DECIZIE Nr.
1175 din 30 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33-36 si 47 din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 738 din 4 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33-36 şi 47 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de
Georg-Valentin Coza în Dosarul nr. 3.423/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare -
Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 3.423/182/2009, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 33-36 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicată de Georg-Valentin Coza cu
ocazia soluţionării unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 33-36 şi 47 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin.
(1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, precum şi prevederile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, reglementări
internaţionale care consacră dreptul la un proces echitabil, întrucât plasează
regimul juridic al contravenţiilor
în domeniul extrapenal, cu consecinţa răsturnării sarcinii probei, astfel încât
îi revine petentului obligaţia de a propune şi aduce probe care să dovedească
contrariul celor reţinute de agentul constatator în procesul-verbal de
constatare a contravenţiei. Face trimitere, în acest sens, la cauzele Barbera,
Messegue şiJabardo contra Spaniei, 1988, Salabiaku contra Franţei, 1988, Minelli contra Elveţiei, 1983, Adolf
contra Austriei, 1982, Ribemont contra Franţei,
1995, Bernard contra
Franţei, 1998, Edwards contra Marii Britanii, 1992,
Mantovanelli contra Franţei, 1997, pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 33-36 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textele de lege
criticate au următorul cuprins:
- Art. 33: „(1) Judecătoria
va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea
contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a
organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal
sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la
rezolvarea temeinică a cauzei.
(2) In cazul în care fapta a avut ca urmare producerea
unui accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări menţionată în procesul-verbal de constatare a
contravenţiei.";
- Art. 34: „(1) Instanţa
competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost
introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane
citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute
de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
Procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării.
(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a
soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la
comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului
nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa
instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.";
- Art. 35: „Plângerile
împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se
soluţionează cu precădere.";
- Art. 36: „Plângerea
împotriva Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei,
recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat
plângerea, precum şi orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară
de timbru.";
- Art. 47: „Dispoziţiile
prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură
civilă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, precum şi a
prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, reglementări internaţionale care consacră dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 33-36 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au
mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de
critici similare. In acest sens este Decizia nr. 621 din 26 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 29 august
2007, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, pentru motivele acolo
arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33-36 şi 47 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de
Georg-Valentin Coza în Dosarul nr. 3.423/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică