfel art. 72 alin. (3)
lit. j) si art. 74 alin. (1) din Constitutie.
II. Dispozitiile art. 10 alin. (1^1) teza a doua si ale art. 12 alin. (1)
teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, introduse prin
art. I pct. 3 si 5 din Legea nr. 506/2001, impun in mod discriminatoriu
participarea procurorilor la anumite cauze de contencios administrativ
identificate ratione personae si, in acest fel, incalca dreptul la un proces
echitabil si la un tribunal impartial, consacrat de art. 6 alin. 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
combinat cu art. 14 din aceeasi conventie, si afecteaza independenta si
impartialitatea judecatorilor, consacrate la art. 123 din Constitutie. Se
apreciaza ca regimul derogatoriu ratione personae rezulta din faptul ca,
potrivit textelor de lege criticate, reprezentantul Ministerului Public
participa numai in litigiile in care sunt contestate deciziile directiilor
generale ale finantelor publice si ale Ministerului Finantelor Publice, iar nu,
de exemplu, si la "cele care au ca obiect contestarea unor acte ale
administratiei locale". In continuare se arata ca, in sensul
jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, discriminarea trebuie sa
aiba o justificare obiectiva si rezonabila, or, textele de lege criticate nu
raspund acestor cerinte. Astfel, se considera ca nu exista justificare
obiectiva, intrucat: procurorul participa in mod obligatoriu doar la procesele
de contencios administrativ in care statul este parte prin organele fiscale;
rolul de "gardian al legalitatii" este indeplinit de judecator. Tot
astfel, se apreciaza ca nu exista justificare rezonabila pentru ca: procurorul
este expus conflictului intre rolul sau de protector al drepturilor si
libertatilor persoanelor si "functia sa de agent al executivului";
exista temerea ca procurorul nu va fi impartial. In plus, discriminarea
introdusa prin art. 10 si 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
este lipsita de justificare obiectiva si rezonabila si pentru ca
"reprezentarea duala de facto a statului incalca echilibrul armelor",
prin aceea ca "mai intai, statul este reprezentat de catre organul
executiv emitent al actului atacat, iar apoi chiar de catre procuror, la fel,
membru al executivului". In sfarsit, in sustinerea neconstitutionalitatii
textelor de lege criticate se arata ca acestea "afecteaza in mod obiectiv
independenta judecatorilor", intrucat "suprareprezentarea
statului" in procese in care el este parte este de natura sa creeze pentru
justitiabili temerea unei ingerinte a executivului in actul de justitie. In
sprijinul acestei sustineri este invocata, sub aspectul argumentarii
principiului increderii in impartialitatea justitiei, opinia separata formulata
la Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 21 martie 2000.
Curtea de Apel Timisoara - Sectia comerciala si de contencios administrativ
opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este intemeiata, atat in
privinta incalcarii prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutie, cat si in
privinta participarii procurorului la judecarea actiunilor de contencios
administrativ reglementate de Legea nr. 506/2001, prin aceea ca "statul
roman ajunge sa aiba o dubla reprezentare in aceste cauze", contravenind
astfel art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca Legea nr. 506/2001
reglementeaza o procedura administrativ-jurisdictionala in materie fiscala,
prealabila contenciosului administrativ, iar Curtea Constitutionala, prin
Decizia nr. 34 din 24 iunie 1993, a statuat ca legiuitorul poate stabili, din
considerente de operativitate, tehnicitate si economicitate, o jurisdictie
prealabila celei judecatoresti. Pe de alta parte, se arata in continuare, in
Romania activitatea de contencios administrativ este reglementata prin Legea
nr. 29/1990, cu modificarile ulterioare, care este lege organica. In ceea ce
priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua si
ale art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
13/2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 506/2001, se considera ca
acestea nu contravin art. 16 alin. (1) din Constitutie, sens in care se invoca
jurisprudenta Curtii Constitutionale, din care se mentioneaza Decizia nr. 44
din 24 aprilie 1996. Potrivit acestei decizii, "Faptul ca prin jocul unor
prevederi legale anumite persoane pot ajunge in situatii defavorabile,
apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu
reprezinta o discriminare care sa afecteze constitutionalitatea textelor
respective". De asemenea, se considera ca nu sunt incalcate nici
prevederile art. 123 din Constitutie, care recunosc numai judecatorilor jurisdictio
si imperium. In ceea ce priveste invocarea contrarietatii textelor de lege
criticate cu dispozitiile constitutionale ale art. 130 si 131, se mentioneaza
Decizia Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care, cu referire
la natura juridica a Ministerului Public, s-a statuat ca acesta
"reprezinta o magistratura speciala, care nu indeplineste atributii de
natura jurisdictionala". In sfarsit, pentru aceleasi considerente se
apreciaza ca nu sunt incalcate nici principiile consacrate de Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la
un proces echitabil si la un tribunal impartial.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata. Astfel, in ceea ce priveste critica referitoare la procedura de
adoptare a Legii nr. 506/2001 se arata ca singura prevedere constitutionala sub
acest aspect este cea cuprinsa in art. 114 alin. (4), care insa nu dispune in
legatura cu caracterul legii de aprobare. Asa fiind, se considera "ca nu
se poate sustine ca prevederile Legii nr. 506/2001 pot deveni neconstitutionale
in continutul lor, datorita unui aspect procedural". In legatura cu
critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua
si ale art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
13/2001, se arata ca aceste texte de lege "reprezinta o concretizare a
dispozitiei generale continute de art. 130 alin. (1) din Constitutie care
stabileste dreptul Ministerului Public de reprezentare a intereselor generale
ale societatii si de aparare a ordinii de drept si a libertatilor
cetatenilor", precum si solutia "fireasca si in deplin acord cu art.
125 alin. (3) din Constitutie", referitoare la reglementarea prin lege a
procedurii de judecata.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile Legii
nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de
control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice,
precum si cele ale art. 10 alin. (1^1) teza a doua - "Judecata se face in
regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public" -
si ale art. 12 alin. (1) teza a doua - "Judecata se face in regim de
urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public" -, ambele
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 si introduse prin art. I pct.
3 si 5 din Legea nr. 506/2001.
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate aceste dispozitii de
lege, care stabilesc obligativitatea participarii reprezentantului Ministerului
Public la judecarea unor cauze de contencios administrativ, contravin art. 72
alin. (3) lit. j), art. 74 alin. (1) si art. 123 din Constitutie, care prevad:
- Art. 72 alin. (3) lit. j): "Prin lege organica se reglementeaza:
[...] j) contenciosul administrativ;";
- Art. 74 alin. (1): "Legile organice si hotararile privind
regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei
Camere.";
- Art. 123: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera, de asemenea, ca
textele de lege criticate contravin si art. 6 pct. 1 si art. 14 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dispozitii
care prevad:
- Art. 6 pct. 1: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.";
- Art. 14: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta
conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe
sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii,
origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere,
nastere sau orice alta situatie."
Examinand exceptiile de neconstitutionalitate ridicate, Curtea
Constitutionala constata urmatoarele:
I. O prima critica de neconstitutionalitate priveste Legea nr. 506/2001
pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind
solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control
sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, lege in
legatura cu care se sustine ca, intrucat reglementeaza "materia
contenciosului administrativ, mai precis o parte a acestuia, contenciosul
fiscal", trebuia adoptata cu procedura prevazuta pentru asemenea legi de
art. 72 alin. (3) lit. j) si art. 74 alin. (1) din Constitutie.
Din analiza acestei sustineri Curtea retine ca Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 13/2001 nu contine dispozitii privind contenciosul administrativ
reglementat de Legea nr. 29/1990, ci instituie unele proceduri, prealabile,
administrativ-jurisdictionale, referitoare la modul de solutionare a
contestatiilor formulate impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau
de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice. Procedurile
administrativ-jurisdictionale nu se regasesc in categoria domeniilor prevazute
de Constitutie pentru a fi reglementate prin legi organice, astfel ca Legea nr.
506/2001, prin care se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, nu
incalca prevederile art. 72 alin. (3) lit. j) din Constitutie, potrivit carora
contenciosul administrativ se reglementeaza prin lege organica. Asa fiind,
rezulta ca nu sunt incalcate nici prevederile constitutionale ale art. 74 alin.
(1) care stabilesc procedura legislativa de adoptare a legilor organice.
Fata de cele aratate, aceasta critica de neconstitutionalitate urmeaza sa
fie respinsa.
II. Cea de a doua critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile
art. 10 alin. (1^1) teza a doua si ale art. 12 alin. (1) teza a doua din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, introduse prin art. I pct. 3 si
5 din Legea nr. 506/2001, dispozitii potrivit carora "Judecata se face in
regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public".
In esenta, in opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate aceste texte
de lege impun in mod discriminatoriu participarea procurorilor la anumite cauze
de contencios administrativ identificate ratione personae si in acest fel
incalca dreptul la un proces echitabil si la un tribunal impartial, consacrat
de art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, combinat cu art. 14 din aceeasi conventie, si afecteaza
independenta si impartialitatea judecatorilor, consacrate de art. 123 din
Constitutie.
In legatura cu sustinerile referitoare la incalcarea prevederilor art. 123
din Constitutie, Curtea constata ca prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie
1995, pronuntandu-se asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 45 din Codul de procedura civila, a statuat cu privire la participarea
procurorului la procesele civile. Astfel, in esenta, s-a retinut ca, potrivit
art. 130 alin. (1) din Constitutie, in activitatea judiciara Ministerul Public
reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum
si drepturile si libertatile cetatenilor, iar una dintre formele concrete prin
care isi poate realiza acest rol este de a participa la judecata proceselor si
de a pune concluzii in acord cu obiectivele stabilite de Constitutie. S-a mai
retinut ca "pozitia procurorului, concluziile sale din proces, nu leaga
judecatorii ce solutioneaza cauza, deoarece acestia sunt, potrivit art. 123
alin. (2) din Constitutie, independenti si se supun numai legii", precum
si faptul ca "procurorul nu este adversarul instantei si nici al vreuneia
dintre parti, el intervine in proces pentru a veghea la respectarea
legii".
Fata de cele statuate de Curtea Constitutionala prin decizia mentionata,
care isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, sustinerile autorului
exceptiei urmaresc o restrangere a dreptului procurorului de a participa la
procesul civil; or, potrivit aceleiasi decizii, "dispozitia art. 130 alin.
(1) din Constitutie se poate concretiza prin legi organice sau ordinare, dar
aceasta concretizare nu poate sa duca la restrangerea continutului dispozitiei
constitutionale". Asa fiind, critica potrivit careia textele de lege a
caror neconstitutionalitate a fost invocata "afecteaza independenta si
impartialitatea judecatorilor, consacrate de art. 123 din Constitutie",
urmeaza sa fie respinsa.
Pentru argumentele aratate, participarea procurorului in procesul civil nu
afecteaza "Dreptul la un proces echitabil" consacrat la art. 6 pct. 1
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
si nici nu creeaza discriminari in sensul celor prevazute de art. 14 din
aceeasi conventie, referitor la "Interzicerea discriminarii". Ca
atare, Curtea nu poate retine ca dispozitiile art. 10 alin. (1^1) teza a doua
si ale art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
13/2001, introduse prin Legea nr. 506/2001, impun in mod discriminatoriu
participarea procurorilor la anumite cauze de contencios administrativ
identificate ratione personae si ca in acest fel incalca dreptul la un proces
echitabil si la un tribunal impartial, consacrat la art. 6 alin. 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
combinat cu art. 14 din aceeasi conventie, asa incat si aceasta critica urmeaza
sa fie respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de
voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.
506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de
control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice,
precum si a prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua si art. 12 alin. (1)
teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, prevederi
introduse prin art. I pct. 3 si 5 din lege, exceptie ridicata de Banca
Comerciala "WEST BANK" - S.A. din Arad din dosarele nr. 6.114/CA/2001
si nr. 7.874/CA/2001 ale Curtii de Apel Timisoara - Sectia comerciala si de
contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 aprilie 2002.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu