DECIZIE Nr.
1169 din 17 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale
art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia
pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 706 din 21 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 118 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, excepţie invocată de Nicolae-Octavian Curelea în Dosarul nr.
1.993/337/2008 al Judecătoriei Zalău.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile Legii fundamentale invocate de autorul
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.993/337/2008, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32
alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de
Nicolae-Octavian Curelea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, utilizând sintagma „în a cărei circumscripţie a
fost săvârşită fapta", stabilesc că cel care promovează plângere
contravenţională recunoaşte tacit săvârşirea faptei, ceea ce este de natură să
încalce principiile statului de drept şi caracterul echitabil al judecăţii. Ca
urmare, petentului i se recunoaşte doar posibilitatea de a cere instanţei
anularea procesului-verbal pentru motive de formă a actului de constatare a
contravenţiei sau de netemeinicie în drept a sancţiunii contravenţionale, ori
de a solicita modificarea întinderii sancţiunii raportat la pericolul social al
faptei, săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa fiind însă o prezumţie pe care
instanţa ar trebui să o reţină prin efectul înseşi al promovării cererii
petentului. Se mai susţine că textele de lege criticate încalcă liberul acces
la justiţie şi dreptul la apărare, deoarece creează un obstacol considerabil
pentru cetăţenii care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta,
determinând cheltuieli financiare şi timp irosit cu deplasarea petentului la
instanţa de judecată. Se creează astfel premisele unui tratament
discriminatoriu între cetăţeni şi, respectiv, între justiţiabilii persoane
private şi stat.
Judecătoria Zalău apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In opinia instanţei,
stabilirea, prin norme legale, a unei anumite competenţe, nu poate fi
interpretată ca un factor de natură a aduce atingere dreptului persoanei la un
proces echitabil. Totodată, se arată că posibilitatea recunoscută de lege
persoanelor care au fost sancţionate contravenţional de a contesta
procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu echivalează cu
recunoaşterea tacită a săvârşirii faptei de către aceştia.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum şi cele ale art. 118 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001: Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată
judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.";
- Art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002: „Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor
se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria
în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16
privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie,
ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (2) privind
unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei. Se invocă şi
dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
Simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient
nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei sale. Tot astfel, utilizarea de către
legiuitor a sintagmei „a fost săvârşită fapta", în cadrul unei
norme privind competenţa instanţelor de judecată, nu are semnificaţia unei
înfrângeri a prezumţiei de nevinovăţie sau a vreunei limitări a accesului la
justiţie al persoanei contraveniente. Potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică
dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe
celelalte persoane citate, „administrează orice alte probe prevăzute de
lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal", şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii
stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Este evident aşadar că
probatoriul administrat vizează deopotrivă legalitatea actului contestat şi
temeinicia acestuia, fără vreo limitare a apărărilor pe care petentul le poate
face în cadrul plângerii contravenţionale.
In ceea ce priveşte criticile referitoare la pretinsa
încălcare a liberului acces la justiţie şi a dreptului la apărare, motivate
prin aceea că se creează un obstacol considerabil pentru cetăţenii care nu
locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta, Curtea constată că s-a mai
pronunţat în jurisprudenţa sa. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr.
1.029 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 551 din 7 august 2009, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, precum şi considerentele care au fundamentat-o se
menţin, întrucât nu au intervenit elemente noi.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie invocată de Nicolae-Octavian Curelea în Dosarul nr. 1.993/337/2008 al
Judecătoriei Zalău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta